18,350 matches
-
înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg arsenal de argumente și de formulări abile (un astfel de sistem de învățământ, Aristofan îl ridiculizează cu voluptate în comedia Norii). Această formă de instruire era un lucru indispensabil celui care se pregătea pentru viața politică sau pentru activitatea judecătorească. O serie de alte discipline nu păreau a fi considerate indispensabile în educația copilului și tânărului. Astfel, celebrul profesor de retorică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
minute înainte ca primul avion să se izbească de turnul dinspre nord de la Word Trade Center. La doar două ore după aceea, fumul a trei mii de trupuri incinerate s-a abătut asupra Brooklynului, scurgându-se peste noi într-un nor alb de cenușă și moarte“. Paul Auster spunea într-un interviu că nu va scrie niciodată un roman despre 11 septembrie, despre cea mai tristă și mai înspăimântătoare zi din viața sa, pentru că nu dorește „să reducă o tragedie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
care proliferează și care conferă raționalitate utilizării radiației în terapia oncologică: „razele X sunt mai eficiente asupra celulelor cu activitatea reproductivă cea mai mare“. Cu alte cuvinte, celulele tumorale care au un ritm mai rapid de proliferare comparativ cu celulele nor male, vor fi în general mai sensibile la radiații decât majoritatea celulelor din organism. Acest fapt nu este în întregime adevărat, deoarece celulele tumorale pot fi hipoxice și astfel mai puțin sensibile la razele X (care își exercită în principal
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
of the Romanians with the European world and also the main access point of the European values, to the extent to which such values are accepted and assumed by them. Undoubtedly, such a venture can aim neither at an exhaustive, nor a complete treatment of the issues, but it can and should be as adequate a means as possible of focusing on a certain type of facts and a way of considering them. Translation by Teodora GHIVIRIGĂ Résumé Communication culturelle et
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de copii cu săniile, iar între ei un bărbat voinic, care, nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i drumul la vale. Copiii au sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sunt conștienți de talentul stăpânului lor. Chiar când ironizează unele din atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul, preface nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bătrân cinci sute sesterții, pentr-un june/ Cinci mii, căci el posedă mai multe zile bune,/ Un mai bogat tezaur de fapte și iubiri/ Fac pagubă, prin moarte-i, sărmanei omeniri (I 5). La întâlnirea cu Iulia, Ovidiu observă că norii s-au adunat grămadă și ceru-i negru, dar interpretează acest semn drept favorabil, o dată ce întunericul le-ar proteja legătura de ochi răuvoitori (I 7). Deconspirarea Iuliei ca nepoată a lui August împiedică asasinatul, dar eșecul îl face pe Ibis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci e o emanație radioasă a fibrelor ei, sau, poate o rază de lună care, printre norii fugari, poleiește cu lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deși uneori amintirea ca și învățătura acestuia îl cam încurcă în treburi (p. 42), ajunge să-l persecute deschis. Comicul Aristofan, odinioară însetat să-l asculte cu sufletul la gură (p. 43), îl zugrăvește drept șarlatan nociv cetății în piesa Norii alcătuindu-i un portret pe placul denigratorilor dornici să-l dea pierzării. Alcibiade își exprimă dezacordul față de felul său incomod de a-i supune mereu pe ceilalți unui interogatoriu : Prea le cauți oamenilor în măruntaie. Prea le scormonești în suflet
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se vede pe cer (I, p. 614) și o numește Regina zăpezilor : aduci zăpezile, ce spui, aia se întâmplă (III, p. 640). Ulterior, el își amintește că avea o sensibilitate deosebită, simțurile ei ieșite din comun o făceau să observe norii de zăpadă, ori de ploaie... pe care orice ins normal nu-i vedea [...] prevedea când va ninge și va ploua (IV, p. 653). Marian e convins că soacra lui vede răul, îl cunoaște (III, p. 645), vede ca prin ceață
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în partea sa finală, nu urca și pe Dealul Frumos, cota cea mai înaltă, de unde trecătorul are imaginea panoramică a potcoavei Branului, a acestui imens amfiteatru natural de o frumusețe unică, care îți dă sentimentul că ești, într-adevăr, aproape de nori. El intersectează fosta frontieră, cumpăna apelor pe o șa mai lină, dar cu teren mai accidentat la coborâre. Trebuie recunoscut că tronsonul de coborâre al vechiului drum este acum dificil de parcurs, urmele lui fiind mai greu de distins în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi linse iar pleoapele. Întredeschise ochii. Îl orbi strălucirea unui incendiu; lumea era pe cale să ardă ca o torță, sub ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, șezând pe un nor. Se trezi de-a binelea. Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau o rază a apusului pe care ferestrele cu vitralii ale vilei vecine i-o trimiteau drept în ochi. Mâinile i se scăldau într-o hemoragie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
