17,300 matches
-
a te prăbuși dramatic este mai revelator pentru fenomenul vital, decât stingerea lentă Într-un echilibru plat. Nu importă absolut deloc cât trăiești, ci importă numai cât ai pus din tine În fiecare clipă.” (E. Cioran) Cel care nu are pasiuni este cu adevărat liber. (Pasiunea este, Într-adevăr, acaparatoare: ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai revelator pentru fenomenul vital, decât stingerea lentă Într-un echilibru plat. Nu importă absolut deloc cât trăiești, ci importă numai cât ai pus din tine În fiecare clipă.” (E. Cioran) Cel care nu are pasiuni este cu adevărat liber. (Pasiunea este, Într-adevăr, acaparatoare: ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna mai slab decât te-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
importă numai cât ai pus din tine În fiecare clipă.” (E. Cioran) Cel care nu are pasiuni este cu adevărat liber. (Pasiunea este, Într-adevăr, acaparatoare: ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna mai slab decât te-a găsit.” (W. Penn) „Dacă putem să ne Împotrivim pasiunilor noastre, aceasta se datorește mai mult slăbiciunilor lor, decât propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din tine În fiecare clipă.” (E. Cioran) Cel care nu are pasiuni este cu adevărat liber. (Pasiunea este, Într-adevăr, acaparatoare: ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna mai slab decât te-a găsit.” (W. Penn) „Dacă putem să ne Împotrivim pasiunilor noastre, aceasta se datorește mai mult slăbiciunilor lor, decât propriei noastre puteri.” (La Rochefoucauld) Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna mai slab decât te-a găsit.” (W. Penn) „Dacă putem să ne Împotrivim pasiunilor noastre, aceasta se datorește mai mult slăbiciunilor lor, decât propriei noastre puteri.” (La Rochefoucauld) Nu există meserie rea. (Fără Îndoială, orice meserie/profesiune, dacă o faci cu pasiune, Îți aduce satisfacțiile dorite.) „Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
slab decât te-a găsit.” (W. Penn) „Dacă putem să ne Împotrivim pasiunilor noastre, aceasta se datorește mai mult slăbiciunilor lor, decât propriei noastre puteri.” (La Rochefoucauld) Nu există meserie rea. (Fără Îndoială, orice meserie/profesiune, dacă o faci cu pasiune, Îți aduce satisfacțiile dorite.) „Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.” (Confucius) Privește cu mintea și ascultă cu inima! Lucrurile și faptele vieții trebuie să le analizăm Într-un mod logic, dar hotărârile pe care le luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția lui Socrate: „Tot ce știu este că nu știu nimic”. „A ști totul este un vis de om tânăr. Astăzi, pasiunea mea este să Înțeleg și nu mai vreau să știu decât ca să Înțeleg mai bine.” (J. Green) Cât are omul În lume viață,/ Tot mereu Învață și nu se-nvață. și cel Învățat moare neînvățat. Pentru că omul are mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reziduală, atmosfera morală din jur”. Cum e turcul, și pistolul. (Cum e caracterul omului, așa sunt și faptele lui.) „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din lipsa pasiunilor. Un om rece, mărginit și egoist poate semăna cu un om virtuos. Păcatul cel mai mare al unui suflet ordinar este că poate compromite virtutea.” (T. Vianu) Se Îneacă precum țiganul la mal. (Atât persoanele oscilante, cât și cele neîncrezătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îmbătrânească trupul, teme-te să nu-ți Îmbătrânească sufletul. (Ce folos, Într-adevăr, de trup Încă voinic, dacă sufletul și-a pierdut - vorba poetului - „tinerețea dorului”: „Când Îi bine de trăit, atunci am Îmbătrânit”.) „A Îmbătrâni Înseamnă a trece de la pasiune la compasiune.” (A. Camus) Cinstește pe bătrâni, că și tu ai să fii bătrân. (Desigur, nu numai pentru aceasta, ci, În primul rând, pentru Înțelepciunea lor: „Cine n-are bătrân să-l cumpere”. Un aspect al Înțelepciunii bătrânilor este știința
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
