18,350 matches
-
scris, Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, Avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, Să învinovățim destinul și amănuntele, Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, Avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm, Avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, Avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem , Avem timp pentru toate. Nu e
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-și ia zborul spre depărtatul său continent. Și deși din toamna aceea multă vreme am primit cu regularitate felicitări de Anul Nou din San Francisco, eu tot mai cred că Bruno Valetti a încălecat pe coada unei comete zburînd spre norul de unde coborîse într-o dimineață de septembrie, în fața planului turistic al Florenței, pentru ca să mă plimbe prin Cetatea și Istoria străbunilor săi. MOISE Trebuia să ajung la San Pietro în Vincoli; lăsasem "Moise" pentru ultima zi pe care o petreceam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
poate de original. Treceam pe lîngă librăria din Mamaia, în vitrina căreia se afla o expoziție de ilustrații ale poeziilor lui Eminescu. Ne oprisem în fața unei schițe în cărbune din care ne privea halucinanta apariție a lunii printre valurile de nori. Doctorul a privit-o îndelung și între sprîncene i s-a adîncit o cută accentuată. Nu se lăsa dus și părea că tot caută ceva. Deodată, neclintit, monoton ca-ntr-un vis depărtat, sau ca-n transă, a început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tresărit eu. Nu-mi dau seama. Cred că în copilăria mea le recita cineva foarte des, poate mama. Nu știu fiecare cuvînt ce înseamnă, dar sigur trebuie să aibă o legătură cu imaginea din vitrină. Este vorba despre lună și nori. De fapt, aproape toate cuvintele pe care le-am spus au același înțeles și în franceză. Poate tocmai de aceea mi-au revenit atît de ușor. Și așa mi-a povestit pe ce pămînt văzuse lumina soarelui. Luna august a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
frumuseți de mult șterse sau îngropate în straturile anilor, dar parcă fură ceva din farmecul acela sur-secular. Și pentru cîtă vreme oare? Ah, poluarea... Eleganta săgeată sculptată în lemn de stejar aruncată la înălțimea de 45 m pare să desfidă norii străvezii ai acestei minunate înserări de toamnă, așa cum au sfidat secolele și urgiile. Ajunsesem cu peste un sfert de ceas mai devreme decît trebuia. Totuși, animația este destul de mare și începe să mă cuprindă uimirea. Aici, orașul nu mai este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de vis, nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
merită să fie povestită este al doilea botez sau înecul în must. Toamna în vremea culesului, la via noastră de lângă Valea Rece. O zi frumoasă cu lumină domoală, cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vii și tata trebui să-și găsească altă sursă de venituri. Se angajează mecanic și fierar la moara lui Iamandi de la Epureni, sat la 5-6 kilometri depărtare de Huși, frumos așezat în amfiteatrul unei văi cu deschidere spre miazăzi, la nor și apus pe dealuri, păduri seculare care începeau din marginea satului. Pe unele locuri, între sat și pădure, vii și livezi. Casa noastră, lângă clădirea școlii, ceva mai la deal, biserica și pe urmă pădurea, locuri de paradis pentru jocurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul ușurel al greierilor, cu pregătirea cinei și a fumarului pentru vremea nopții. Moș Gavril a pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu sapa șanțul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am uitat la Pruteț, crescuse mult, malurile înverzite în timpul secetei erau acum pe jumătate pline, niciodată nu-l văzusem cu atâta apă. Ploaia curgea pe linii drepte, jos vântul încetase, numai în înălțimi alerga cu iuțeală ducând pânze întinse de nori cenușii. Vremea începuse să se răcească, umezeala mă pătrunsese și nici sub paie învelit cu pătură groasă nu mă încălzeam. Până la amiază moș Gavrilă nu venise, mâncare nu mai aveam, ziua a trecut așteptând și în noaptea următoare am dormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Pentru un copilandru de 14 ani, singur, treabă mai mult decât grea. Am pictat acolo tot felul de interioare, de castele, de tavane, de închisori. Tot felul de copaci și frunzărie, de ceruri mai așa și mai altfel, când cu nori, când cu lună. Toate le făceam cu plăcere și seriozitate, având deseori spectatori familia Profir care-mi aprecia hărnicia și priceperea, dar ceea ce mă încălzea la lucru și-mi îndulcea orele de oboseală peste puterile mele era prezența unei copilițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Cu toate că ținta călătoriei noastre era mult visatul Paris, plecăm din Veneția cu regret și cu presimțirea că este pentru totdeauna. Plecăm cam pe la amiază, o zi curată de august, cerul pe unele locuri era acoperit cu întinse perdele albe de nori subțiri, nori cum se văd în tablourile lui Tițian. Intrăm în partea de nord a Italiei, în cea mai minunată regiune care se află pe pământ, acolo unde mâna lui Dumnezeu cu mâna și mintea omului s-au întâlnit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
