17,853 matches
-
poată păstra o parte cât mai mare din noile teritorii cucerite. Deși toți conducătorii japonezi erau de acord că războiul merge rău, ei nu erau de acord asupra celei mai bune căi prin care se putea obține pacea. Existau două tabere: cea așa-numită a „păcii”, care era în favoarea unei inițiative diplomatice prin care liderul sovitic Stalin să fie convins să acționeze ca mediator al unor aranjamente cu SUA și aliații acestora, și o tabără a durilor, care erau în favoarea unei
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
se putea obține pacea. Existau două tabere: cea așa-numită a „păcii”, care era în favoarea unei inițiative diplomatice prin care liderul sovitic Stalin să fie convins să acționeze ca mediator al unor aranjamente cu SUA și aliații acestora, și o tabără a durilor, care erau în favoarea unei ultime bătălii „decisive”, care să producă inamicului niște pierderi atât de cumplite, încât SUA să se arate dispuse să ofere condiții de pace acceptabile. Ambele abordări ale problemei se bazau pe experiența căpătată în timpul
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Sato s-a întâlnit cu ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov pe 11 iunie, dar fără niciun rezultat. Pe 12 iulie, Togo l-a instuit pe Sato să le spună sovieticilor că împăratul, îngrijorat de pierderile omenești uriașe din ambele tabere combatante, este dornic să încheie pacea, dar că în condițiile în care SUA și Anglia insistau pentru o capitulare necondițioantă, japonezilor nu le rămâne decât să lupte până la capăt. Împăratul propunea trimiterea prințului Konoe ca ambasador pentru negocieri, dar el
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
sub numele de "Bivuac". Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Alte lucrări importante care l-au definit ca reporter de război au fost: "În tabără, Gara de mărfuri, Cai la conovăț, Turc cu narghilea, Vânzători de covoare". Sava Henția a abordat pictura cu tematică istorică, cele mai reprezentative creații au fost: "Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, portretul lui Tudor Vladimirescu, Intrarea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
țăranilor bulgari, scene exotice din Nicopole cu peisaje care reflectă pustiirea războiului sau picturi de gen ca "Turc cu narghilea" și "Vânzători de covoare". Cele mai bune realizări din această perioadă sunt "Lagărul", cunoscut și cu numele de "Bivuac", "În tabără", "Aprovizionarea dorobanților români în Bulgaria", "Gara de mărfuri", "Cai la conovăț" și acuarela "Întâlnirea". Pictura "Cai la conovăț" a fost realizată în anul 1886, după nouă ani de la război. În ea se văd remarcabilele calități pe care Henția le avea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
ansamblul ei, este compusă perfect cu toate elementele sale picturale, ca un episod dramatic surprins pe neașteptate. Peisajul împresurat de ciupercile stranii ale corturilor pare a fi animat de forfota care apare în acalmia războiului. Animația arată cu certitudine o tabără de campanie care nu a ajuns încă în prima linie a bătăliei. Totul a fost compus cu deosebită minuțiozitate, astfel încât oricare personaj pe care l-ai privi, în orice plan al compoziției, pare a fi studiat pentru a-și ocupa
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de peisaj și a grupurilor încât, deși asupra organizării compoziționale pot exista obiecții, imaginea pe care a realizat-o, dă privitorului o senzație puternică de viață autentică. Henția a revenit cu acestă tematică și într-un alt tablou intitulat " În tabără", cu aceleași reușite de reprezentare plastică, cu însușiri valoroase ale observației de tip realist. Dacă în prima lucrare, echilibrul este admirabil realizat între peisaj și personajele care-l populează, în al doilea situația este diametral opusă, peisajul este cel care
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
doilea situația este diametral opusă, peisajul este cel care primează în detrimentul personajelor. În acest fel a doua lucrare are ca motor principal al compoziției peisajul cu toate elementele sale compoziționale însușite și asupra cărora artistul a pus accentul. Pictura " În tabără" figurează grupuri de soldați împrăștiate printre bordeiele de pământ aflate pe o colină. Insistența cu care artistul a reprezentat vegetația, panta dealului și elementele terenului accidentat (peste două treimi din suprafața pânzei) pe care se desfășoară scena, dă tabloului un
