15,805 matches
-
și mântuința! Dar Mihaiu numai era! Mai mult însă decât toți, rumânii din țara rumânească au plâns moartea cea fără vreme a lui Mihaiu. Născut aci, în niște vremuri nefericite, norocirea țării sale l-a adus ca să șază pe scaunul moșilor și strămoșilor săi. Dar duhul lui cel mare nu se putea mulțumi ca să șază pe un scaun ocărât și să cârmuiască o nație roabă. Ca un alt Temistocle se sili ca să își desrobească țara, să facă respectat scaunul rumânesc și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutul istoric al patrieĭ" (Michailescu, 1888, p. 86). Religia nu mai poate face față cerințelor timpului. Doar cunoașterea istoriei naționale "descéptă pe om și la datoriile ce are către pămêntul în care s'aŭ născut, și în care reposéză ósele moșilor, stremoșilor seĭ, precum și către semenĭĭ seĭ frațĭ de limbă cu concursul cărora póte mosceni, în maĭ bună înțelegere, pămêntul pe care se hrănesce el însușĭ cu familia sa, și pe care este prin urmare dator al spori și al înflori
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni, e adevărata noastră patrie" (pp. 7-8). Națiunea este o realitate biologică transistorică, o "matcă fără sfârșit" din care ies
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor noștri! (Delavrancea, 192-, pp. 12-13). Lăsați-vă cuprinși de frenezia morții! Învățați să trăiți fiorul care vă poartă spre moarte! cutremurătoare îndemnuri pedagogice... Delavrancea dă expresie tragică, prin timbrul său oratoric, unui cult patriotic al morții, cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot face. Cum te cheamă, măi fetiță? Nu mă tem de nimeni, venerabile domnule președinte...Subiectul baladei este conceput, fără îndoială, după o altă operă. sintagme nominale - Nu avem nimic de făcut și - lucru
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
elemente ajutătoare în reconstituirea imaginii satelor noastre de-a lungul evoluției lor. Apoi, numeroși termeni lingvistici din actele medievale certifică descendența satelor românești din străvechi structuri teritoriale, cum ar fi sat din latinescul fossatum, cătun cu origine traco-ilirică, apoi traco-iliricul moș și, alături de el, latinescul veteranus, care a dat în limba română termenul bătrân, cu înțelesul unei părți de moșie moștenită dintr-un hotar anume. Alt argument de natură lingvistică, prin care se dovedește vechimea și sorgintea vechii obști sătești la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unele dintre ele acum dispărute. Că astfel au stat lucrurile ne convingem din mărturiile documentare din care am reprodus deja, la care adăugăm și un act de la Vasile Lupu din 9 aprilie 1639. Domnitorul întărea niște stăpâniri de sate și moșii lui Ștefan, căpitanul de Tecuci, și altora, specificând că hotarele satelor Sineștii și Dumbrăvița „să fie precum din vechi au ținut din Bârloviță și din moara lui Crăciun Cioașcă până în Sirețelul muntenesc”, Bârlovița și moara lui Cioașcă identificându-se și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a procedat și în ispisoacele emise de Vasile Lupu. Din vechile hrisoave domnești se înțelege că termenul ocină, poate avea următoarele accepții: a - proprietate agricolă; b - proprietate imună; c - proprietate strămoșească, „pământ moștenit din generație în generație sau stăpânit din moși strămoși”. Acest ultim sens prezintă un interes aparte atunci când prin el ni se poate sugera sau indica cum o astfel de ocină reprezintă locul de obârșie al celui căruia i se desemnează dreptul de stăpânire printr-un act de acest
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
origine al protagoniștilor din act. Căci în respectiva transcriere, deși nu se menționează, nu se folosește cuvântul ocină, dar, după obișnuita formulă de la începutul oricărui act de acest gen, de mărturie și tocmeală „de bună voie pentru toate ocinile și moșii ce avem de la răpăusații părinții noștri Costache slugerul și maica noastră Tofana”, după ce se enumera întâi ce i-a revenit lui Gavriliță, iar apoi surorii sale, se reia și se continuă parcă în mod special pentru a se învedera aspectul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ruset, Maria. Decesul serdarului s-a întâmplat puțin înainte de 8 ianuarie 1726, când urmașii săi, „Maria, giupâniasa răpăosatului Costachi sardariul, împreună cu fiii mei, Manolachi și Iordachi”, vând niște părți de moșie „de la părinții mei - explică ea - care au fost a moșu-meu, a lui Neculai Buhuș vel logofăt, tatăl mamă-mea, este vorba de Irina, soția lui Manolache Ruset. Averea lui Costache sluger se va împărți între cei doi frați Manolache și Iordache, primul primind, printre altele, Umbrăreștii și părțile din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Nastasia, prima soție a vornicului Ion Racoviță. Cum acesta se va recăsători, după decesul timpuriu al Nastasiei, cu Safta Jora, ce primise de la mana sa, Costăchioaia, partea ce-i revenise din Boziești, fiind deja certă stăpânirea lui Ion Palade pe moșii ce „mi li-au dat Joroae pân’ trăia”. E de înțeles că de la Ion Palade stăpânirea a trecut la fiica sa, Maria, căsătorită cu Manolachi Costache. Că Ion Palade a avut stăpânire la Umbrărești, respectiv la Boziești, este un fapt
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de apa Bârladului, revenim asupra acestui aspect. Se poate constata, documentar, cum pe timpul stăpânirii logofătului Neculai Balș, altă ramură, decât aceea din care a descins Panait Balș, începe procesul de contopire a moșii Torcești de pe malul stâng al Bârladului cu moșii de pe malul drept al acestei ape, cum au fost Țigăneii, o parte a Sineștilor, alte părți răzeșești acaparate sub diferite forme și pretexte de pe la vecini, situație ce va genera numeroase procese, în care câștig de cauză va avea cel puternic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
invocă și „suplica răposatului spătarul Mihalache Cantacuzino, părintele D-nei Ruxanda Balșu, către Divan, nr. 1607 din 1835 mai 24, prin care se tânguiește în termenul prescris de lege” și arată că moșiile d-Sale Torceștii și Blăjerii „se împresoară de moși Gerului”. Văzând și noi câteva din documentele enumerate, constatăm că, într-adevăr, zapisul de vânzare din 1684 menționează lungul moșie Torceștilor „dintr-apa Bârladului până în Călmățui”, la fel și hotarnicile fac această precizare. Documentul din 1777, în afara celor trei dimensiuni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
documentare, analiza și interpretarea lor corespunzătoare ne pot oferi informații cu mult mai aproape de realitatea demografică din satele românești, ne pot dovedi existența unei populații stabile, legate de aceste locuri prin puternica ancoră a obârșiei din neam în neam, din moși și strămoși, creșterea demografică realizându-se pe calea sporului natural, în primul rând, și nu altfel. Se dovedește că permanența și continuitatea românească în satele noastre și în țară este o realitate care nu poate fi dezmințită prin diverse afirmații
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu astfel de date. Abia mai târziu, aproape de epoca modernă, când unii boieri simt nevoia să aibă scrisă situația privind preocupările și producția de pe moșiile lor, introduc anumite condici, în care sunt consemnate numeric unele venituri și cheltuieli, recoltele pe moșii și vechilii lor etc. Așa vor proceda la Umbrărești boierul Gavril Conachi și oamenii săi. În anul 1778, el intră efectiv în stăpânirea Umbrăreștilor, partea boierească a Costăcheștilor, a Bozieștilor, inclusiv Tămășenii numiți și Corpăcești. Hotarele adunau la un loc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu atât mai greu cu cât în zilele copilăriei noastre, deci după primul război mondial, foști robi țigani de la Torcești, stabiliți între timp la marginea satului Umbrărești, lângă pădurea de la vest de sat, practicau meșteșugul fierăriei. Unuia i se zicea „moș Alec fierarul”, el avându-și locuința și atelierul pe locul unde, mai târziu, s-a stabilit Vasile Vasiliu, iar acum este casa defunctului Alexandru Strătulat. Credem că erau destul de numeroși oamenii pricepuți în prelucrarea lemnului (dulgheri, tâmplari, dogari, rotari etc.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe degetele unei singure mâini în întreaga comună. Partea bună rămasă de pe urma acestei forme cooperatiste rezidă în faptul esențial că țăranii au putut intra mai ușor în stăpânirea pământului, pe care l-au lucrat și udat cu sudoarea muncii lor moșii și strămoșii, iar Casa Rurală s-a dovedit a fi o instituție bancară benefică țăranilor, în sensul că nu a recurs la execuții silite sau la confiscarea loturilor acelor țărani care nu au reușit să fie punctuali cu achitarea sumelor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
