16,713 matches
-
modă în cei patru ani ai guvernării conservatoare, a dispărut definitiv de îndată ce au venit liberalii la cârmă în 1877.350 În alegerile făcute sub ministerul Manolache Costache în 1876, George Brătianu a fost combătut și de conservatori, cari nu-l iertau că a luptat contra lui Lascăr Catargiu, și de liberali, cari aveau candidații lor. Și astfel acest om care nu numai [că] fusese o podoabă a Parlamentului, dar care contribuise la răsturnarea regimului conservator, a dispărut din scenă deodată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fă-i loc la dreap ta mea. Multe au fost păcatele sale și puțin lucru este o singură mănăstire, dar el și-a iubit țara, s-a luptat pentru țara lui, a lucrat pentru țara lui și toate i se iartă.“8 La începutul lunii mai s-a adjudecat monopolul tutunului asupra unei companii ungare.9 196 bucureștii de altădată 8. Potrivit Trompetei Carpaților (an. X, nr. 983, 7/19 mai 1872) la înmormântarea „fericitului Heliade“, în curtea bisericii Cișmeaua Mavrogheni
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
persoana Sa, numai să-și apere țara de orice pericol, pentru că El era con știincios națiunii române. Șapte ani ne-am odihnit, șapte ani n-a fost umiliațiune! ... dară a căzut silnic și România și-a întrerupt cariera [Sa]... A! iertați-mă. Aici în fața unui mormânt deschis, în fața acestei figuri [arătând corpul lui Alexandru Ioan I] care va fi pururea glorioasă, nu ne este permis să facem polemică, dar suntem datori să spunem că nu greșalele Lui l-au răsturnat, ci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am spus aceste cuvinte, noi cari suntem aci, unii mai bătrâni decât Dânsul, unii luptători subt El, mulți admiratori ai Lui, alții amploiați ai Săi, alții cari s au folosit de legile Lui13, putem zice nu mai: «Dumnezeu să-l ierte»? Dar de aceasta nu are trebuință, căci șapte ani binecuvântat din partea a trei milioane de locuitori pe cari i-a făcut cetățeni nu este oare de-ajuns? Noi avem trebuință să ne rugăm pentru iertarea altora. De aceea noi cari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
independență se pune în joc pe o aruncătură de zar. Fiți uniți, liniștiți, studioși, faceți să vă stimeze Europa, ceea ce ați și început a face, și acesta va fi mijlocul cel mai sigur de a vă garanta independența și libertatea. Iertați-mi a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este rolul obicinuit al oamenilor care au trecut prin lume, care o cunosc și au s-o părăsească. Aceste sfaturi vi le dau ca amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiecare parte, ceea ce pierde principele ereditar 4 pe de o parte, va lua pe d-altă parte mulțumită înrâurirei Cabinetului de la Petersburg, Dobrogea împreună cu Küstenge.“ Și Românul urmează apoi cu comentariile. Din articolul acesta reproducem următoarele linii: „Nu este mai iertat d-a se întreba care ar fi echivalintele Basarabiei meridionale pentru un român, decât ar fi d-a se întreba care ar fi echivalintele Alsaciei și Lorenei pentru un francez. Și dac-ar plăcea principelui Carol - urmăm numai dezvoltarea unei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vrea să continue o asemenea tradiție. „Să știi că dacă n-o să fie fată - și-a amenințat el nevasta - nu mă opresc, o să mai încercăm de două-trei ori”. Cînd îl conduceam la autobuz, niște cheflii se despărțeau de gazda lor. „Iartă-ne, striga unul haiducește către bărbatul rămas în ușa blocului, dacă am făcut și noi oleacă de exces!...” Mi-a telefonat bădița Vasile, fratele vitreg, „de pe tată”, al mamei, și am hotărît să ne întîlnim în oraș. Și-a întrerupt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra niciodată? în afară de mama, pe care adesea n-am înțeles-o, nimeni nu m-a iubit deplin. Nimeni nu poate spune „ți-am dat totul”, „am sacrificat totul pentru tine”, „ți-am iertat toate”, „am crezut total în tine”. Ceilalți mi-au dat în