160,031 matches
-
de opoziția lui Waters care le-a interzis să cânte sub numele Pink Floyd, dar până la urmă lucrurile s-au aranjat. În 1989 apare materialul live al turneului "A Delicate Sound Of Thunder". Acest album a fost emis prin difuzoare externe în noiembrie 1989, în spațiul cosmic, de către echipajul capsulei spațiale franco-sovietice "Soyuz 7". În 1994 apare albumul "The Division Bell" care poartă amprenta lui Wright. Albumul aduce trupei un nou record, fiind primul lor titlu intrat direct pe locul 1
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
și erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă. Funcția memoriei devine, așadar, o condiție bazala indispensabilă a existenței și adaptării optime, a unității temporale a personalității noastre. Ea se datoreaza plasticității creierului - proprietatea de a-si modifică starea internă sub influența stimulilor externi - și capacității lui de înregistrare, păstrare și reactualizare a „urmelor” acestor stimuli. Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul căreia și-a restructurat atât schemă de functionare internă, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate (prin
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
Chiar și atunci când Germania a concentrat masiv trupe în Polonia răsăriteană și când a făcut zboruri clandestine de recunoaștere peste graniță, Stalin nu a luat în seamă avertismentele propriilor servicii de contrainformații, așa cum nu a luat în seamă nici sursele externe de spionaj. Mai mult, chiar în noaptea invaziei, trupele sovietice au primit o directivă semnată de Mareșalul Semion Timoșenko și de Generalul de armată Gheorghi Jukov care ordonau: "nu răspundeți la nici o provocare" și "nu inițiați nici o acțiune fără a
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
molecule mai mari, de cele mai multe ori proteine. Așa se întâmplă cu medicamentele, care deși au masă moleculară mică, pot da reacții alergice foarte intense, deoarece se leagă de proteinele plasmatice. ele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact, inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD. DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de "a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi". De asemenea, organele de securitate erau "singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului". Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP și-a schimbat numele în Direcția Generală a Securității Statului, iar prin Decretul
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului. "Direcția de Informații Externe" "Direcția de Investigații" avea agenți și informatori la fiecare nivel al structurilor de partid si guvern, precum și în societate pentru a raporta orice activități sau opinii împotriva regimului. Realiza percheziții ilegale în instituții și locuințe, arestând oponenții regimului lui Ceaușescu
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
și monitorizare a telecomunicațiilor. La nivelul anului 1989, Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe(fostul D.I.E). Expresie a politicii de teroare exercitată de statul comunist și mai ales a dorinței de anihilare a opoziției, Securitatea s-a caracterizat prin brutalitatea metodelor de anchetă. Un rol important l-a jucat tortura, atât ca instrument
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
18 martie 1869, Birmingham, Regatul Unit - d. 9 noiembrie 1940, Heckfield, Hampshire, Regatul Unit) a fost un politician britanic care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Regatului Unit din partea Partidului Conservator între 1937 și 1940. Este cunoscut pentru politica externă pacifistă, în particular pentru semnarea Acordului de la München în 1938, prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze forțat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei. Când Hitler a continuat agresiunile, Regatul Unit a declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939, iar Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
informații din interior, și că și ei ar trebui să îmbrățișeze direcțiile politice ale guvernului. Chamberlain vedea promovarea la șefia guvernului ca încununarea carierei sale de reformator al țării, nerealizând că avea să rămână în istorie pentru deciziile de politică externă. Unul din motivele pentru care a căutat rezolvarea rapidă a problemelor europene a fost dorința sa de a se concentra asupra afacerilor interne. La scurt timp după învestitură, a obținut adoptarea Legii Fabricilor din 1937. Această lege avea ca scop
