16,878 matches
-
formula inter-(și anti-)naționaliste a memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție mnemonică" pentru a descrie metamorfoza produsă în gestiunea politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spre deosebire de cel al lui Daicoviciu et al. (1991) au fost construite pe fundații noi, au preluat de la acesta sistemul "epocal-cronologic" de periodizare, acela de segmentare a timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a acestui sistem este avansată de M. Manea, A. Pascu și B. Teodorescu (1993, p. 10): Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale) Epoca Universal Continental Național Preistoria 4-3 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. Protoistoria Mil. II î.Hr. Mil.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Noțiunea de justiție tranzițională desemnează ansamblul de practici, judiciare cât și non-judiciare, prin care societățile ieșite dintr-un regim politic își confruntă trecutul, luându-l în colimatorul juridic, moral, istoric și interpretativ al ordinii socio-politice prezente. O definiție orientativă este avansată de J. Elster (2004), despre care trebuie spus că a folosit, sinonimic, termenul de "justiție retrospectivă": "Justiția tranzițională este alcătuită din procesele de judecată, epurări și reparații care au loc după tranziția de un sistem politic la altul" (p. 1
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Zeitung în vara anului 1986, printr-un articol intitulat " Die Vergangenheit, die nicht vergehen will" ("Trecutul care nu vrea să treacă"). Tematizând asupra paralizantei moșteniri a trecutului nazist care planează ca o sabie a lui Damocles deasupra prezentului german, Nolte avansează o agendă revizionistă cu privire la Holocaust. Până în anii '80, consensul s-a cristalizat în jurul a două teze centrale acceptate ca dincolo de posibilitatea de a mai fi puse în discuție în istoriografia și cultura germană: a) teza unicității istorice a Holocaustului nazist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
totuși retorica "finalistă" pe care Raportul și-o arogă, deloc oportun, încă din titlu. Prezența atributului adjectival "final" relevă intenția de a închide orice dezbatere legitimă asupra naturii regimului comunism. 30 Concluzia "nelegitimității și criminalității" regimului comunist a fost deja avansată de către Sorin Ilieșiu în octombrie 2005 președintelui Traian Băsescu sub forma unui "Raport pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim și criminal". Capetele de acuzare formulate în acest document sunt reluate în Raportul final publicat în 2006. 31 Peter Berger a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cât și în cel al comparativismului hermeneutic implicat, este, după cum precizează autoarea „impunerea a două tipologii: donna angelicata și donna demonicata” (p. 5). Ca tipologii literare aceste „două categorii umane”, cum le definește corect în propoziția următoare Oana Simona Zaharia, avansând concluzia că antinomiile se vor dovedi complementare, de fapt două concepte ale istoriei mentalităților devin productive în analiza comparativă și criticoliterară propriu-zisă, rafinând-o prin însăși instituirea lor ca repere presupus opozitive. Complementaritatea opozițiilor pare o concluzie previzibilă ideatic - în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar doctorul Șuțu trece prin amândouă, înlesnind confuzia. El are un spital particular și scenariul mai mult decât sigur este că l-a extras, aici, din stabilimentul de stat unde fusese dus Eminescu de către poliție. Ca variantă administrativă plauzibilă putem avansa ideea că fizic poetul era sub supravegherea doctorului Șuțu care-l putea ține fie la Mărcuța, fie în institutul său. În acest sens consiliul medical din 23 martie 1889 poate afirma că poetul se află „de aproape două luni” în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aproape exclusiv oficială. Ca să-l viziteze trebuia să se înscrie în audiență, să fie bine îmbrăcat. Poetul are chiar emoții și amână de câteva ori o întâlnire, din scrupule de tot felul. Mai mult decât ne dau documentele nu putem avansa, dar sunt suficiente indicii să considerăm că Titu Maiorescu a cerut avizul medical al doctorului Isac pentru Eminescu și l-a preluat (primit) cu rezerve. El îl va ține pe poet constant departe de lada cu manuscrise. Se mai poate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
