159,780 matches
-
1597 (Kalnic); Moniom - 1587 (Manihom); • Secu - Cuptoare - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore). Reșița a fost considerat mult timp ca fiind unul din marile centre industriale ale României, având influențe în industria siderurgică (fontă, oțel, laminate), a construcțiilor de mașini (electrice și diesel, utilaj petrolier, siderurgic și chimic, material rulant), chimică (chimizarea lemnului, cocs). Are o populație de 83.985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
pentru cale îngustă. Din acestea s-au fabricat 797 la „Uzinele Reșița" și 410 la „Uzinele Malaxa" din București. În anul 1960, producția de locomotive cu abur s-a sistat, industria românească profilându-se pe producția de locomotive diesel și electrice. Locomotivele cu abur au funcționat în exploatarea C.F.R. până în anul 1980. În perioada 1980-1998, locomotivele cu abur au fost casate in proporție de 98%. Aici ar putea fi nominalizate și: În urma alegerilor locale din 2012, din totalul de 21 de
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
de pâine aparținând Întreprinderii de morărit și panificație; în 1972 intră în funcțiune Întreprinderea de utilaje și piese de schimb pentru industria ușoară (I. U. P. S.); în 1976 Întreprinderea de șuruburi; în 1975 Întreprinderea „Electrocontact”; în 1977 Fabrica de izolatori electrici din sticlă, fiind prima unitate de acest gen din țară; tot în 1977 Întreprinderea de prelucrare a lemnului Botoșani; în 1980 Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc și Filatura de fire din melană din Botoșani. Municipiul Botoșani realizează în momentul
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
în decembrie 2004, ca o precondiție de aderare a Lituaniei la Uniunea Europeană; centrala era similară celei de la Cernobîl prin aceea că îi lipsea o structură robustă de izolare. Cealaltă unitate furniza în 2006 aproximativ 70% din cererea lituaniană de energie electrică. Unitatea nr. 2 a fost închisă și ea la 31 decembrie 2009. S-au făcut propuneri au fost făcute pentru a construi una nouă - . Cu toate acestea, un referendum consultativ desfășurat în octombrie 2012 a umbrit perspectivele pentru proiectul Visaginas
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
au fost făcute pentru a construi una nouă - . Cu toate acestea, un referendum consultativ desfășurat în octombrie 2012 a umbrit perspectivele pentru proiectul Visaginas, întrucât 63% dintre votanți au spus nu construcției de noi centrale nucleare. Principala sursă de energie electrică a țării este . Alte surse primare de energie electrică din Lituania sunt și . Stația de pompare de la Kruonis este singura din Statele Baltice utilizată pentru reglementarea funcționării sistemului de energie, având o capacitate de generare de 900 MW pentru cel
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
toate acestea, un referendum consultativ desfășurat în octombrie 2012 a umbrit perspectivele pentru proiectul Visaginas, întrucât 63% dintre votanți au spus nu construcției de noi centrale nucleare. Principala sursă de energie electrică a țării este . Alte surse primare de energie electrică din Lituania sunt și . Stația de pompare de la Kruonis este singura din Statele Baltice utilizată pentru reglementarea funcționării sistemului de energie, având o capacitate de generare de 900 MW pentru cel puțin 12 ore. În 2012, 63% din energia electrică
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
electrică din Lituania sunt și . Stația de pompare de la Kruonis este singura din Statele Baltice utilizată pentru reglementarea funcționării sistemului de energie, având o capacitate de generare de 900 MW pentru cel puțin 12 ore. În 2012, 63% din energia electrică provenea din import. Din perioada neolitică, locuitorii băștinași de pe teritoriul Lituaniei nu au fost înlocuiți masiv cu niciun alt grup etnic, astfel încât există o mare probabilitate că locuitorii Lituaniei de azi au păstrat compoziția genetică a strămoșilor lor relativ neperturbată
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
mare fabrică de mașini RAF în Jelgava, întreprinderi electrotehnice la Riga, uzine chimice la Daugavpils, Valmiera și Olaine—și unele întreprinderi alimentare și de prelucrarea petrolului. Letonia a produs trenuri, ambarcațiuni, microbuze, mopede, telefoane, aparate radio și sisteme audio, motoare electrice și cu ardere internă, textile, mobilier, îmbrăcăminte, valize și genți, încălțăminte, instrumente muzicale, electrocasnice, ceasuri, unelte și echipamente, avioane și mașini agricole, și o listă lungă de alte produse. Letonia avea propria industrie cinematografică și propria fabrică de discuri. Nu
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
(, supranumit și „orașul lui Bacovia”) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este situat pe râul Bistrița, pe care în oraș există o centrală hidroelectrică ce acoperă o parte a consumului local de energie electrică. Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de de locuitori (2011). Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
săi Bârnat și Negel - pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice. Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși înpărțite: unii văd în el o reprezentare a ,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,arborele Paradisului
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004. În economia județului Giurgiu se disting că activități cu pondere semnificativă, agricultura, industria și comerțul. În cadrul industriei județului reprezentative sunt: industria alimentară, a băuturilor și tutunului, producția de energie electrică și termică, captarea, tratarea și distribuția apei, extracția petrolului și gazelor naturale, industria textilă și a confecțiilor din textile. În anul 1996 a luat ființă Regia autonomă “Zona Liberă “ Giurgiu amplasată în partea de sud-est a municipiului Giurgiu, pe o
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
Locuințele claselor bogate au fost naționalizate: apartamentele colective au intrat astfel în viața cotidiană a rușilor. În timp ce moneda se prăbușea și în țară se practica trocul, iar salariile se plăteau în natură, regimul a instaurat gratuitatea locuințelor, transportului, apei, energiei electrice și serviciilor publice, toate acestea luate în mâini de către Partidul-Stat. Unii bolșevici visau chiar la eliminarea banilor, sau puțin să limiteze drastic utilizarea acestora. Improvizat în focul circumstanțelor, „comunismul de război” (un termen creat "a posteriori", după încheierea Războiului Civil
