158,516 matches
-
dar i-am descris-o eu cum am putut mai bine). Și, pe urmă, Jess ne prezintă detaliat propriile ei problemele. I-a spus lui Tom despre Chile și n-a ieșit prea bine. — La Început, a crezut că glumesc, zice, făcînd o chiflă fărămițe. După care s-a gîndit că vreau să-i pun dragostea la Încercare. Așa că m-a cerut de nevastă. — Te-a cerut de nevastă? zic, atît de Încîntată Încît mai să rămîn fără glas. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-a ieșit prea bine. — La Început, a crezut că glumesc, zice, făcînd o chiflă fărămițe. După care s-a gîndit că vreau să-i pun dragostea la Încercare. Așa că m-a cerut de nevastă. — Te-a cerut de nevastă? zic, atît de Încîntată Încît mai să rămîn fără glas. Iar eu, evident, i-am spus să termine cu prostiile, zice Jess. Și acum... nu mai vorbim unul cu altul. O spune pe un ton detașat, dar văd În ochii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîndit că vreau să-i pun dragostea la Încercare. Așa că m-a cerut de nevastă. — Te-a cerut de nevastă? zic, atît de Încîntată Încît mai să rămîn fără glas. Iar eu, evident, i-am spus să termine cu prostiile, zice Jess. Și acum... nu mai vorbim unul cu altul. O spune pe un ton detașat, dar văd În ochii ei tristețea. — Asta e. Ia o gură mare de vin, ceea ce ea nu face nici s-o pici cu ceară. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ar mai uita atîta În gura maică-sii! scutură Jess din cap, exasperată. Janice a luat-o razna complet. Îmi trimite Întruna tot felul de lucruri pe care le-a găsit ea pe internet, tot soiul de site-uri care zic că Chile e o țară periculoasă și instabilă, plină de boli și mine de pămînt. Păi și e? zic speriată. Sigur că nu! spune Jess. Îndrugă numai prostii. Ia o gură de vin. — SÎnt doar cîteva mine terestre ici și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi trimite Întruna tot felul de lucruri pe care le-a găsit ea pe internet, tot soiul de site-uri care zic că Chile e o țară periculoasă și instabilă, plină de boli și mine de pămînt. Păi și e? zic speriată. Sigur că nu! spune Jess. Îndrugă numai prostii. Ia o gură de vin. — SÎnt doar cîteva mine terestre ici și colo, atîta tot. Și au o mică problemă cu holera. CÎteva mine terestre ici și colo? Holeră? — Jess, să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
copilului. Se lasă liniștea și ridic nedumerită privirea spre Suze și Jess, care mă fixează mirate. — Bex, cum poate o agrafă Miu Miu să facă parte dintr-un portofoliu de investiții? — Foarte bine: e un articol „Antique of the Future“! zic fluturînd sugestiv din mînă. Ce e aia „Antique of the Future“? se arată Suze de-a dreptul bulversată. Ha. E cît se poate de limpede. Unii, ca mine, sînt vizionari, iar alții se miră de ce-au pierdut partida! — E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu e acum, Îi explic răbdătoare. Dar va fi. Ai să vezi, o să apară la Antiques Roadshow! — Bex, dar pentru investiții există bănci! spune Suze neliniștită. — Eu nu bag banii copilului În nu știu ce bancă de doi bani, cum face toată lumea! zic. SÎnt absolventă de finanțe, ce Dumnezeu, Suze, ai uitat? Asta mi-e meseria. Asta ți-era meseria. — E ca mersul pe bicicletă, o Încredințez demnă. Sinceră să fiu, nu le prea am cu mersul pe bicicletă, dar n-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de cafea, după care observ o pictură abstractă pe peretele de lîngă mine. E un pătrat mare albastru pictat În ulei, pe pînză, și are atașată o mică etichetă cu prețul. 195 de lire. Hei, uitați-vă puțin la ăsta! zic, foarte interesată. Credeți c-ar trebui să... Nu! sar la unison Jess și Suze. Pe bune acum. Nici măcar nu știau ce voiam să spun. În seara respectivă, cînd ajung acasă, apartamentul e Întunecat, gol și fără Luke. E cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dar n-am putut suporta gîndul de a petrece o seară Întreagă cu nu știu ce directori de fonduri de pe vremea lu’ mama-mare. — Ok. Ne vedem atunci. Luke... Nu sînt În stare să continui, pentru că inima Îmi bubuie nebunește. Nu știu ce vreau să zic, și cu atît mai puțin cum s-o zic. — Trebuie să plec. Luke nici măcar nu mi-a remarcat tăcerea tulburată. — Ne vedem mai tîrziu. — Luke... Încerc iar - Însă la capătul celălalt nu se mai află nimeni. Rămîn privind cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o seară Întreagă cu nu știu ce directori de fonduri de pe vremea lu’ mama-mare. — Ok. Ne vedem atunci. Luke... Nu sînt În stare să continui, pentru că inima Îmi bubuie nebunește. Nu știu ce vreau să zic, și cu atît mai puțin cum s-o zic. — Trebuie să plec. Luke nici măcar nu mi-a remarcat tăcerea tulburată. — Ne vedem mai tîrziu. — Luke... Încerc iar - Însă la capătul celălalt nu se mai află nimeni. Rămîn privind cu ochii În gol, imaginîndu-mi conversația perfectă, În care Luke mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai tîrziu. — Luke... Încerc iar - Însă la capătul celălalt nu se mai află nimeni. Rămîn privind cu ochii În gol, imaginîndu-mi conversația perfectă, În care Luke mă Întreabă ce s-a Întîmplat, iar eu Îi spun O, nimic, și el zice, Ba da, ai tu ceva, și care se sfîrșește cu el zicîndu-mi că e Înnebunit după mine și că Venetia e urîtă cu spume și ce-ar fi să plecăm mîine cu avionul la Paris? Dinspre televizor se aude o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Philip, fostul meu șef de la Successful Saving, dînd vinul pe gît. Și pe fata aia de la Lloyd’s, care se Îmbrăca, la toate conferințele de presă, cu același taior verde... — Bună, Becky. Luke răspunde abrupt. — S-a Întîmplat ceva? — Bună! zic. Voiam doar să știu cum e la Finance Awards. Aștept ca aparatul să-l surprindă În timpul panoramării și pe Luke. Ca să pot spune „Ia ghici pe cine văd eu acum?