profesorilor respectivi. Μ „Crede și nu cerceta” (principiu biblic). Prin urmare: „ardere” fără „curiozitate”; „contemplație” fără „apreciere”; „respect” fără „Îndoială” etc. Principiul de față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se poate sustrage imperativelor Înscrise În fibra sa morală (Întregul teatru antic grecesc este plin de tragedia unor oameni a căror vină nu a fost decât una singură: personalitatea lor a fost dominată de un prea puternic mesaj etic). Μ Pasiunea are calitatea de a ne supramotiva, dar când ea Însoțește prea strâns o idee, o exagerează... sau ne face să nu mai vedem rostul altor idei. Μ Inconsecvența omului provine, adesea, și din structura sa psiho-nervoasă duală: când, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la un moment dat, impresia celorlalți din jur că sunteți total indiferentă, când În realitate erați intens preocupată, În forul dumneavoastră interior, de ceva anume? Μ Deși aspru marcat de imprevizibilitățile adeseori dure ale viitorului, omul se lasă totuși pradă pasiunii pentru acesta. Explicația constă În faptul că viitorul este singurul factor care ne poate confirma În mod real ceea ce noi am putea fi cu adevărat, ceea ce am putea deveni, de fapt. În absența unei confirmări viitoare, totul nu se reduce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Își are pretențiile sau revoltele ei: pentru gândirea inteligentă/reflexivă, lucrurile și situațiile trebuie să aibă Întotdeauna un sens, un rost; pentru gândirea imaginativă, important este să existe Întotdeauna și posibilitatea unei negații a certitudinilor; pentru gândirea afectivă, esențială este pasiunea cunoașterii (pentru a nu ne poticni În amânări, contradicții sau răzvrătiri); pentru gândirea morală, trebuie să fie mereu o responsabilitate a creației, o cunoaștere debarasată de ură; pentru gândirea altruistă, este de neconceput un rezultat al cunoașterii doar pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
astfel pot să-și Îmbogățească viața spirituală; ceilalți citesc, În primul rând, pentru posibilitatea de a-și savura continuu superioritatea lor intelectuală. Μ A-ți reconsidera trecutul cu o minte curioasă, dar și sensibilă, uneori chiar imaginativă, este una din pasiunile vârstei Înaintate (așa avem satisfacția de a fi putut descoperi, după zeci de ani, multe lucruri pe care la timpul respectiv nu le-am observat sau pentru care n-am avut Înțelegerea necesară: poți, de exemplu, avea revelația tardivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a vieții Înseși: putem astfel observa cu relativă ușurință faptul că oamenii care se aseamănă sunt mânați de o atracție instinctivă, uneori irezistibilă, de a se căuta unii pe alții (numai așa inimile vor deveni penetrabile unele pentru altele; semnele pasiunii altora nu le putem interpreta decât prin analogie cu ceea ce am trăit sau trăim noi Înșine). Μ Poetul are capacitatea aleasă de a sesiza virtualul din real și, apoi, de a-l transpune Într-un limbaj cu totul special, care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume din istoria inteligenței europene” nereușind decât cu greu să atenueze duritatea celei care o precedă și care Îl plasează binevoitor pe Bergson Într-o „vârstă revolută”. Ne putem teme, citind-o și cunoscând pasiunea lui Valéry pentru cărți, că acesta nu a luat act de faptul că opera filozofului e depășită În istoria ideilor decât ca să se dispenseze de a-i mai deschide volumele. * Această practică a criticii ce se lipsește de autor și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tragedie și cum ea, cerând milă și teamă, produce purificarea unor asemenea sentimente. Așa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (și de asemenea despre satiră și despre mimă) și cum, producând plăcerea ridicolului, ea duce la purificarea unei asemenea pasiuni. Despre cât de demnă de considerație este asemenea pasiune am și spus În cartea despre suflet, Întrucât - numai el din toate animalele - omul are putința de a râde. Vom defini deci de ce tip de acțiune este mimesis comedia, examinând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
