15,959 matches
-
citi. Starea de alfabetizare (ca rezultat), prin scriere și citire, ajută la transmiterea mesajelor în spațiu și timp. "Dicționarul explicativ al limbii române" definește cuvântul alfabetizare ca fiind: "Acțiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeților; combatere a analfabetismului". Același dicționar definește verbul „a alfabetiza” astfel: "A învăța pe un analfabet să scrie și să citească." Din punct de vedere social, "alfabetizarea" este un drept fundamental al omului, aceasta fiind o condiție esențială pentru procesul de învățare și dobândire a unor cunoștințe și
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
Singura rămășiță este imprimarea lui Pluto pe un perete, ceea ce reprezintă păcatul de neiertat și incorigibil al criminalului. Din punctul de vedere al unui orator, un sistem eficient de omisiune pe care îl folosește Poe este diazeugma, folosind mai multe verbe pentru un singur subiect; el omite pronumele. Diazeugma subliniază acțiunile și face narațiunea rapidă și scurtă. În anii 1910-1911, artistul futurist Gino Severini a pictat „Pisica neagră” cu referire directă la povestirea lui Poe. Universal Pictures a realizat două filme
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
actual al scribului ritual, expert în caligrafia ebraica întrebuințata în textele sanctificate, uzate în cultul iudaic. Formă la plural este „sofrim” sau „sofrey Stăm”. Cuvintele „șofer”, „sofrim” că și cuvântul „sefer” ספר(carte) sunt construite după rădăcina sfr ספר sau verbul „safor” „a număra”. În vechime el se numea „Șofer” pur și simplu, dar astăzi se adaugă acronimul ebraic „STăM”, de la „Sifrei Torá, Tfilin, Mezuzot”, pentru a sublinia că este vorba de cel care copiază literele din sulurile de Tora, si
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
este o limbă amerindienă din grupul limbilor aimarane. Este subîmpărțită în două dialecte: aimara centrală, vorbită de 2.262.900 de oameni și aimara sudică, vorbită de 219.000 de oameni în Peru. Există diferențe în vocabularul și în conjugarea verbelor între aceste două dialecte. Există doar o singură altă limbă în acest grup, limba jaqaru, vorbită de doar 740 de persoane în două sate în regiunea Lima, Peru. Conform „Cărții roșia a limbilor în pericol” a organizației internaționale UNESCO, Jaqaru
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
James A. Hardie, care a adus ordinul, nu s-a asigurat că Franklin a înțeles intențiile lui Burnside, și inexactitățile hărților în ce privește rețeaua de drumuri au făcut ca aceste intenții să nu fie clare. Mai mult, alegerea lui Burnside a verbului „a lua” ("to seize") era mai puțin fermă în terminologia militară a secolului al XIX-lea față de un ordin de „a cuceri” ("to carry") înălțimile. Franklin a ordonat comandantului Corpului I, gen.-mr. John F. Reynolds, să aleagă o divizie
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
hotar>. De la sensul de <hotar>, s-a ajuns în Muntenia, la sensul încetățenit de <ceartă, sfadă, pismă> datorită faptului că oamenii au început să se certe pe aceste <râci>(-hotare), sens pe care îl înregistrează și limba literară 1, deși verbul corespunzător- a râcâi- își păstrează sensul inițial de < a scurma pământul, a zgâria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument) Trebuie să menționăm că mai e o localitate cu acest nume, tocmai în nordul Maramureșului, la granița cu Ucraina, precum și un
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
fac îndeosebi obiectul unui troc masiv, egalitatea distribuirii tichetelor / cartelelor necorespunzând varietății gusturilor. Dar bunurile rare și de folosință curentă joacă un rol nou în aceste schimburi. Substantivul din este un împrumut din . Acest substantiv francez este un derivat al verbului francez "troquer": „a da în troc”, care este un împrumut din limba latină medievală, "trocare", de origine necunoscută. Formele trocului variază mult în funcție de natura "bunurilor" schimbate, numărul participanților și desfășurarea temporală a schimbului. Bunurile schimbate într-un troc pot fi
Troc () [Corola-website/Science/322590_a_323919]
-
era gata. Termenul de "acompaniament muzical", mai înseamnă improvizarea unui acompaniament simplu sau a unei variații. Denumirea englezească a acompaniamentului improvizat este vamp, care mai înseamnă și "a petici" sau "vampir". De asemenea, în afară de denumirea sa din muzică, vamp ca verb înseamnă "a pune cap la cap" sau "a improviza". Deși mai toate piesele au o formă de repetiție, piesele care sunt mai variate, au tendința de a spune o poveste, cu o structură narativă. Melodii gen riff pot exprima o
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