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
mai 1553). A fost fiul lui Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor. Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat cu victoria lui . Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu, apoi trece Dunărea la turci
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
lui . Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu, apoi trece Dunărea la turci. În decembrie primește steagul de domnie de la sultan, în urma negocierilor purtate cu trimisul acestuia. Pe plan intern, se remarcă prin alcătuirea Sfatului Domnesc numai din boieri pribegi ce formau tabăra antiotomană, rivali ai lui Mircea Ciobanul și prin mutarea reședinței la Târgoviște. Mircea Ciobanul revine în țară cu oaste formată din turci și tătari la care se alătură și Alexandru Lăpușneanu, cumnatul său, și, pe 11 mai 1553, alungă pe
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
Universității din București. A lucrat, apoi, ca zilier în G.A.S (I.A.S), iar, mai apoi, ca brigadier voluntar la hidrocentrala de la Bicaz (șantierul Tunel-Ieșire). Criticând regimul comunist,fu, în ianuarie 1953, ținta unei tentative de omor, în tabăra de brigadieri. Mai înainte, tatăl său trecuse și el prin comă, în urma altei tentative securiste de asasinat. Intimidările au încetat odată cu înscrierea familiei în colhoz. Astfel, el poate,în august 1953, să devină, prin concurs de admitere, student al Facultății
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
pe evrei. Regatul Granadei era dominat de dinastia Nasrid. Protejat de bariere naturale și orașe fortificate, rezistase cel mai mult procesului de reconquista. Cu toate acestea, în acea perioadă, spre deosebire de conducerea determinată a regilor catolici, conducătorii Granadei se împărțiseră în tabere care își disputau puterea. Cucerirea Granadei a durat 10 ani, încheindu-se în 1492. Când spaniolii l-au capturat pe Boabdil (sultanul Granadei) - l-au eliberat apoi, în schimbul unei recompense, pentru a se putea întoarce la Granada și a-și
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
oșteni turci. Cei din oraș au crezut că începuse războiul și au zăvorât porțile. Câțiva dintre comandanții sultanului, care merseseră într-o plimbare, s-au pomenit reținuți. Împăratul a constatat că fuseseră bine tratați și i-a trimis înapoi în tabăra lor, cu o escortă. Dar sultanul s-a mâniat. N-a acceptat nici o scuză și a trimis o somație: Ori capitularea cetății, ori pregătirea pentru luptă. Singura măsură concretă pe care Constantin putea să o ia acum era să adune
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
serviciile de turnător de tunuri. El a fost cel care va construi uriașul tun de pe meterezele de la Rumeli Hisar. Leafa pe care a cerut-o era mult prea departe de ceea ce Constantin putea să-și îngăduie. Urban a plecat în tabăra sultanului de la Adrianopol, unde și-a vândut meșteșugul pentru un preț mult mai mare. Într-un răstimp de câteva luni, s-a știut că un tun enorm fusese montat în turnătoria sultanului. A trebuit să fie târât tot drumul către
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pentru priceperea sa la asedii. Împăratul i-a încredințat comanda generală a apărării zidurilor dinspre țărm. În cursul primăverii anului 1453, sultanul și-a mutat oastea și tunurile de la Adrianopol. Luni, 2 aprilie, de Paști, avangarda sa și-a instalat tabăra lângă zidurile dinspre uscat ale Constantinopolului: împotriva acestei masive linii triple de fortificații avea de gând să-și dirijeze focul. Nici un dușman nu izbutise vreodată să pătrundă în oraș din partea aceea. Trei zile mai târziu, sultanul a sosit cu restul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Constantinopolului: împotriva acestei masive linii triple de fortificații avea de gând să-și dirijeze focul. Nici un dușman nu izbutise vreodată să pătrundă în oraș din partea aceea. Trei zile mai târziu, sultanul a sosit cu restul trupelor și și a ridicat tabăra aproape de bătaia tunului de la Poarta Sfîntului Roman, la jumătatea lungimii zidurilor. Bombardamentul a început aproape imediat. În același timp, flota turcească din Bosfor încerca să-și croiască drum înspre portul din Cornul de Aur. Dar împăratul se așteptase la aceasta
