17,219 matches
-
de la masă, horcăise de două ori. Îmbulzeala crescu și când îl scoaseră afară, întins pe banca pe care stătuse la masă. Acolo afară, un sfert de ceas, o jumătate de ceas toți se învârtiră în jurul lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă: E gata! Apoi în curând: S-a dus! A murit! Toți stăteau încremeniți. Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ordinar, repede, și când es afară, ce să văd, domnule, un șoarece furase un sac de orez și-l tăbârcea în spate și fugea în goană tocmai pe dealul Viișoarei... Repede au încălecat bucătarii, și după el... Au avut ce alerga pân-ce să-l prindă... D-apoi azi dimineață?... nu se suise unul pe masă, la nasul meu? Voiam să-l dau jos și-l tot împungeam cu penița, că scriam la masă, și el decât să se ia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crezi, dacă l-ai turburat... Voia să-și facă dihania cuib, și-acu amenința cu revolverul... să-i dai pace?... L-am văzut și eu!" Azi stam și priveam cum băteau pe dealuri tunurile, cum se desfășurau trupele și cum alergau patrule de cavalerie pe văi. Izbucnește fumul dintr-un tun și se alege un colac frumos. "Uite, uite ce colac, ce cerc frumos, zice Racoveanu... Ca la circ, domnule, sar caii de cavalerie în colac, pe dealul cellalt..." La masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai plătește nimic: Falimentul e declarat. Peste două milioane și jumătate pierdute printr-această singură lovitură. Unele bănci au pierdut sute de mii de lei, oameni sărmani au pierdut zeci de mii de lei, pânea lor și a copiilor lor. Au alergat plângând la C. M., au cerut măcar banii lor, nu le mai trebuia dobânzi, C. M. râdea și-i dădea afară. Și astfel omul stă azi mai bine decât oricând. A scăpat și de datorii, a rămas și cu moșiile. D. Mochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș.a.). Mai multe statui de generali proslăvire a puterii. În alte părți ale orașului aliniere, noutate, curățenie. Autobuze mari cu imperiale, tramvaie unul după altul din minută în minută. Taximetre și automobile particulare: toate pline. Trenuri, trenuri orășenești pe pilastre aleargă la al doilea etaj tăind străzile: toate pline. Însfârșit metropolitanele cu zgomot de tunet și răpeziciune colosală: toate arhipline. Supt pământ, stațiunile luxoase și curate totul cu electricitate, fără fum, fără căldură, o frumuseță ș-o plăcere. Schutzmani tineri, chipeși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
180 rayonen! Ora 7. Deodată străzile marilor magazine și întreprinderi se umplu. Es femeile și bărbații de pretutindeni dela serviciile lor. Se grăbesc spre casă. Tramvaiele și-au sporit vagoanele; autobusele, trenurile aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l'an M.D.LXXXV (1585) aux terres du Tuirc, et autres divers lieux de l'Europe. Iorga. In Acte și fragmente. I. 34-39. Pe malul Nistrului, în timpul verii se văd multe animale care dimineața se nasc ca niște viermi și aleargă pe apă, la amiază fac aripi și zboară pe deasupra undelor, iar la asfințitul soarelui mor: efemere. * I. Cetatea-Albă, Akerman, Moncastro, pe malurile Nistrului. Are la o margine o cetățuie cu turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îmbrăcăminte de o pănură proastă, întunecată și foarte păroasă, acoperiți cu o căciulă în formă conică tot de asemenea materie, încălțați cu opinci, negri la față, cu păr și barbă lungă și nepieptănată, armați numai cu arc și coase; astfel aleargă în mare număr și cu o necrezută îndemânare de-alungul și latul acelor păduri și munți și izbesc deodată din toate părțile, în fruntea, mijlocul și coada oastei inamice, și mai cu seamă nopțile nu lasă de loc în pace pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că oștenii cu porunca domnească se apropie, se ascunse într-o căruță încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii lui Aron începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prinsoare. Venind o parte din flota maritimă a Turcului ca să facă un pod mai jos de Cetatea Albă au fost respinși de cei din acel loc și de cei din Chilia. Au fost capturați vreo cinci sute de ieniceri care alergaseră spre aceasta din urmă [Chilia] și nu s-a făcut nici un fel de împresurare [asediu] contra vreunuia din acela [locuri] și, după câte se zvonea, nu se crede că turcul ar fi trimis să asedieze locurile amintite până nu ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care scoteauu niște strigăte înspăimântătoare, cu arme grozave și într-o învălmășală mare, năvăli de la spate și din lături, mai întâi asupra soldaților mercenari, care erau cei mai de pe urmă și începu să taie din ei. Polonii, luați pe neașteptate, alergară la arme și la cai și începură să se îndese unul intr-altul și să se împotrivească dușmanilor, care tăiau fără milă. Totul se petrecea în dezordine și învălmășeală și nu fără teamă și tremur, pentru că lipseau și comandanții și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o căciulă ascuțită de același fel, în