putința lor”, motiv de numeroase „pricini și judecăți; și așa din an în an mergând această rânduială tot spre cădere”; invocând ei, boierii, că nu se îndeplinește pe „deplin adetul ce s-au zis /de la/ cei ce se hrănesc pe moșii către stăpânii moșiilor” și rămânând boierii „pănă acum cu prea puțin folos și slujbă” de la locuitorii care produc, zic ei, „mai multă pagubă de vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găsește însemnat ca o fâșie cu lățimea constantă pe întreg lungul moșiei, notându-se pe latura dinspre nord în două locuri ce se continuă „hotarul Bozieșților a Elencăi Manu”, iar cu litere mai mari și o singură dată citim „Hotaru Moșii Umbrărești”, confirmându-se aserțiunea noastră privind desprinderea Bozieștilor din ancestrala obște umbrăreșteană. Pe moșia Torcești au fost împroprietărite 114 familii și un preot cu numele Ioan Lupu, loc ce va rămâne parohiei. Iată cum arată situația statistică pe cunoscutele categorii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
adesea în lucrări de referință de sate răzeșești, restrângându-se accepția termenului doar la locuitorii respectivului sat, în cazul nostru Umbrărești, Condrea, Slobozia-Torcești. Corect credem că este mai bine să se spună, mai ales pentru ultima perioadă a existenței lor, moșii răzeșești, deoarece nu sunt puține situațiile în care locuitori din alte sate, chiar și orașe, au părți de răzeșie și se consideră răzeși de moșia cutare, deci alt loc decât cel în care viețuiesc. Este acest aspect încă o dovadă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să fie puși în părțile uzurpate acum de către răzeșii localnici. Preotul Toader Lișcă (Calalb) din târgul Nicorești înaintează jalbă datată 4 iulie 1835 către Judecătoria Tecuci, prin care arată cum are „parte de moșie, cinci stânjeni, de baștină în trupul moșii satului Umbrăreștii, ce-i tragu din bătrânul Calalbu, stăpânindu-i din mica mea copilărie de la părinții mei păr’ la 1832”; acum apare „numitul Gheorghe Pătrașcu cu o hârtie neadevărată, nici iscălită de nimeni” și-i contestă dreptul de stăpânire, însușindu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mei”, preotul o vreme neputându-și „căuta Judecata, fiind slujitoriu obștii mănăstirii banului Neculai” din Nicorești. Preoteasa Catrina a răposatului preot Ilie Corpaci de la satul Liești susține că a „stâpânit, cât a trăit preotul, 11 stânjeni de moșii în trupu moșii Condrea”, iar din 1833 i se refuză de către rude dreptul ei de stăpânire. Își susține cauza invocând câteva documente: „1-iu; țădulă din leat 1819 cuprinzătoare că Paraschiv au primit 30 lei din mâna nepotului său, Ilie (preotul) pentru cheltuiala a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
arendă), iar lor nu le-a dat „nici o para”. Cum se obișnuia în astfel de procese, ei depun un „opis de dovezi”, primul act fiind din 1817 octombrie 28, „țădulă de împărțirea făcută de răposat/ul/ Petrache Negrea, atunce hotarnic, moșii Umbrărești pi partea cuvenită bătrânului Vițănchi și în dos spiță arătătoare de fișticari”. În partea numită „tratația” cauzei se subliniază că atât Hărăborii, cât și alde Stănilă „sunt curgători din urmașii Ioanei, fata lui Nour și nepoată bătrânului Vițănchi, care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
închegându-se sumili a mai multor (răzeși n. n.) la un locu, dispicându-să stânjănu în opt palmi, palma în opt palmaci, palmacu în douăsprezăci linii și linia în douăsprezăci puncturi, cu analoghie însă de scădere și înmulțire după cum umblă tot trupul moșii”. Întâlnim aspectul acesta și la Umbrărești, dar mai puțin precizat decât la Cudalbi, când, în decembrie 1835, cilenul trimis de Judecătoria ținutului Tecuci, medelnicerul Dimitrie Papadopol, stabilește la fața locului părțile vândute și nevândute de către răzeșii „din bătrânul izbașa Năstasă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fâneață pe o distanță de sute de metri ca un străvechi ritual ? Ori să reactualizăm glumele ce se rosteau de către badea Ionică Scânteie cu veșnicul său „măi tataie” pe buze; vorba molcomă și plină de subtilități a mucalitului nostru vecin moș Enache Stratulat; ticul verbal „s-a isprăvit” al moșului Vasile Meleșcanu, căruia am a-i mulțumi din acest colț de pagină cu un „Dumnezeu să-1 ierte !” pentru că îmi găsea de multe ori flanela uitată pe aiurea, în timpul jocului, pe câmpia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]