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Atât Chamberlain cât și ambasadorul britanic în Germania, Nevile Henderson, au declarat vizita un succes. Oficiali de la Ministerul de Externe s-au plâns că vizita lui Halifax a lăsat impresia că britanicii își doresc prea mult discuțiile, iar Ministrul de externe Eden s-a simțit omis din proces. A trecut peste capul lui Eden în timp ce acesta era în concediu, deschizând discuții directe cu Italia, țară devenită un paria internațional din cauza invadării și cuceririi Etiopiei. La ședința cabinetului din 8 septembrie 1937
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
mare minoritate germană din afara "Reich"-ului. Hitler a început să ceară unirea acestei regiuni cu Germania. Regatul Unit nu avea obligații militare față de Cehoslovacia, dar Franța și Cehoslovacia aveau un pact de ajutor reciproc. După căderea Austriei, Comisia de Politică Externă a Cabinetului a luat în considerare formarea unei „largi alianțe” pentru a opri Germania, sau asigurarea Franței de ajutor în cazul în care francezii decid să intre în război. În schimb, comisia a ales să ceară Cehoslovaciei să negocieze cu
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dorință celor două popoare de a nu mai ajunge la război”. Conform lui Chamberlain, Hitler a exclamat „"Ja! Ja!"” („Da! Da!”) în timp ce primul ministru o citea. Cei doi au semnat hârtia pe loc. Când, o zi mai târziu, ministrul de externe al Germaniei Joachim von Ribbentrop a obiectat la semnarea sa, "Führerul" a răspuns, „O, n-o lua prea în serios. Hârtia aia nu mai are oricum nicio semnificație.” Chamberlain, pe de altă parte, când s-a întors la hotel pentru
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a făcut să concluzioneze că „a scăpa de această Cameră a Comunelor îngrijorată și nemulțumită prin alegeri generale” ar fi o acțiune „sinucigașă”. În pofida liniștii relative păstrate de Hitler în timp ce "Reich"ul a absorbit regiunea Sudetă, grijile legate de politica externă au continuat să-l preocupe. A călătorit la Paris și la Roma, în speranța de a-i convinge pe francezi să-și grăbească reînarmarea și de a-l convinge pe Mussolini să aibă o influență pozitivă asupra lui Hitler. Mai
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a fost "Why Not Trust the Tories" ("De ce să n-avem încredere în [conserva]tori", 1944, sub semnătura „Gracchus”, care s-a dovedit a fi viitorul ministru laburist Aneurin Bevan), în care conservatorii au fost acuzați pentru deciziile de politică externă ale lui Baldwin și Chamberlain. Deși câțiva conservatori au prezentat și ei versiunea lor privind evenimentele, printre care parlamentarul Quintin Hogg în 1945 în "The Left was Never Right" ("Stânga nu a avut niciodată dreptate"), până la sfârșitul războiului a existat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ales să-i succeadă, în ciuda stării sănătății sale. Cernenko a făcut o reîntoarcere la politicile dure din timpul perioadei brejneviste. El a fost sprijinitorul unui rol sporit al sindicatelor, al reformelor în educație și al scăderii rolului birocrației. În politica externă, el a escaladat confruntările din Războiul Rece cu Statele Unite și a negociat un tratat economic cu Republica Populară Chineză. Starea proastă a sănătății l-a împiedicat pe Cernenco să guverneze în mod efectiv. Absențele dese de la locul de muncă au
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
cetățenești. Astfel, în 1649 se proclamă Republica, numită "Commonwealthul Angliei", în care puterea legislativă aparținea, în continuare, Parlamentului, iar cea executivă unui Consiliu de stat, format din 40 de membri, dar în care Oliver Cromwell avea rolul hotărâtor. În plan extern, Parlamentul cel Lung și Consiliul de Stat au elaborat o serie de măsuri care vizau cucerirea unor teritorii (Scoția și Irlanda). S-a organizat o campanie militară împotriva revoltei catolicilor irlandezi și una împotriva încercării scoțienilor de a-l impune
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
o vegetație luxuriantă. Partea vestica, este mai uscată iar vânturile nu sunt la fel de puternice, aceasta fiind partea turistică a insulei. Datorită reliefului muntos, insula a permis dezvoltarea multor microclimate unice. În urma colonizării, oamenii au adus numeroase specii vegetale și animale externe, care au modificat considerabil aspectul insulei. Insula Réunion este unul intre puținele teritorii în care primii locuitori au fost europenii. La descoperirea acesteia de către navigatorii europeni în drum spre India, insula era complet nelocuită. Data descoperirii este considerată ca fiind