formă de piramidă și încălțați cu opinci și cu fețele negre din cauza bărbii, a părului lung și nepieptănat, înarmați doar cu un țepoi și o coasă legată de o prăjină, nespus de sprinteni, aleargă departe în mare număr prin acele păduri și munți și atacă peste tot locul deopotrivă rândurile dușmanilor, fie ele cele din față sau cele de la mijloc sau de la urmă și chiar în toate nopțile îi hărțuiesc cu mai mari pierderi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ncurca/ Și pe nimeni n’auzia./ Nici un foc nu să vedea./ Nici un amânar n’avea,/ Ori vreo dalbă pelinariță,/ Ori vreo mică esculiță,/ Ori vreo așchie de creminiță,/ Ca să-și facă luminiță,/ Să-i mai vie inimiță./ Toată noaptea mi-alerga./ Și când zori să răvărsa,/ El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care pământul începe să se usuce. Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-o urmă de cerb, începu să-i crească păr și coarne rămuroase, prefăcându-se cu totul în cerb: alerga prin pădure și zbiera ca dobitoacele, numai cu sor’sa vorbea ca oamenii”. Cerbul de culoarea soarelui va constitui o direcție de interpretare și în colindele de fată mare. Încă un argument pentru legătura strânsă dintre cornuta sălbatică și flăcău
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Peceneaga, Tulcea, etapele numeroase prin care trebuie să treacă vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ivit din ape cu un tipar masculin. Sacrificiul cerbului, ca tipar diferit de întemeiere, este condus de frații fecioarei, pentru care vânătoarea devine scenariu inițiatic: „Câteși trei sunt vânători,/ De șoimei asmuțitori./ Ei pe tine te-or vedea,/ După mineor alerga,/ Cu șoimeii te-or goni,/ C-ogăreii teor sili,/ Cu suliți te-or îmboldi”. împărțirea trupului cornutei respectă și aici datele rituale, cuminecarea cuplului nou format și a profanului având rolul inițiatic definitoriu în consacrarea tinerilor și, implicit, în revigorarea universului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reprezintă coduri maritale cunoscute de fecioara denunțător, printr-o legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară din uranian: „Ș’alergarăm de venirăm,/ Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu cu florile,/ Dealu cu podgorile;/ Vălcelili cu viorelile,/ Satile cu fetile./ Când bătu soarli de sară,/ Ieșirăm la drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
codul grădinii îngrijite de fata de măritat, a cărei distrugere constituie o provocare și o revendicare: „... intră călare în grădină și începu a-și încura calul printre flori. Nevasta zmeului, fata împăratului a mai mare va să zică, când l-a văzut alergând prin grădină și stricând florile a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Stând mai în spate, într-o bancă, după rugăciunea Rozariului (nu am priceput graba asta la rugaciune, unii suprapunându-se peste alțiiî, deodată m-a speriat cântecul - preotului celebrant ce a apărut în viteză, însoțit de trei ministranți, ce aproape alergau spre altar împreună cu el, prin mijlocul bisericii. Liturghia s-a desfășurat în același ritm alert. Dacă acest preot tânăr și pe care l-am asemănat cu Napoleon în prima parte a vieții lui, la fel ar merge și pe camino
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ceva șoferului și într-o secundă i-a smuls ceasul de la mână, zgâriindu-l până la sânge pe colegul nostru. Oprișan, un bărbat înalt, atletic a reacționat imediat, luând o țeavă metalică de lângă scaun și, strigând, a coborât din mașină și alergă să-l prindă pe hoțul indigen care ajunsese la zebră și continua traversarea calm ca și când nimic ilegal nu făcuse. Intuind ce vrea să facă șoferul păgubaș, ceilalți șoferi îl avertizau în cor "Te mata, te mata" (te omoară, te omoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul, își spală palmele în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
lumânarea nu le mai găsești. Dumnezeu este doar În cărțile bisericești, iar părinții sunt “Mă” și “Tu”. Ziarele, revistele, televiziunile, radiourile nu mai vorbesc decât despre sexualitate. Fetița care abia a simțit fiorii specifici actului pentru care a fost sortită, aleargă “cu limba scoasă” de teama că nu va mai prinde patima păcatului. Poate acesta este izvorul care-i determină pe unii colegi să preia “virginitatea”, cea mai sfântă calitate a primei feminități și s-o atribuie unor celule din sistemul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zece ani sunt mai grei”. În anul III a mai apărut la disciplină dr. Gheorghe Dima, fost director adjunct al Institutului “Pasteur”. De la Început m-a apreciat și ne-am apropiat unul de altul. Stătea mai puțin În laborator, dar alerga tot timpul pentru rezolvarea problemelor administrative. La Începutul anului IV, Într-un colectiv de disciplină s-a considerat că ar fi binevenită mărirea sălii de lucrări practice prin demolarea unui zid care o separa parțial În două și mozaicarea sălii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]