16,540 matches
-
o privire În una din omniprezentele oglinzi Înalte de doi metri. Nici prin minte nu-ți putea trece că În urmă cu abia câteva minute bâjbâiam bezmetică prin trafic, În mare primejdie de a mă sinucide și de a-i omorî În drum și pe toți cei din jur. Am intrat plină de Încredere În biroul asistentelor, aflat Înaintea celui al Mirandei, și m-am așezat În tăcere, În speranța că voi avea parte de câteva minute de liniște Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
persoana ei. Am tras adânc un ultim fum Înainte de a stinge țigara și m-am Îndemnat să gândesc rațional. Nu vrei să moară, mi-am spus și mi-am Întins oasele. Pentru că, dacă moare, pierzi orice speranță de a o omorî cu mâna ta. Și ar fi păcat 2 Nu știam nimic atunci când m-am dus la primul meu interviu și am pășit În super faimosul lift din Elias-Clark Building, care transportă tot ce poate fi mai en vogue. Nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înțeles? Asta-i tot. Și a Închis. Am rămas pironită locului preț de vreo cinci minute Întregi, cu telefonul, În care se auzea tonul, lipit de ureche. Mintea mea se Învârtea nebunește, doldora de Întrebări. Era oare posibil să o omor? m-am Întrebat eu, luând În cosiderare și probabilitatea de a fi prinsă. Ar presupune cineva În mod automat că eu am ucis-o? Bineînțeles că nu, am concluzionat În cele din urmă - doar toată lumea, cel puțin cei de la Runway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochi și cutiile grele. Să fii fată bună și Îți doriesc o zi frumoasă. I-am aruncat o privire recunoscătoare, m-am uitat amenințător, mai În glumă, mai În serios, la Eduardo - era felul meu de a-i spune: „Te omor dracului dacă Îți trece măcar prin cap să mă pui să-ți cânt În clipa asta“ - și m-am mai liniștit când a apăsat pe buton și m-a lăsat să trec fără nici un comentariu. Mi-am amintit, În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
factureze pe departamentul nostru. Întreg biroul lucrase Într‑un ritm aproape frenetic spre a mă face să arăt acceptabil pentru festivitatea de mare gală din seara aceea. Și făcuseră asta, desigur, nu pentru că mă adorau Într‑atât Încât să se omoare cu ajutorul, ci pentru că știau că Miranda autorizase transformarea și erau nerăbdători să‑i demonstreze nivelul ridicat al bunului gust și al clasei lor. Lily și‑a terminat acțiunea caritabilă Într‑ale machiajului, iar eu m‑am Întrebat În treacăt dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ani În urmă, ca să o port la nunta lui Eric. Nu mă pot hotărî dacă e superbă sau oribilă, dar e destul de festivă și e Chanel, așa că o să se potrivească. Am Îmbrățișat‑o. — Promite‑mi doar că dacă Miranda mă omoară pentru că spun ceva care nu trebuie spus, o să arzi rochia asta și o să mă Îngropi În pantalonii mei maro de trening. Promite‑mi! Ea a Înhățat rimelul și a Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să o compătimesc - tocmai Îmi comunicase că nu poate pleca În Europa, iar ideea asta În sine - ideea că Miranda și Emily vor lipsi din viața mea - fusese singura care Îmi dăduse puteri În ultimele două luni. — Em, o să te omoare cu zile - trebuie să pleci! Ea a aflat? S‑a lăsat o liniște mormântală la celălalt capăt al firului. — Ăă, da, știe. — Ai sunat‑o? — Da. L‑am pus și pe doctor să o sune, pentru că ea nu a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!" 12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mîniat, și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. 13. Hotărîrea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorîți, și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui, ca să-i piardă. 14. Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. 15. A luat cuvîntul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
înțelepții Babilonului. 13. Hotărîrea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorîți, și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui, ca să-i piardă. 14. Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. 15. A luat cuvîntul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: "Pentru ce a dat împăratul o poruncă atît de aspră?" Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16. Și Daniel s-a dus la împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
tîlcui. 18. Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadnețar: împărăție, mărime, slavă și strălucire; 19. și din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și cobora pe cine voia. 20. Dar cînd i s-a îngîmfat inima și i s-a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gît, și au dat de știre că va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăției. 30. Dar chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul Haldeilor, a fost omorît. 31. Și a pus mîna pe împărăție Dariu, Medul, care era în vîrstă de șaizeci și doi de ani. $6 1. Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspîndiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Deodată se ridică (aici ar trebui descris la Înfățișare, dar nu ne mai pierdem vremea, trecem peste acest procedeu atât de fumat) și se Îndreaptă spre masă cu pași deciși („ce va comite?“ se Întreabă cititorul tradițional; „aoleu, acum o omoară!“, se va Înfiora cu răsfăț cititoarea tradițională); se apleacă puțin, atât cât să ne intrige pe toți, Întinde mâna În care se află țigara de foi și scutură fumul cu o distincție calculată În scrumiera de Limoges, destul de comună, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zonă a iresponsabilității... Camus spune: „Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la comprend pas“ („Într-un anumit sens, a te omorî este, ca și În melodramă, a mărturisi. Mărturisești că ești depășit de viață sau că nu o mai Înțelegi.