17,970 matches
-
lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă parte de sănătate și voi tot așa! încheie bunica, în timp ce bunicul aprinsese lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pilda ei și primește-o printre cei drepți, că tare mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tot acolo este, numai că umblă mult și greu ajung scrisorile de la dânsul; − Da Emilia ce face, tot la Galați, nu s-a măritat încă? − Apăi de, bădie Costică, pe vremurile astea...știi că ea-i ambițioasă tare, nu se aprinde așa ușor ca să facă pasul ista...ș-apăi s-o luăm pe cea dreaptă, cum a stat atâta, mai poate aștepta să se isprăvească războiul aista nenorocit, care a înghițit atâtea vieți și de care neam săturat și noi; fie ce-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nemți, își continuau drumul, ca să se convingă că nu-i așteaptă vreun soldat dușman. și-au instalat bucătării de campanie în grădina nașului Dârdală, în fața casei noastre „de din vale”, casă ce era hărăzită fratelui nostru, Mihai și după ce au aprins focurile, au plecat la vânătoare, dar nu în pădure ci în ogrăzile și cotețele gospodarilor. Au tras rafale și în cârdul nostru de găini de au scăpat doar un cocoș cu trei găini. A doua zi au împușcat scroafa pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu văd nimic; − Pune mâna pe perete și ai să-l simți; − Tată, ce vrei să-ți mai aduc? −Adu-mi o lumânare, Maricică...că eu mă duc...cu Dumitru; Maricica vine repede și-mi spune, luăm o lumânare, o aprindem și mergem la el; la vederea noastră și a lumânării, Costache a deschis ochii mari, încearcă să ne arate spre peretele pe care vedea el îngerul, întinde mâna spre lumânare, mulțumit, apoi închide ochii liniștit și-și dădu ultima suflare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost întrebați de ce râd, răspund că le spusesem celor din jur că eu voi primi această nouă misiune! Maiorul e oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă”, se mai spune în popor. Plec într-o misiune, indirect periculoasă. Trebuia să păzesc cu cei 40 de oameni ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
viitorul cât mai apropiat! Ostașii mei erau cu gândul la ai lor, la lumânările din noaptea Învierii de altădată. Obiectau că acum doar pușca era lumânarea fiecăruia din ei. La miezul nopții, ca la o comandă, bălțile Nistrului s-au aprins arătându-ne mii și mii de lumini. „Iată măi băieți! Avem și lumânări pentru noaptea Învierii lui Iisus”. Apoi trasoare de diferite culori brăzdează cerul acestei nopți sfinte. Rămânem pe poziție la locul nostru. Dimineața de Paști e luminoasă, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
porțile Moscovei, nu mai era aceeași de altădată. Apar trupele rusești cu ținta finală - Berlin. Ne ascundem prin râpi și hârtoape prăpăstioase din vecinătatea satului. Cu tot adăpostul nostru suntem surprinși de un infernal bombardament al katiușelor rusești. S-au aprins râpile din jur! La nici doi ani fetița noastră iese pe buza râpii, încrucișează brațele, apoi se roagă cu ochii spre cer și a rămas cu o teribilă spaimă ce a marcat-o pentru viitor. Războiul continuă, iar sovieticii, acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plec întărește recomandările făcute referitor la cei doi. Atunci, foarte liniștit, îi spun lui B.B. că „Dacă ar ști Gheorghiu-Dej cum îndrumă munca și ce recomandări face, l ar apuca de guler și l-ar da de pământ!”. Cu sângele aprins până în vârful urechilor, B.B. mă face atent că nu voi intra în partid și că voi pierde și direcția școlii... Revin la școală, fostul adjunct mai toarnă puțin gaz pe foc, reamintindu-mi că ar fi cazul să facem scena
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și își dorea totuși un sfârșit fără dureri, fără chinuri și așa s-a și întâmplat. Trăiam în acel moment șocul șocurilor! Când cineva suferă, îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflându-se în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul rămas la Putna în vacanță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spun că mi se dilatau pupilele ochilor admirând tot ceea ce întâlneam în cale! Îmi amintesc faptul că un sfert de oră am rămas mut, extaziat în admirație atunci când am văzut monumentalitatea Catedralei din Chartres cu splendidele ei vitralii! Aici am aprins lumânări cu pioșenie deosebită, gândindu-mă la soția dispărută cu nouă ani în urmă. Nu am notat nimic din peregrinările mele de atunci și nici de mai târziu. Totul mi s-a imprimat în inimă și suflet și păstrez totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Carpați fără filtru până în 1994 când, fiind șeful Direcției cultură, la o întâlnire cu domnul președinte Iliescu, în care s-a discutat despre generalul Gușă, s-a încins