parte, m-au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-am înțeles-o, nimeni nu m-a iubit deplin. Nimeni nu poate spune „ți-am dat totul”, „am sacrificat totul pentru tine”, „ți-am iertat toate”, „am crezut total în tine”. Ceilalți mi-au dat în parte, m-au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos la suprafață, sînt neliniștit și ductil înăuntru. Par sever, distant, dar tînjesc după tandrețe. Sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încheiată. Faptul că, încă dinainte de începerea procesului, soția sa, care și ea mi-a fost studentă, trăiește în concubinaj cu un maistru dintr-o școală de țară îl înnebunește. În inima lui neagră de supărare e hotărît să n-o ierte sub nici un chip. „Am să țin rugăciuni și posturi, să-i pedepsească Dumnezeu: pe el că s-a băgat în căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit că, în afară de taică-su, nu va mai iubi niciodată o altă parte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu pot. Înfierbîntat, aflat într-unul din acele momente, atît de caracteristice, cînd „dă pe dinafară”, E.G. Îmi povestește, apoi, farsa pe care i-a jucat-o lui Carol Romașcanu, „alt specialist în probleme de cultură”, „Dumnezeu să-l ierte, dacă o fi avut vreunul!” Cum a fost? I-a prezentat acestuia partiturile unei „reviste”. C.R. le a reținut „spre studiu”, iar la data fixată pentru răspuns, le-a respins fără nici o explicație. Motivul era că aparțineau lui Diodor Dobronăuțeanu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acolo că îți dă sentimentul de „fată bătrînă”. De obicei, „fetele bătrîne” sînt exigente și chiar severe cu lumea din jur. Numai puține dintr-însele își dau seama că și lumea e exigentă cu ele. Dacă unui tînăr i se iartă anumite inexactități, față de cineva trecut de 40 de ani pretențiile sînt întotdeauna mai mari, încît pînă și o mică eroare îl poate compromite. Avantajele constau în faptul că lecturile efectuate între timp, pe diverse subiecte, îți lărgesc cîmpul vizual și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discursul religios cu cel politic și, nu în ultimul rînd, fapt care m-a determinat să scriu aceste rînduri caustice, îi îngînă pe cei ce mă persecută, ignorînd că așa ceva nu se împacă defel cu „amiciția noastră”! *„El (Strindberg) nu ierta unui amic să aibă relații cu cineva pe care avea pică, și deci îl considera «dușman»”. Deși nu sînt Strindberg, trebuie să procedez la fel. Nu știu (și nici nu m-am interesat) cum arăta. L-am auzit doar întrebîndu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîștig 40-50 de kilograme. La un transport cu frigorifera îmi iese iarăși ceva». Să vezi însă mai departe - mi-a atras atenția T. - cum îi umblă mintea la hoții. Deși directorul întreprinderii unde lucrează i-i naș, nu l-a iertat nici pe el. Cu ocazia ultimei „prime”, s-a supărat că i s-ar fi dat cu o sută sau două de lei mai puțin decît credea că i se cuvine. Și s-a răzbunat! Cum? A băgat mașina în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aflat, de pildă, că sacoul pe care-l port are zece ani („e de cînd era fata în clasa a II-a”), că puloverul bej e făcut din lîna unui deux-pișces de-al ei, de „madam Creangă, Dumnezeu s-o ierte!”, care a avut de model pe un altul mai vechi, căci n-am vrut să merg la probe, și iată are mînecile un pic cam lungi... Schimbări, reparații, înlocuiri, înnoiri - toate sînt clare, precise în mintea sa. Lipsa mea de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altă parte, mă gîndesc cu oarecare neliniște că vor fi fost și ocazii de natură inversă, în care m-am abținut să folosesc elogiul, deși autorul sau lucrarea ar fi meritat. Cert - cine nu știe? -, viitorul (mai ales el) nu iartă nici laudele în exces, nici laudele mediocre. Șansa unuia ca mine de a-l îmbuna nu poate fi deci decît exactitatea. O axiologie fermă impune stimă. *„Repertoriul tău e vetust”, îl înțeapă cu vorba Costin pe Gil Ioniță, folkistul nr.