călătoriei noastre era mult visatul Paris, plecăm din Veneția cu regret și cu presimțirea că este pentru totdeauna. Plecăm cam pe la amiază, o zi curată de august, cerul pe unele locuri era acoperit cu întinse perdele albe de nori subțiri, nori cum se văd în tablourile lui Tițian. Intrăm în partea de nord a Italiei, în cea mai minunată regiune care se află pe pământ, acolo unde mâna lui Dumnezeu cu mâna și mintea omului s-au întâlnit și au clădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
din sat, câmpul se întinde neted, cu iarba deasa unduind mătăsoasa în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să deie în copt. Niciun nor rătăcit pe cerul senin, nicio adiere de vânt, doar fâsâitul tăios al coaselor care aliniază brazdele una cate una precum undele unui parau de munte. - Ghio, băi Gheo, băi!... Unde e teaca și custura? întreabă un cosaș mai bătrân, căruia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ulciorul cu apă de izvor și bocceaua cu mâncarea de pranz. Gheorghe stătea așezat pe lavița de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi și adunată pe urma în căpițe... Cei patru cosași îmbucau cu poftă din mămăligă caldă încă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra ochilor, bunicul caută iar o pala, un nor, cu gândul la căpițele rămase în câmp. Deodată se aude un tunet răzleț, în depărtare, la început slab, apoi brusc mai tare, mai aproape, bubuind puternic. În curând, stropi mari încep să cearnă din sita cenușie a nopții. Satul întreg
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tatălui: -Nu!.. N-am chef!.. Culcă-te!.. Am treaba!.. FAȚĂ DINTRE SALCII Pe malul Cernului, salciile își plâng parcă în unde durerea, iar vântul hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul abrupt al apei, o tânără pescuiește cu un băț de trestie, peștișorii mici, aurii. Pe cap poartă o frumoasă pălărie de paie, iar ochii îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
salcii, întoarsă puțin spre el, dându-și ochelarii de soare de la ochi. Băiatul o privește mai atent, îi studiază genele, gură, observând-o pe fata cea serioasă care pare cam îndrăzneață. Între ei se așterne tăcerea. Dinspre munți, coboară încet norii, aducători de ploaie. Soarele se ascunde agale printre crește. Andrei se uită în sus spre cer: -Auzi?.. Fără să-l privească, fata face semnul din cap că da. Pe cer își făcuse apariția un avion sanitar; se ducea să aterizeze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în viață mea... Probabil încerc să intuiesc eventualitatea unei prietenii... Scuză-mă! -Mă întreba: unde pot să mai găsesc o margareta? -De ce? -Să fac și eu la fel!.. Se lasă o scurtă tăcere. Andrei privește dincolo de rău spre norii adunați la asfințit. Apoi, privirile li se întâlnesc, isi zâmbesc, și amândoi își țintuiesc ochii în pământ cu acea conștiința de sine a adolescenților sensibili la situații noi, la cunoștințe noi. Andrei se uită la ceas. -Ar trebui să plec
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cadou pe care bunicul i-l făcuse de ziua ei, fiindcă știa că își dorea foarte mult să meargă în Rusia. Era totodată primul ei zbor cu avionul și prima ieșire din țară. Călătoria a decurs fără probleme. Zburase printre nori, la o altitudine de 9000 km, dar nu-i fusese deloc frică. În avion se simțise leger, citea rusește încercând să-și între în atribuții. Lăură avea un respect deosebit pentru cultura rusă, respect cultivat de o bună profesoară din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
a refăcut economic și militar și tinde să revină la politica sa tradițională față de Europa, dar și față de alte regiuni ale lumii. Criza care a lovit-o, ca pe toți ceilalți, nu schimbă datele problemei. China se ridică, precum un nor amenințător care acoperă, deja, o bună parte a Asiei și a Pacificului. India se dezvoltă rapid și are arme nucleare. Iranul nu se astâmpără deloc, vrea musai arma nucleară și așa cum scria cineva zilele trecute vrea să ia locul Imperiului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cu moartea securiștii peste noi”, „Pândesc atent că bufnita de pradă/ Cum se ascund codoșii (iarăși codoșii!) pe sub case;/ De gustul abatoarelor de stradă/ Își potrivesc topoarele tăioase”. (Mătrăguna) Ori cu gândul că... „De tăcere și duruta/ Casa mea În nori se mută/ Depărtându-se pe ape/ De Malin cât mai aproape”. („Vinovați de poezie”) Iar referitor la Alină și poezia ei: ,,Corabia portugheză” se numește cartea de debut a Alinei Tăcu, culegere publicată de Editură Moldova din Iași (1996). Autoarea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
stradă Sărărie nr. 154. Și cum au cunoscut-o copiii, la concursul de poezie ,,Labiș” din 1981 când Elenă Tăcu Alină Iași a primit Premiul Consiliului județean al pionerilor Suceava pentru poezie: Trece noaptea Trece noaptea pe cer Se coboară norii În albastru Vântul numără frunze Peste ape cu mâinile adânci Lacrima doarme cu palmele peste ochii copiilor Pădurile se alunga În aer Crengile care vor să Înflorească Strigă iarbă În zori Încă nu mai știu care cerc mi-a rămas
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]