“). Dar ce poate „mărturisi”, prin comiterea acestui act irepetabil, un individ primitiv, incapabil să urmărească cel mai simplu silogism? Aflu Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însângerat ce se ridica și izbea, se ridica și izbea mecanic. N-am realizat imediat că acel pumn Îmi aparținea și că lovea o formă desfigurată, fața lui G., decât când acesta a strigat: „Luați-l de pe mine, că mă omoară...“. În acel moment, lovitura s-a oprit În aer; refac exact timpul filmat cu Încetinitorul al loviturii nefinalizate, pentru că subconștientul meu dezlănțuit a fost reîntors din starea de latență chiar prin mărturisirea Înfrângerii de către G. M-a cuprins o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă uit la conturul perfect al capului Înscris În culoarea vineție a stâlpului de piatră al porții unde ne-am oprit; piatra masivă uniformizatoare, capul ei fragil, „ce-ar fi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă uit la conturul perfect al capului Înscris În culoarea vineție a stâlpului de piatră al porții unde ne-am oprit; piatra masivă uniformizatoare, capul ei fragil, „ce-ar fi s-o...?“; doar un gest din partea-mi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine, Îmi ia mâinile, mi le așază pe față, mi le sărută cu ochii Înlăcrimați, mă privește intens, Își acoperă fața cu mâinile mele; e decisă să, mi le coboară pe gât, mi le strânge tandru pe lujerul gâtului ei, „Omoară-mă“, șoptește cald; eu cad În mijlocul străzii ca un epileptic, se repede, Îmi ia capul, mi-l strânge la piept, e speriată, preocupată, mi se dedică toată; vrea să mă acopere cu corpul ei, să nu mă vadă nimeni, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușcat, s-a Îndepărtat repede și a rămas timp de trei zile În fundul grădinii noastre, fără să se mai apropie să ceară de mâncare. Nu știu nici acum de ce am stăruit să nu fie pedepsit, deși putea să mă și omoare (am și acum cele două urme, două goluri, două intervale la Încheietura mâinii stângi pe care le privesc cu mândrie ca pe un talisman). Eram convins ca și acum că el a avut dreptate. Copilul din mine judeca intransigent atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împac pe toți?“ (mâna mea se coboară, ezită, se ridică, lovește); „să te iubesc oare până la capăt?“ (mâna mea ezită); „n-am cum să te-nșel, din moment ce ești unicul cu care pot fi femeie“ (mâna mea lovește); „am să mă omor, ai să vezi, am să mă omor!“ (mâna mea ezită); „te asemănasem cu muntele; voi doi Giganți, dar tu ai vrut mi-l furi“ (mâna mea ezită); „tu singur ai dreptul să-mi ceri totul!“ (mâna mea se ridică); „tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ezită, se ridică, lovește); „să te iubesc oare până la capăt?“ (mâna mea ezită); „n-am cum să te-nșel, din moment ce ești unicul cu care pot fi femeie“ (mâna mea lovește); „am să mă omor, ai să vezi, am să mă omor!“ (mâna mea ezită); „te asemănasem cu muntele; voi doi Giganți, dar tu ai vrut mi-l furi“ (mâna mea ezită); „tu singur ai dreptul să-mi ceri totul!“ (mâna mea se ridică); „tu ești atât de puternic, Încât niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se scrie În cărți, probabil că Încornorații aud un asemenea strigăt sfidător de plăcere și, geloși că acest lucru nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii. Hai, recunoașteți și voi, ipocriților, că vă enervează la culme miorlăiala asta a neamului pisicesc, că sunteți aproape invidioși pe lipsa de prefăcătorie cu care natura Își strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
martir? În același timp, literatura cere independență totală În mișcări. Ce să fac? A avut azi o criză cu care m-a speriat rău de tot. Și Îi spusesem doar că nu ne vom mai despărți! N-am dreptul să omor un om! Mai ales pe un om ca el! N-am dreptul să-mi bat joc de talentul meu literar! N-am dreptul să-mi distrug visele de viitor! N-am dreptul să-mi bat joc de dragostea care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am făcut? Acum ai gânduri de sinucidere. Vrei să mori pe munți, acolo unde trebuia să mergi cu mine. De ce, Cornel? Oare nu poți Înțelege că ne vom distruge amândoi dacă vom mai continua? Ce fac eu dacă tu te omori? Crezi că sunt de piatră? Mă Îngrozești cu dragostea pe care o ai pentru mine, mă Îngrozești cu privirea, mă Îngrozești cu starea ta generală din ce În ce mai proastă. De ce vrei să mori? Oare ai terminat tot ce aveai de Împărțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cele ce s-au petrecut cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu poate fi mortală pentru lucrarea mea literară. Aș fi În stare să-l omor! Totuși, senzația asta de dezgust pentru toată lumea, de separare totală, de singurătate voită mă arde, mă domină acum. O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru câteva zile din acest calvar. La Sovata, l-am Întâlnit din nou. Tata nu era acolo. După trei zile, am fugit la București. El, pe urmele mele. Nu știu ce să fac. Cred că ar fi În stare să mă și omoare. E rău acuma ca un câine. Și dac-ar fi numai asta, tot ar fi bine, dar parcă acum toate vor să mă dea la fund, poate pentru că mă ridicasem prea sus... Ți-am povestit În câteva rânduri, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]