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cerea să fie informat) Quelle est de toutes les vertus du roi celle qui mérite la préférance?, el a roșit și n-a vrut aceasta. În anumite situații era chiar mai puțin vanitos decît miniștrii săi. Richelieu nu i-a iertat niciodată lui Corneille faptul că i-a transmis printr-un curtean că se pricepe la versuri mai bine decît el. În schimb, cînd, tot într-o dispută literară, Boileau l-a contrazis pe rege în privința calității unor versuri, pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un colț al mesei ține în toate zilele mărunțiș, pentru a achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de supărat, încît cred că nimic din ceea ce a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de supărat, încît cred că nimic din ceea ce a trăit de-a lungul celor șaptezeci de ani ai săi nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a întrebat blînd ce mai fac, apoi m-a rugat apăsat să-i transmit „escrocului de Sp.” următorul avertisment: „Să nu fie el la strîmtoare și eu la lărgime, că atuncea va vedea de ce-s în stare!” Nu-i poate ierta faptul că i-a comandat un „material” și nu i l-a publicat. „L-a preferat pe Al. Zub, care e istoric, nu filosof ca mine (Ioan C. Cioban). Ce se bagă ăsta în probleme de filosofie?” Să auzi și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
actual, știrea ar trebui să aibă un impact deosebit la noi. În lanțul care, vizibil, se desface, următoarea verigă va fi cea românească? Lipsa perspectivei e lucrul care doare cel mai tare. Sînt numeroase motivele, zilnic reînnoite, de a nu ierta. Nu trebuie să avem slăbiciunea de a uita totul la apariția (cînd o fi) a „ceva mai binelui”. Cuvintele noastre trebuie să-l urască, fiindcă ceea ce ne-a făcut el nouă e mult mai grav decît se crede. Ne-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
special și pentru faptul că ceea ce am avut eu de la ea nu era forma definitivă. Totuși am fost impresionat de sincerele Dvs. aprecieri și cred că dacă ar primi direct câteva rânduri În acest sens ar Însemna mult pentru ea, iertându-mă În același timp și pentru „indiscreția” frățească pe care am comis-o. În legătură cu cele două case, ale căror fotografii vi le trimit alăturat, dacă explicațiile de pe verso nu sunt suficiente, vă rog să-mi scrieți ceea ce ați dori În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
râd parcă din fiecare curte, din fiecare fereastră sau margine de drum. și nu ar fi cu nimic exagerat dacă aș completa că, parcă și oamenii sunt altfel. De fapt am făcut remarca, că mai sus de Bacău, pe care iertat să-mi fie, nu l-am crezut atât de lipsit de curățenie și de „amestecat”, totul Începe să se schimbe, totul capătă un alt „aer”. Să nu fie cu supărare dacă și Bacăul este tot al Moldovei, dar asta a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Fălticeni, chiar dacă Îi lăsam să plece singuri mai departe. Cred Însă că Dvs. ați intuit situația și de aceea vă rog să nu faceți nici o aluzie la această destănuire. știu că va trece mult timp pentru ca ea să-mi ierte acest lucru, pentru care nu am nici o vină. O știu cât suferă pentru amintirile mamei, pentru tot ce este legat de trecut și ce amploare dă la tot ce decurge de aici, În marea ei sensibilitate sufletească, amplificată și de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și cu ploaie. Chiar acum la noi aci, plouă (...). Vă dorim numai bine. Cu distinse salutări din partea soțului și a mea, Marie Kalmicov 11 Brașov, 21 februarie 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs., mi-a făcut mare plăcere și iertați că vă răspund cu o oarecare Întârziere, deoarece și soțul meu a fost bolnav de gripă și am avut mult de lucru cu Îngrijirea lui (...). Dar Dvs. cum vă mai simțiți? Timpul este foarte prielnic pentru răceli. Noi avem mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]