atmosfera și când s-a dat liber la fumat eu mi-am aprins un Carpați. După cinci minute, Iliescu a întrebat: Cine fumează țigări proaste aici în sală?" Și de atunci m-am lăsat de Carpați. Nu fumam Kent, și-l dădeam soldatului: Lasă, băi, vezi poate are cineva nevoie!" Dom'le, ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Când omul este și emoțional surescitat și este bine croit spre o chestiune pe care trebuie să o facă uită de toate, uită de mâncare, de țigări, uită de tot. Eu eram fumător înrăit. Nici nu știu când mi-am aprins prima țigară. Nu mai țin minte. Pentru că mintea îți era ocupată cu alte chestiuni mult mai importante. Și, pur și simplu, practic, timpul parcă s-a scurtat. Eu nu mi-am dat seama că am stat zece zile în Piață
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba va aprinde una, cea care incinerează mâna răufăcătorului. Sacralitatea gestului a cărui semnificație simbolică este asimilată de către Leiba determină convertirea acestuia, o convertire întru violență la o religie a violenței care face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba va aprinde una, cea care incinerează mâna răufăcătorului. Sacralitatea gestului a cărui semnificație simbolică este asimilată de către Leiba determină convertirea acestuia, o convertire întru violență la o religie a violenței care face din sacrificiul principalului zeu emblema sa esențială. Ieșirea din sfera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade, o admir, căci într-adins m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât îmi place.” Într-adevăr, în film avem scena în care Pampon se holbează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
biserica românească - o capelă modernă închiriată de preotul român de aici cu ajutorul marelui cărturar George Uscățescu. Am fost impresionată până la lacrimi, cu toate că totul se consuma sub semnul improvizației. Pălimari sunt fetele preotului care-l secondează în timpul slujbei aprinzând cădelnița, dându-i tămâia și răspunsurile în timpul slujbei. Apostolul a fost citit de bătrânul George Uscățescu și corul obișnuit erau cele două fete și încă doi ardeleni de-ai părintelui, secondați de cei ce-și mai aduceau aminte de pe acasă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mult de o clipă în fața ei, chiar dacă te afli în altă încăpere, situată mai jos. După ce te rogi aici câteva momente, în liniște, continui traseul printr-un culoar unde se află suporturile pentru lumânările pe care vrei să le aprinzi. Acest culoar este între munte și zidul bisericii, astfel făcându-se minunea dintre ceea ce a făcut Dumnezeu cu ceea ce a săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou în Catedrală pe fațada căreia, dantelată și imaculată, descoperi pe Mântuitorul reprezentat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
redescoperit. Înainte părându-mi-se normal să exist în preajma lor. Bisericuța de lângă fosta școală cu ceas, acum muzeu de istorie, biserica de lângă Primărie, și biserica de vis-a-vis de Hotelul Alutus, unde am fost botezată eu și Ioana, nepoata mea. Am aprins lumânări de mulțumire pentru că am mai ajuns pe aici, de sănătate, și în memoria părinților mei. Liviu a încununat cadoul oferit prin prezența noastră aici cumpărându-mi un lănțișor de aur, lucru care m-a emoționat profund. Sper ca acest
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și înspăimântătoare. Am hotărât să sfidăm totuși intemperiile și am ales o poieniță și un pârâu unde ne-am întins merindele aduse de acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am dat viață jucăușă flăcărilor care urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
închis, datorită explicațiilor noastre cum că suntem artiști plastici și vrem neapărat să-l vizităm. Supraveghetoarea care ne făcea semne disperate că nu au pictori români în galerie (ea asta a înțeles la început), a comis un gest de îngăduință, aprinzând luminile și arătându-ne drumul spre încăperile cu pânze pictate de autori bulgari mai puțin cunoscuți de noi. Când am terminat de vizitat Muzeul, ne-am zâmbit reciproc, noi cu mulțumire și recunoștință, ei cu prietenie și bunăvoință, un domn
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
obiceiul lor de-a măsura trecerea timpului după numărul nopților, nu a zilelor”. „De bel” (a muri) se leagă marea sărbătoare celtică Beltain de la 1 mai, sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanțieri prin foc. Cu acest prilej, druizii aprindeau două mari focuri, trecând toate vitele prin pasajul dintre ele din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde” care vine și vor scăpa de boli. De fapt este o sărbătoare resurecționară de întâmpinare a vegetației legată de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]