purificarea unor asemenea sentimente. Așa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (și de asemenea despre satiră și despre mimă) și cum, producând plăcerea ridicolului, ea duce la purificarea unei asemenea pasiuni. Despre cât de demnă de considerație este asemenea pasiune am și spus În cartea despre suflet, Întrucât - numai el din toate animalele - omul are putința de a râde. Vom defini deci de ce tip de acțiune este mimesis comedia, examinând astfel modurile În care comedia dă naștere râsului, și aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În mod identic și corectarea se face imediat, mai precis, cu o zi mai târziu. Dând o fugă, după cum putem bănui, la biblioteca municipală ca să se informeze, Phil este În stare, În momentul În care Rita Îi mărturisește din nou pasiunea ei pentru poezia italiană a secolului 19, să-i recite, cu un aer pătruns, fragmente din libretul lui Rigoletto, sub privirea admirativă a tinerei femei. Constrâns să vorbească despre cărțile pe care nu le-a citit, lui Îi ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
drept etalon imitația sau similitudinea, așa cum se Întâmplă În cazul poetului sau al sculptorului. Criticul Întreține cu opera de artă criticată aceeași relație pe care artistul o are cu lumea vizibilă a formei și culorii sau cu lumea nevăzută a pasiunii și gândirii. El nu are nevoie de cele mai bune materiale pentru a ajunge la perfecțiune În arta lui. Orice servește scopului propus.” Opera comentată poate fi, așadar, complet lipsită de interes și asta fără a dăuna totuși exercițiului critic
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse "într-o serie de criterii originale, personale și exclusive de implicație majoră, aflate dincolo de structura ordonată de norme și de convenții generale"144. Profundele reflecții poetico-stilistice, generate de lectura atentă și de pasiunea pentru poezia Anei Blandiana, îi oferă autoarei ocazia să ajungă la substratul identitar constitutiv al creației artistice originale al poetei, care, conform acesteia, ține, în primul rând, "de selectarea si de permanenta construire de sensuri noi integrate în interiorul nivelurilor fonetice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie, în cultură, construind un altul, sau, mai degrabă, reconstruind un altul, având ca suport propria sa biografie, propria sa personalitate, propria sa lume, de la care nu se dezice. Pentru că nu un romantism cald, diafan o caracterizează, ci, dimpotrivă, o pasiune dezlănțuită, o senzualitate aparte, o continuă căutare și o continuă neliniște. Pe de altă parte, fiind fiică a Transilvaniei, poeta nu putea să nu se sprijine, instinctiv, în producția sa, pe acei "factori etici, de adâncime, de perenitate, ai spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
coordonate istorice, care fixează încadrarea cronologică a comunismului în spațiul românesc, este latura ideologică, proeminentă prin negativismul pe care îl proclamă 208. Astfel încât, deși "comunismul s-a pretins o nouă civilizație, superioară celei capitaliste pe care a negat-o cu pasiune, a forțat sute de milioane de oameni să trăiască într-un univers închis, represiv și umilitor. La nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins întruchiparea "umanismului absolut", o societate din care au dispărut distincțiile de clasă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradoxal, în facultate nu m-a atras atât istoria sau teoria literaturii care îmi erau cunoscute, ci cursurile de lingvistică, de istoria limbii, de dialectologie, care erau un domeniu nou, chiar dacă părea mai arid, și de pe urma cărora am rămas cu pasiunea pentru etimologii, privite ca un fel de romane, fascinante cel mai adesea, ale cuvintelor. A.-I. P.: Stimată doamnă Ana Blandiana, despre perioada comunistă lăsată sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă continuă să se tacă sau să se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe de altă parte, erosul e lucru curios și trecut neobservat aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma unui discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu face, în adevăratul sens al cuvântului, o nouă poezie. După cum spune Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, scriitorii șaizeciști
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]