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
al Illyriei, oferindu-i-se oportunitatea de a își egala victoriile politice cu gloriile militare. Acest post, cu o durată de cinci ani, fără precedent într-un domeniu relativ sigur, era un semn evident al ambiției lui Cezar pentru cuceriri externe. Viitoarele campanii conduse de Cezar erau, din acest moment, la propria sa discreție. Ca un plus de noroc, guvernatorul Galiei Narbonensis murise, provincia fiindu-i, de asemenea, încredințată lui Cezar. Pe la 59 î.Hr., Cezar dispunea de sprijinul poporului, alături de cei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Cu cele opt legiuni, romanii au spulberat atacul printr-o bătălie dificilă. Pentru Cezar, victoria avea o dublă conotație: nu doar o victorie armată, ci și una politică, însoțită de o propagandă solitară, de asemenea. Protejându-și „aliații” de agresiuni externe, el putea acum securiza cu ușurință legalitățile necesare împotriva triburilor belgice. Deși ar fi reprezentat încă o campanie dificilă, acesta era exact genul de șansă pe care Cezar și-l dorea. A continuat spre nord, cucerind tot ce-i stătea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
secretariatul Ligii Națiunilor (1931-1933), ministru plenipotențiar la Haga și Varșovia (1933-1937). La 17 mart. 1944, făcea parte din echipa prințului Știrbei, care începea la Cairo negocieri relative la condițiile armistițiului dintre România și Națiunile Unite. În 1944-1945 era ministrul afacerilor externe în guvernele generalilor C. Sănătescu și N. Rădescu, director al revistei Viața Românească și codirector al gazetei Jurnalul de dimineață. După instaurarea guvernului P. Groza pleacă din țară și se stabilește în [[Elveția]], fiind condamnat în țară (în contumacie) la
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Apa termală, care are o temperatură de suprafață de 72 și o mineralizare totală de , este predominant clorurată-bicarbonatată-sulfatată (din punct de vedere al dominanței anionilor) și sodică-calcică-magneziană în prezența amoniului și potasiului. Aceste calități o recomandă pentru utilizarea în cura externă, în afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni reumatismale abarticulare, afecțiuni neurologice periferice cronice, afecțiuni ginecologice cronice (în afara puseelor inflamatorii), afecțiuni posttraumatice, boli asociate (boli profesionale, endocrine, boli de metabolism), dar și pentru băi tonifiante, de întreținere a condiției fizice sau, pur și
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
băi tonifiante, de întreținere a condiției fizice sau, pur și simplu, agremental, prin îmbinarea curelor de apă, aer și soare. Baile Tasnad au apa termominerală la temperatura de 37-40 de grade (apa din bazin) care poate fi folosită în cure externe în afecțiuni precum stări preartrozice, reumatism degenerativ și afecțiuni dermatologice Liceul din Tășnad a luat ființă la 1 septembrie 1958. Amenajat în anul 1978, într-un vechi conac nobiliar, „Castelul Cserey Fischer”, reconstruit în a doua jumatate a secolului al
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
general, și a radiației laser în particular, prezintă dezavantajul variației aleatoare, rapide și în limite prea largi ale caracteristicilor de propagare, fapt care reduce siguranța în exploatare și crește probabilitatea erorilor în transmisie. Primii conductori optici protejați de influența condițiilor externe s-au construit sub forma de tuburi metalice cu corecție periodică a divergenței și direcției fasciculului, cu ajutorul unui sistem de lentile și oglinzi. Sistemele funcționale de comunicații în gama optică au fost elaborate după punerea la punct în 1972-1973 a
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
au îmbunătățit la mijlocul anilor 1990, în parte datorită politicii reformatoare a Fondului Monetar Internațional. Finanțele Algeriei în 2000 și 2001 au beneficiat de mărirea prețurilor petrolului și politica fiscală a Guvernului care a dus la mărirea exportului și micșorarea datoriilor externe. Guvernul a continuat eforturile de diversificare a economiei prin atragerea investitorilor atât interni cât și străini în afara sectorului energetic ceea ce a avut efect în scăderea ratei șomajului și îmbunătățirea standardelor de viață. În 2001, s-a semnat un Tratat de
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”. Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare: impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici - Țara Românească și Hanatul Crimeei - și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]