“. Ei, știi și tu cum e, ca Întotdeauna... spune Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bal plină de lume, așa-i? Minte. — Becky? Mai ești pe fir? — Păi... Îhm... da. SÎnt atît de șocată, că simt că mă ia cu amețeală. — Și lîngă cine stai? — Stau lîngă... Mel. Cred că trebuie să-nchid, scumpo. — Ok, zic amorțită. Pa. Aparatul tocmai a trecut peste Mel. E făcută sandviș, Între doi grăsani puși la țol festiv. Nu e nici un loc liber la masa respectivă. Luke m-a mințit. E În altă parte. E cu altcineva. Luminile puternice și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de acolo pe la spatele meu și a luat masa cu ei, și tocmai am aflat că m-a mințit... Pe obraz mi se prelinge o lacrimă. — Ai vreun sfat să-mi dai? — Sigur că am un sfat să-ți dau! zice mama veselă. Scumpa mea, e doar o colegă! Colegele vin și pleacă. Peste cîteva săptămîni o să uiți complet de ea și o să vină altcineva În locul ei! Aha, zic după o pauză. Sinceră să fiu, m-a ajutat mai mult de-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sfat să-mi dai? — Sigur că am un sfat să-ți dau! zice mama veselă. Scumpa mea, e doar o colegă! Colegele vin și pleacă. Peste cîteva săptămîni o să uiți complet de ea și o să vină altcineva În locul ei! Aha, zic după o pauză. Sinceră să fiu, m-a ajutat mai mult de-o grămadă. — Acum hai să revenim la ale noastre, tocmai zice mama. Ți-ai luat suport de scutece? Fiindcă am văzut unul foarte drăguț la John Lewis... — Mamă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și pleacă. Peste cîteva săptămîni o să uiți complet de ea și o să vină altcineva În locul ei! Aha, zic după o pauză. Sinceră să fiu, m-a ajutat mai mult de-o grămadă. — Acum hai să revenim la ale noastre, tocmai zice mama. Ți-ai luat suport de scutece? Fiindcă am văzut unul foarte drăguț la John Lewis... — Mamă, ideea e că... mai fac o Încercare. Ideea e că eu chiar țin la colega asta. Și nu-mi dau seama dacă ea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chiar... un proiect comun... și, nu știu cum să-ți spun, simțeam că totul merge perfect Între noi. Credeam că sîntem fericite Împreună... Mi se pune un nod imens În gît. — Și nu pot suporta gîndul de a o pierde. Da’ cine zice c-o s-o pierzi? spune mama, rîzÎnd. Chiar dacă se mută la alt raion, puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar că sînt un pic... supărată. — E chiar atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar că sînt un pic... supărată. — E chiar atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște foșnete, semn că mama s-a Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște foșnete, semn că mama s-a Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o puțin razna din cauza hormonilor, biata de ea... Pe bune acum. N-am nici o problemă cu hormonii. Soțul meu are o aventură. — Becky, ascultă-mă, revene mama la celălalt capăt al firului. Ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încearcă să mă convingă că a fost la ceremonia de decernare a premiilor? Dacă-mi spune că o iubește pe Venetia și că mă părăsește pentru ea? Îmi vine rău la gîndul oricăreia dintre aceste două variante. — Nu-i ușor, zic Într-un final. — Of, Becky, oftează mama. Niciodată n-ai fost bună la luat situațiile În piept. — Nu, recunosc, jucîndu-mă cu piciorul pe covor. Cred că nu. — Ești matură acum, iubita mea, spune mama cu blîndețe. Trebuie să Înfrunți problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fac o serie de respirații ușoare, ca la curs. Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră. Ignoră durerea. N-are rost să-mi bat capul cu asta acum. Mă aflu În stația de metrou West Ruislip și-mi consult harta. N-aș fi zis În veci că West Ruislip e genul de loc În care ai putea da peste detectivi particulari. Deși, la drept vorbind, cred că singura locație care-mi vine automat În minte e centrul orașului Chicago, În anii ’40.) Pornesc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rochie simplă neagră, cu imprimeuri, pantofi retro și ochelari de soare supradimensionați, opaci. Deși, după cît se pare, ochelarii de soare nu-ți sînt realmente de nici un folos cînd vrei să te deghizezi. Dacă m-ar vedea cineva, n-ar zice automat „ Uite o femeie misterioasă, În negru“, ci „Ia uite-o pe Becky, are ochelari de soare și se duce să-i facă o vizită unui detectiv privat“. Cuprinsă de nervozitate subită, accelerez pasul. Nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
află o femeie palidă, cu părul prost vopsit, În suvițe roșcat Închis. Aceasta ridică privirea din cartea ieftină, broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu. Ia un loc. Mă așez pe un scaun maro de spumă poliuretanică și iau un Reader’s Digest de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
roșcat Închis. Aceasta ridică privirea din cartea ieftină, broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu. Ia un loc. Mă așez pe un scaun maro de spumă poliuretanică și iau un Reader’s Digest de pe măsuța de cafea. O clipă mai tîrziu, se deschide o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]