21,099 matches
-
de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului ucigaș. După câteva clipe, mama s-a întors spre noi și ne-a zis: Stați, copii, așezați-vă la locurile voastre. Ascultați-mă cu atenție: voi știți că Iisus Hristos a fost răstignit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pe altă planetă. Era frumos ca un prinț... Corpul bine legat, nu prea înalt, cu un cap expresiv încadrat de un păr blond, bogat, galben-auriu, ochi albaștri strălucitori, un nas bine proporționat cu nări atât de fine încât vibrau ca aripile unui fluture. Era, în întregul lui, un exemplar de o noblețe cuceritoare, manifestând o armonie tulburătoare, naturală și echilibrată în fiecare act banal pe care-l efectua: fie că vorbea, mergea, râdea, mânca sau cânta. Și ce voce, Doamne! Copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu vioiciune aripile desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând într-o poziție statică echilibrul perfect de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trupu-i miniatural executând într-o poziție statică echilibrul perfect de o inegalabilă măiestrie artistică; n-a văzut imensitatea copleșitoare a acestei câmpii, nesfârșit de întinsă și de mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea Olimpiadă autumnală a pelerinilor rătăcitori, dezlănțuiți în galopuri bezmetice, fără țintă, pe trasee lungi, necunoscute, ireversibile și fatale... O armată de berbeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a părut extrem de aproape de sufletul poetului Paulina Popa. Unde se situează Ea, Poezia, în viața Dumneavoastră? Poezia/ Poemul este o scrisoare către ține însăți, ceva ce nu încearcă să te sporească dar te sporește cu fiecare vers. Este o aripa prea mare pentru lumea noastră mult prea mică. Este o lume de lumina asemenea unui aisberg de flăcări și nu o lume cu președinți și regi demenți și beți. Este o flacăra ce încearcă să spulbere mormanele de gheață, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului! Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei, aceleași interese parohiale, mult zgomot pentru nimic! Carnaval, măști și aripi de îngeri arse! Nu sunt un om al proiectelor urmărite cu îndărătnicie și strictețe. Febra îmbarcării pentru o călătorie (de orice fel) mă poate îndepărta multă vreme de la masă de scris. Iată cauza pentru care, în lanțuri chiar, am preferat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ia peste picior, dar nu-mi pasă, însă mai târziu am aflat chiar de la Profesor că era adevărat. În timp ce-i vorbeam despre poezia să, recitându-i din memorie mai ales versuri din volumele Unde fugim de acasă și Pe-o aripa și-un picior (!), autorul Ionei mi-a făcut la repezeală, cu mâna stânga, din câteva linii, un portret în creion pe care îl mai păstrez și astăzi -, apoi m-a invitat insistent să colaborez la excelență revista pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă nu ești de-a dreptul o cărămidă sfărâmicioasă, este molipsitor. Oricum ai lua-o, în orice Athanor poezia se face din Marea Poezie! Înțelegând-o sau doar părându-ți că o înțelegi, dar iubind-o; iubindu-i mai ales aripile... Aș putea să spun, dar astăzi nu mai sunt prea sigur, că nu am propriu-zis modele în poezie, ci maeștri. De la Ovidiu, Gongora și John Keats la Paul Valéry, Odysseas Elytis și Constat Tonegaru sau Ion Vinea ai noștri. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cititorilor noștri că pe tot parcursul anului 2014 (măcar!) să nu rateze în nicio zi fericirea de a citi! Ecou Și vor mai fi primăveri în tivlitul păsărilor vor mai fi... la fereastra bătrânului fierar un înger va bate cu aripa mereu va bate... zvonul din adânc al mării din alt tărâm te va trezi o, nemernice, te va trezi! nimfa de hidrargir iute-n văpaie va-nflori duhul cuvântului tău iar va-nflori... și vor mai fi primăveri în tivlitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împlinit? Îmi doresc să scriu și să public mai multă poezie. Poezia este adevărata mea dragoste literară! Și să mă relaxez mai mult, să fac doar lucrurile care mă pasionează. Sunt un explorator care așteaptă cu înfrigurare bătaia divină din aripi a Luminii. Sunt un om care are un înger de soră și părinți foarte iubitori, un om care a întâlnit și s-a format în preajma unor personalități de mare valoare profesională și umană, un om care, după 2006, l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe mobile să te asurzească, să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare și amintirile tale să-ți pară că încep de la facerea lumii. (Din volumul "Spectacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la modul esențial) prin conceptul de cultură? Care sunt, în viziunea dumneavoastră, dimensiunile relevante ale acesteia? Concept-sumă, cultura e, în fapt, o necontenită însumare de sinteze; cultivat este insul care, preluând de la alții și asimilând, regândește, resistematizează și reorganizează, dând aripi cunoașterii în modul său personal. A fi erudit înseamnă mult; ideal este, finalmente, ca erudiția să treacă în creație. Nu vorbea Ion Barbu de un "umanism matematic". Formă suplă de umanism în acțiune, cultura se vrea întregită programatic, de unde mobilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dependentă de istoria literară, de cercetarea sociologică a literaturii. A.B.Dacă ați fi critic, ce ați sesiza că se întâmplă în poezia română contemporană? O urmăriți cu atenție? Da, sigur. După părerea mea, poezia se desparte astăzi în două "aripi": o aripă care s-a folosit multă vreme, dar care își pierde treptat din interes, o poezie metafizico-speculativă, în care abstracțiunea domină; și o a doua aripă, o poezie influențată de cea anglo-saxonă, o poezie a concretului, mă gândesc acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