află în ediția princeps (o excepție ar putea fi Rugăciunea unui dac dar alta nu mai cunoaștem) ci poezii care o completează, din această coală editorială pierdută. Să fi uitat el cu adevărat structura inițială a ediției princeps? Noi am avansat ipoteza că acea coală editorială pierdută reprezintă un spațiu compact al volumului, nu este vorba de poezii care ar trebui dise minate între celelalte de la prima până la ultima pagină. Ordinea din interiorul acestei coli editoriale este tot ce nu putem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de precizat că, dincolo de trimiterile la literatura consultată, notele reprezintă o parte integrantă a textului. Nu pot să apreciez cât de mult datorez numeroaselor discuții pe care le-am avut de-a lungul anilor cu colegi, doctoranzi și alți studenți avansați asupra textelor lui Wittgenstein, cu o mențiune specială pentru acei colegi care au fost colaboratorii mei în traducerea unora din aceste texte. Amintesc aici numele celor care au citit studii reunite în acest volum, formulând observații și sugestii pentru care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-se cu sine fără nici un fel de iluzii, îi va reuși rezolvarea problemelor care îl preocupau. Consecințele părăsirii universității asupra perspectivelor unei cariere academice nu cântăreau prea mult în reflecțiile și deciziile sale. Important era doar ca munca lui să avanseze 23, ceea ce ar fi devenit posibil numai printr-o schimbare a vieții. Într-o anumită măsură, așteptările sale au fost confirmate. Locul i se părea cum nu se poate mai potrivit pentru genul de viață pe care dorea să o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțelegere despre literatură și artă, la fel ca și în casa părintească din Viena. Devenit ofițer de artilerie, s-a întors la începutul anului 1917 pe frontul rusesc. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de mai multe ori și avansat locotenent. În martie 1918, a fost strămutat pe frontul italian. Versiunea finală a Tractatus-ului a produs-o în timpul unei permisii din vara acelui an. Este interesant că Wittgenstein și-a dorit ca textul să apară la editorul Jahoda, cel care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
interacționeze cu ceilalți utilizează limbajul gestual cu succes și conștientizează rolul acestuia în manipulare, ascultare, persuadare, seducere, formarea unei prime impresii favorabile etc., deținând astfel un mare avantaj socio-profesional. Persoanele cu abilități de comunicare disting firesc și repede când să avanseze sau când să se retragă, când să vorbească sau când să asculte, când să întrebe sau când să tacă etc., toate aceste exprimări personale presupunând de fapt deținerea unui limbaj gestual adecvat situației. De cele mai multe ori, decodificând numai un gest
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
venit ideea acestei paternități rezidă în faptul că ei s-au concentrat exclusiv asupra lucrărilor de arhitectură, ignorând latura plurivalentă, cu adevărat “prolifică“, a personalității lui Alberti. Cercetătoarea descoperă urme albertiene în sofisticata tramă lingvistic literară a cărții, în cunoștințele avansate de geometrie și inginerie, în invențiile mecanice, în obsesia perspectivei și în reprezentarea cinematică a scenelor, nu mai puțin în apărarea polemică a umanismului civic pacifist. Scopul scrierii acestei cărți ar fi fost acela de a o atașa, ca supliment
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aceea, același enunț adresat aceluiași individ În aceleași circumstanțe fizice, dar În momente diferite, poate avea interpretări diferite. Aprofundând perspectiva teoriei pertinenței asupra contextului, Boicho Kokinov, fără a avea pretenția că introduce un element de totală noutate În cercetarea pragmatică, avansează ideea unei teorii dinamice a contextului, teorie În care contextul este definit ca fiind ”ansamblul tuturor entităților care influențează comportamentul cognitiv uman (sau al unui sistem) Într-o anumită situație, adică ansamblul elementelor care produc efecte contextuale”<ref id=”119
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