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
printr-o nouă definiție, bazată pe „valoarea exactă” a vitezei luminii în vid adoptată prin convenție. Valoarea vitezei de propagare a luminii în orice mediu material transparent este mai mică decât valoarea vitezei luminii în vid. Ea depinde de caracteristicile electrice și magnetice ale mediului în care se deplasează și nu se modifică pentru un mediu material transparent, omogen și izotrop. La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent cu
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
dovedită. Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente nici materia nici informația nu s-au deplasat mai repede decît lumina. Permitivitatea electrică a vidului (formula 2) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Permeabilitatea magnetică a vidului (formula 4) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare a
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare a luminii într-un mediu material transparent este dată de relația: Prin raportarea lui formula 8 la formula 9, se găsește relația de dependență a indicelui de refracție al mediului de permitivitatea electrică relativă și permeabilitatea magnetică relativă: Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încăt nici o experiență obișnuită din viața de toate zilele nu sugerează ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză infinită.Din cele mai vechi timpuri
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
(n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia - d. 5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune electrică (volt). s-a născut în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul sau, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
(n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia - d. 5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune electrică (volt). s-a născut în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul sau, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de 14 ani începe să fie atras de știință și refuză
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
14 ani începe să fie atras de știință și refuză să urmeze cariera bisericească, o tradiție în familia sa. În anul 1769 publică prima sa lucrare despre electricitate (un subiect științific "la modă" în vremea sa) - "De vi attractiva ignis electrici" - care atrage atenția asupra sa și îl ajută să obțină postul de profesor de fizică la liceul din Como, unde a activat între anii 1774-1779. În paralel cu activitatea de profesor, Volta își continuă studiile și experimentele, devenind cunoscut în
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
de France" și îl numește conte, iar mai târziu senator al Lombardiei, în 1810. Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunității oamenilor de știință, care, în cinstea lui, au numit unitatea de măsură pentru forța electromotoare și potențialul electric - "volt". Contribuția sa în domeniul fizicii și al electricității în special a fost deosebit de importantă, fiind punctul de plecare pentru numeroase cercetări și descoperiri ulterioare. A făcut cercetări și în domeniile chimiei (în 1778 a fost primul savant care a
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
dintr-o coloană verticală compusă dintr-o succesiune de 1 disc de cupru/1 disc de hârtie îmbibată în soluție salină/1 disc de zinc. La extremitățile coloanei era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate. Volta descria invenția sa ca un "organ electric", similar celui al peștelui-torpilă. La originea invenției se află teoria " electricității animale" și experiențele asupra broaștelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetând experiențele acestuia, Volta a avansat
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
cupru/1 disc de hârtie îmbibată în soluție salină/1 disc de zinc. La extremitățile coloanei era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate. Volta descria invenția sa ca un "organ electric", similar celui al peștelui-torpilă. La originea invenției se află teoria " electricității animale" și experiențele asupra broaștelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetând experiențele acestuia, Volta a avansat ipoteza că originea curentului electric apărut când mușchiul este în contact cu
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
Volta descria invenția sa ca un "organ electric", similar celui al peștelui-torpilă. La originea invenției se află teoria " electricității animale" și experiențele asupra broaștelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetând experiențele acestuia, Volta a avansat ipoteza că originea curentului electric apărut când mușchiul este în contact cu două metale diferite nu este țesutul organic, ci contactul între metale - și a demonstrat această ipoteză înlocuind țesutul broaștei cu bucățele de hârtie înmuiate în soluție salină (conductoare) și obținând astfel curent electric
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
electric apărut când mușchiul este în contact cu două metale diferite nu este țesutul organic, ci contactul între metale - și a demonstrat această ipoteză înlocuind țesutul broaștei cu bucățele de hârtie înmuiate în soluție salină (conductoare) și obținând astfel curent electric, infirmând teoria lui Galvani. Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca și în aplicațiile știintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen și hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
obținând astfel curent electric, infirmând teoria lui Galvani. Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca și în aplicațiile știintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen și hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică) de către A. Carlisle și W. Nicholson în 1800, apoi a separării sodiului (Na) și potasiului (K) din sărurile lor, de către Sir Humphry Davy în 1807, și în sfârșit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]