istoria literară, de cercetarea sociologică a literaturii. A.B.Dacă ați fi critic, ce ați sesiza că se întâmplă în poezia română contemporană? O urmăriți cu atenție? Da, sigur. După părerea mea, poezia se desparte astăzi în două "aripi": o aripă care s-a folosit multă vreme, dar care își pierde treptat din interes, o poezie metafizico-speculativă, în care abstracțiunea domină; și o a doua aripă, o poezie influențată de cea anglo-saxonă, o poezie a concretului, mă gândesc acum la poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu atenție? Da, sigur. După părerea mea, poezia se desparte astăzi în două "aripi": o aripă care s-a folosit multă vreme, dar care își pierde treptat din interes, o poezie metafizico-speculativă, în care abstracțiunea domină; și o a doua aripă, o poezie influențată de cea anglo-saxonă, o poezie a concretului, mă gândesc acum la poezia americană, de pildă. Este vorba de o poezie directă și îi pot aminti acum pe Mircea Ivănescu, Petre Stoica, Brumaru, Stoiciu, adică o poezie absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nevoie de o armată În toată regula pentru a lupta contra pieilor roșii. Sunt două romane care tratează eforturile epocii. Unul intitulat „U.P.trail” (UP United Pacific) de Zane Grey tratează despre greutățile liniei United Pacific. Al doilea, „Pe aripile vântului”, de Marguerite Mitchell, cunoscutul și mult apreciatul roman social al războiului civil. În romanul lui Zane Grey, vedem cum coloane de soldați conduse de generali și ofițeri superiori, aveau de făcut față permanentelor atacuri diabolice ale pieilor roșii. Aceste
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
noaptea În pasul cailor, pe când acum o pană ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu Încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea să se piardă În imensitatea stepei. După trei ore de mers, timp În care nu am Întâlnit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și prin păduri și apoi calul dresat ca la circ Își reia locul liniștit În ataș. Îl felicităm pentru originalitatea de care dă dovadă. Pe Înnoptate ajungem În orașul Thermopile. Când cobor din camera hotelului, un tânăr se odihnește pe aripa mașinii. E student, tocmai din Carolina, pe malul Atlanticului, vine din Montana, de la o fermă ranch, unde a fost invitatul unui prieten pentru câteva săptămâni. Caută vreo ocazie, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 110 un auto
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de călărie. Dar abia instalată În șea, mânzul scapă și Începe o goană nebună. Cu greutate am reușit să-l prindem. Puteam să asistăm la o Întâmplare ca aceea a micuței Bonnie, fetița lui Rhett și Scarlett O Hara, din Aripile vântului. Plecăm, hotărâți să terminăm cu capitulările. La ieșierea din oraș, seara, un bătrân și soția s-au răsturnat Într-un șanț și așteaptă acum salvarea. Seara dormim la Mineola, Într-un camping. A doua zi, pe la Shreveport am intrat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
spațioase, cu multe parcuri, fără azgârie nori și are aerul unei metropole europene. Așezat În unghiul format de cele 2 fluvii, Potomac și Anacostia pe ale căror maluri sunt parcuri imense, metropola oferă variate posibilități sportivilor. Clădirea Capitoliului cuprinde În aripile sale Senatul și Camera Deputaților. Centrul clădirii e rezervat rotondei cu un diametru de 29 de metri, cu numeroase tablouri din istoria Americii. Cupola mareață, cu 90 metri Înățime, În vârf cu o statuie a libertății domină centrul. Senatul și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Teutan, după care a trecut de partea acțiunii, activând îndeosebi la Gherla. Recunoaște că au murit și din cauza lui următorii: Cristea, Tîmpa și Petre Popescu. A activat și la Peninsula, din iulie 1951. Gheorghe Popescu a activat în 1946 în aripa tânără a PNȚ, iar din 1948 ar fi fost încadrat și în Legiune, avându-l ca șef pe Titus Leonida. A fost arestat pe 26 aprilie 1949 și ținut la Timișoara până în octombrie 1949, când a fost transferat la Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
suferit. Un caz special este cel al lui Ludovic Zeller, care a fost găsit mort în cimitirul Bellu din București, la scurtă vreme după oprirea bătăilor și demararea primelor cercetări. Circulă mai multe variante în privința morții sale: sinuciderea din cauza înlăturării aripii Pauker-Teohari-Luca din Partidul Comunist (căreia îi era fidel) ori uciderea sa din cauza cunoștințelor pe care le avea despre crimele din Pitești. O altă supoziție vine din partea unui fost deținut politic din Oradea, rudă prin alianță cu Zeller, care spune că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ar fi ajuns în ’96 la putere. A.M.P. : Nu, evident. Presa independentă a nivelat tere‑ nul pentru ce s-a întâmplat în ’96, când, cu enorme eforturi, am reușit să aducem Convenția Democratică la condu‑ cere... Și cu ajutorul unei aripi rupte din FSN. Eu mereu spun că anticomuniștii din această țară nu au câștigat niciodată electoral mai mult de 35%. Ca să ne fi pus vreodată problema să facem lustrația, ar fi trebuit să ajungem la 51%. Noi am fost în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]