critic al unei lucrări științifice 1. Preambul Orice lucrare științifică este Însoțită de numeroase trimiteri bibliografice, care constituie, așa cum am văzut, chiar unul dintre semnele distinctive ale stilului științific. Întrucât În sfera cunoașterii și a cercetării științifice nu se poate avansa fără a ști ceea ce s-a cercetat deja Înainte În domeniul respectiv, notele și trimiterile bibliografice reprezintă implicit o recunoaștere a cercetărilor anterioare, chiar dacă raportarea la acestea poate fi făcută uneori pe un ton polemic. Așa cum arăta Umberto Eco (2000
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tendința să dea mereu ordine, să-și impună ele punctul de vedere. Intervențiile sunt în cele mai multe cazuri stupide și răutăcioase, inutile și iraționale (Bouchard, 2006). Ori de câte ori au ocazia, își arogă mai multă putere decât au, ei fac tot posibilul să avanseze cât mai repede, își asumă responsabilități mai mari decât cei din jurul lor, sunt în general muncitori, însă evită să facă parte din proiecte în cadrul cărora nu s-ar putea afirma. Deseori, ordinele micilor dictatori sunt voalate (apar sub forma unor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu noi înșine ține foarte mult de eleganța, frumusețea, ospitalitatea și acceptarea mediului relațional în care ne-am născut și în care trăim. În pofida aparențelor și a ideologiei globalismului, a "progresului prin tehnologizare" (excesiv-agresivă), "găsirea unui partener într-o societate avansată din punct de vedere tehnologic este mai anevoioasă decât cea dintr-un sat primitiv, unde cel puțin oamenii se cunosc între ei, iar partenerul de viață era ales dintre relativ puținele persoane disponibile" (Marinoff, 2009, p. 154). Totodată, confruntarea dintre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai, 29 mai 1922, nepaginat. 29 Lucian Nastasă, The Education of Romanian University Professors în Western Universities, în "Historical Social Research" / "Historische Sozialforschung" (Special Issue: Elite Formation), 33, 2, 2008, pp. 221-231 / (p. 228). Pentru perioada 1864-1918, Lucian Nastasă a avansat și cifră de 27 de titluri de doctor ale cadrelor didactice din universitățile românești, care erau obținute în țară. 30 AMAE, Fond "Bruxelles", Problema "Cultural", vol. 190, Scrisoare a oficialilor din Ministerul Internelor și al Instrucțiunii Publice de la Bruxelles către
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
tranzitul se va traduce printr-o perioadă de eșec și descurajare. Sens: Să facem apel la domnul de La Fontaine, Întrucât fabulele sale abundă În descrieri potrivite cu mesajul Saturn/Marte, care ne vorbește despre valoarea efortului... De exemplu, trebuie să avansăm „pe un drum ce urcă, nisipos, anevoios”, să nu lăsăm „nici un semn peste care mâna să nu treacă-o dată, și Înc-o dată”, pentru a constata În final că „munca este o comoară!”. Capcană: Să adopți o atitudine de renunțare
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
În realitate, planetele nu Înaintează toate cu aceeași viteză, și pare absurd să miști Luna la fel ca pe Pluto! Este și motivul pentru care aceasta metodă se numește „simbolică”. Direcțiile secundare evită acest inconvenient, fiindcă metoda constă În a avansa planetele cu câte o zi pentru fiecare an din viață. Astfel, caracteristica mișcării reale se păstrează, iar planetele nu progresează toate cu aceeași viteză. În treizeci de ani (treizeci de zile), planete precum Neptun și Pluto abia dacă se mișcă
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
se păstrează, iar planetele nu progresează toate cu aceeași viteză. În treizeci de ani (treizeci de zile), planete precum Neptun și Pluto abia dacă se mișcă din loc, pe când Luna va fi făcut deja turul zodiacului, iar Soarele va fi avansat cu treizeci de grade. Metoda ia În considerare inclusiv retrogradarea planetelor, care poate altera mișcarea: de exemplu, dacă la naștere o planetă rapidă, ca Mercur, Venus sau Marte, este retrogradă, este interesant de căutat după câte zile, așadar la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
În a descoperi În ce „fază lunară” ne găsim. Programele de astrologie au, majoritatea, o opțiune LNP. (Pentru cei care lucrează „cu mâna”, este suficient să se calculeze o nouă temă pentru aceeași oră și același loc de naștere, dar avansând data cu un număr de zile egal cu numărul de ani pe care-l are persoana.) Distanța dintre Soare și Lună În această „temă progresată” va arăta imediat În ce „fază lunară” se găsește la vârsta respectivă. Pentru a simplifica
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]