s-o vadă regulat. Vizitele lui nu treceau neobservate. Venea cu un taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca strecurând în mâna tinerei femei o bancnotă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu știe nici ziua, nici ceasul, spuse Marysa, Domnul o să vină ca un tâlhar..." Se întorcea de la plajă, ducându-și calul de căpăstru. Marea era întunecată, cu sclipiri de spumă albă, iar soarele, încă sus, transpărea rece și depărtat printre nori. Absorbit de o absență a gândului, care îi golea creierul, locotenentul o văzu destul de târziu pe fetița care-i venea în întâmpinare, însoțită de marele ei câine negru, al cărui bot îi ajungea la umăr. De cum a zărit acest cuplu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiecare gară, se adăugau unu sau două vagoane și trenul devenea tot mai lung și cu suflu mai scurt. Înainta lent, sub un soare de plumb, între două întinderi de apă, vestigii ale ultimelor inundații, care reflectau un cer fără nori, unde se înfigeau siluete de arbori, dublate de umbrele lor. Și pe urmă, opri în plin câmp. Oamenii săriră jos, căutând o explicație, tehnică sau de alt fel. De la coada trenului se zărea în apropierea locomotivei o mică îmbulzeală, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
uităm pe Petöfi!" A fost rândul lui Arcadi să-și manifeste adeziunea: da, să-l salutăm cu respect pe acest ungur pașoptist, fratele nostru de suflet, contemporanul nostru! Băură până la fund pentru frăția între popoare. Arcadi puse paharul jos. Umbra norilor, alunecând după voia reflecției pe chipul lui rotund, invită hotărât la întâlnirea cu alți poeți ai libertății: "Paul Eluard!" "Pentru Paul Eluard!" "Rafael Alberti!" "Pentru Rafael Alberti!" Socotind selecția prea partizană, Ahile lărgi cercul: "Faulkner!" "Hemingway, mare scriitor progresist!" Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
artiștilor și intelectualilor și e destul de departe de Universitate. Îi propune să intre ca să ia un pahar. Or să facă totodată rost de mărunțiș. Fata se supune docilă. Pesemne, zâmbind pe sub beretă; pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în vapori de alcool și damfuri de bucătărie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până să descopere o bucățică de carne. Slab rezultat! Eh, oricum nu-i e foame, iar țuica îl antrenează fără voie. "Eram uluit de strălucirea Ideii!", spuse cu fruntea superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar poate găsește o farmacie de serviciu. Soția lui se miră când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe să-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oameni să facă din existența lor o asimptotă, ducându-și aspirațiile și exigențele spre acele sumumuri ale ființei care sunt Iubirea și Prietenia. Sau, cel puțin, să-i facă să zărească, fugitiv, acele eterne figuri ale cerului lăuntric, pe care nori sumbri, agitați de vânturi potrivnice, cel mai adesea li le ascund. Nel nu a avut timp să-i spună că era pe picior de plecare. Dacă Dorina M. a telefonat, cum promisese, nu a mai găsit-o. Dar lumea cea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mare, cât de mare ar fi el, prinde în chingi solide existența perimetrului urban, chemând prin cântecul straniilor sirene oamenii din cercuri mici. Căci timp în cerc și cerc de timp viața le măsoară. Și din fabulosul balon, plutind prin norii albăstrui, timpul atotputernic comandă ierarhia de conflicte, dominante și dorite la Iași să fie totuși de natură creativă. Vreme în care soarele se ascunde după dealuri rumenind cerul cu cercuri de foc. POLICROMIE FĂRĂ EGAL Cerul e albastru, cu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timpul atotputernic comandă ierarhia de conflicte, dominante și dorite la Iași să fie totuși de natură creativă. Vreme în care soarele se ascunde după dealuri rumenind cerul cu cercuri de foc. POLICROMIE FĂRĂ EGAL Cerul e albastru, cu doar câțiva nori albi. Plec spre Grădina botanică, unde nu mai fusesem de mult. Intru în paradisul vegetal, mă plimb pe alei, mă uit pe îndelete și sunt uimit de ceea ce poate să existe pe pământ. Descopăr și redescopăr cu emoție plantele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vacanță pe sfârșite, prima săptămână de toamnă, fericirea mea e legată de cerul acesta magnific. Acum, când sunt peregrinul necunoscut, pe o uliță, undeva la capătul ei, o umbră se strecoară nu știu încotro, după ce se iscase vântul ușor din norii de pulbere albastră. În cimitirul de pe deal crucile se umflau de atâta înghesuială funebră, iar clopotele anunțau ruga divină. Și vine și ploaia înceată, răcoritoare, printre picăturile ei mă întorc acasă. Pe colțul mesei, foile cărții mele se zvârcolesc sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Moarte, curăță-mi gândul morții de otravă (Cezar Ivănescu). Azi, la masa cu poeți de sub copertina în dungi alb-albastre se uită de moarte, de timp și rele, se cuceresc zâmbete și cununi de lauri, toți spinii au fost smulși. Nori străvezii acoperă fața cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]