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
groasă. La căderea serii, când ceața s-a ridicat, s-a văzut cupola bisericii Sfânta Sofia luminată de o scânteie misterioasă, care se ridica încet de la bază spre marea cruce aurită din vârf. Turcii au văzut-o și ei din tabăra lor de dincolo de ziduri. Nu putea fi decât un semn: de speranță pentru turci și de deznădejde pentru greci. Luni, 28 mai, grecii au știut că venise momentul adevărului. În tabăra turcească domnea o liniște nefirească. Sultanul dăduse o zi
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
din vârf. Turcii au văzut-o și ei din tabăra lor de dincolo de ziduri. Nu putea fi decât un semn: de speranță pentru turci și de deznădejde pentru greci. Luni, 28 mai, grecii au știut că venise momentul adevărului. În tabăra turcească domnea o liniște nefirească. Sultanul dăduse o zi de odihnă înaintea asaltului final. Aceia din oraș care puteau fi scutuți de apărarea și cârpirea zidurilor deteriorate au pornit pe străzi, în rugăciune. Constantin a poruncit ca icoanele și moaștele
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
era aducerea la domnie a boierului Nicolae Rosetti-Roznovanu și separarea Moldovei de Țara Românească. După câteva ore de confruntări între 500 de demonstranți (număr foarte mare, pentru acea perioadă) și soldații aduși să potolească revolta, soldate cu morți în ambele tabere, rebeliunea a fost înăbușită. După revolta din 3/15 aprilie 1861 separatismul moldovenesc și-a pierdut, treptat, din influență, el nemaiconstituind o mișcare importantă în peisajul politic. Singurul său purtător de cuvânt a rămas Teodor Boldur-Lățescu, animator al ziarului satiric
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859). Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în funcția de ministru
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
că ziua de 1 mai a marcat încheierea bătăliei de la Halbe, resturile unităților Armatelor a 12-a și a 9-a au continuat luptele pentru retragerea spre Elba, pentru a se preda în mâinile americanilor, nu ale sovieticilor. Pierderile ambelor tabere au fost foarte ridicate. În cimitirul din Halbe sunt înmormântați aproximativ 30.000 de soldați germani. Aproximativ 20.000 de soldați sovietici au murit în încercarea de a opri străpungerea liniilor lor. Cei mai mulți sunt înmormântați în cimitirul militar de lângă șoseaua
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
flota olandeză, care nu alesese un punct precis pentru debarcare, a sosit nestânjenită la Torby, în Devon, în 5 noiembrie 1688. Iacob s-a pus în mișcare cu armata sa formată din 25000 de soldați permanenți și tot atâția milițieni. Tabăra olandeză se afla în vecinătatea orașului Exeter, iar cea engleză lângă Salisbury; bătălia părea iminentă. Dar în ultimul moment, generalul armatei lui Iacob, John Churchill, a trecut de partea lui William de Orania. Iacob și-a pierdut cumpătul și a
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
și în fruntea unui grup de rebeli, avea controlul asupra celor mai importante orașe din Midlands. Învins și trădat de proprii copii, a trimis ambasadori la William de Orania pentru a negocia pacea. La puțin timp după sosirea ambasadorilor în tabăra lui William, a sosit vestea că Iacob părăsise Londra. Acesta, după ce s-a asigurat de plecarea reginei și a prințului de Wales, datorită intervenției unui diplomat italian, Franceso Terriesi, în 11 decembrie a aruncat sigiliul regal în Tamisa și a
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
a fost puternic afectată, aproximativ o treime din economia sa fiind distrusă. Raidurile executate de "Luftwaffe" în 1939 asupra orașelor Frampol, Wieluń și Varșovia au instituit practica bombardării țintelor pur civile. Regatul Unit s-a aflat la sfârșitul războiului în tabăra învingătorilor, dar economia țării era secătuită de eforturile de război. Guvernul de coaliție din timpul războiului a fost dizolvat. La primele alegeri parlamentare de după încheierea războiului, Winston Churchill a fost învins de laburiștii conduși de Clement Attlee. În 1947, Secretarul
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]