guturaie etc. În schimb karōshi (deces datorat muncitului excesiv) este de la începutul anilor 1980 o temă de discuție în mass-media. Formularea unei rugăminți în limba japoneză este relativ complicată. Depinde de rangul social al părților implicate etc. Deseori este folosit verbul onorific "kudasai" (), care literal înseamnă „a da”, dar implică poziția inferioară a primitorului. Alte formulări folosesc cuvintele "dōzo" („poftim”) sau "onegai shimasu" („vă rog”). Din politețe, japonezii evită refuzul direct. Dacă un japonez începe să șovăiască sau să facă aluzii
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
sau convingerile, inclusiv politice sau doctrinare, deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte sau de ale majorității. Noțiunea de „disident” are străvechi rădăcini atât în latinescul "„dissidentia”", care înseamnă „dezacord” / „opoziție” între lucruri împrejur stătătoare, cât și în verbul "„dissideo”", care înseamnă „a fi în dezacord”, „a nu se înțelege”, „a se revolta”, „a se deosebi”, „a diferi (de)”. În prezent, termenul este folosit cu precădere pentru a desemna persoanele cu opinii opuse celor ale unui regim totalitar, care
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
ན་རས་གཟིགས་ și se spune că s-a incarnat în Dalai Lama, Karmapa și alți lama de rang înalt. Numele Avalokiteśvara este compus din următoarele părți : prefixul verbal "ava", care înseamnă "jos" ; lokita un participiu trecut al verbului lok (a observa, iată, observă) aici utilizat cu sens activ (o iregularitate ocazionala a gramaticii sanscrite) și īśvara ("domn" "conducător" "suveran" sau "maestru"). În concordanță cu sandhi (regulă sanscrita de combinare a sunetelor) a+iśvara devine eśvara. Combinate, cele două
Avalokiteśvara () [Corola-website/Science/327682_a_329011]
-
afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
Guaraniete") este o limbă fără gen gramatical și fără articol hotărât, iar sub influența din limba spaniolă la se folosește acum deseori ca articol hotărât pentru cuvinte în singular, iar lo pentru cuvinte în plural. Hikuái se folosește după un verb. Limba guarani deosebește între "ñande" (inclusiv persoana cu care se vorbește) și "ore" (exclusiv persoana cu care se vorbește) pentru persoana a III-a plural. Pronumele reflexiv este "je": "ahecha" ("Mă uit."); "ajehecha" ("Mă uit la mine.") Limba guarani are
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția tiparului în Europa (secolul al XV-lea) și mai ales odată cu răspândirea sa în timpul Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), se face
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
din două litere consonantice: Grupuri din trei litere: Deasupra literelor vocalice se pot găsi mai multe semne. Singurul semn diacritic subscris este sedila (¸). Este folosită numai sub litera c (ç), făcând ca aceasta să se pronunțe /s/, în special în verbele care au un c urmat de e sau i la unele forme, iar la alte forme acestea alternează cu alte vocale: "commencer" „a începe” - "commençons" „începem”. Apare de asemenea în cuvinte derivate în care nu mai este c + e/i
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ortografia gramaticală, care privește exprimarea genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea a doua consoane identice, una la sfârșit de cuvânt, a doua
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
orală corespunzătoare + consoana nazala: "îl tient" [il'tjɛ̃] „el ține” ~ "ils tiennent" [il'tjɛn] „ei țin”, "paysan" [pɛjzɑ̃] „țăran” ~ "paysanne" [pɛj'zan] „taranca”, "chien" [ʃjɛ̃] „câine” ~ "chienne" [ʃjɛn] „cățea”. Între vocale total diferite există alternante la unele verbe, între formă de indicativ prezent și cea de perfect simplu: "peut" „poate” ~ "puț" „putu”, "sait" „știe” ~ "șut" „știu”, "prend" „ia” ~ "prit" „lua”, "met" „pune” ~ "mit" „puse”. Alternantele consonantice sunt mai puțin frecvente decât cele vocalice. Cele mai importante sunt consoanele
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe vocală o a verbului. Într-un grup ritmic pot fi și mai multe cuvinte cu sens lexical deplin. În exemplele următoare numărul de asemenea cuvinte crește de la două la patru, dar accent este numai pe ultimul: "un
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe vocală o a verbului. Într-un grup ritmic pot fi și mai multe cuvinte cu sens lexical deplin. În exemplele următoare numărul de asemenea cuvinte crește de la două la patru, dar accent este numai pe ultimul: "un petit enfant" „un copil mic” "un petit
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
cineva’. În unele cuvinte compuse se menține elidarea într-un cuvânt component, de exemplu în: "aujourd’hui" „astăzi” (literal „în ziua de azi”). În registrul de limbă familiar este frecvență elidarea lui "u" din "tu" înaintea formei personale corespunzătoare a verbelor "avoir" „a avea” și "être" „a fi”: "ț’aș raison" „ai dreptate”, "ț’es content ?" „ești mulțumit?” Multe cuvinte franceze au o consoana finală „latentă”, ea fiind pronunțată numai când urmează un cuvant cu vocală inițială, în anumite cazuri. În
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]