KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...630 631 632 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

fapt, așa rămâi În urmă și În viață. Ești primul, și iar primul, până când vin alții și ți-o iau Înainte. De-atunci, nu mai crezi În pasul tău și te pierzi pe la vreo margine de drum... De ce mai mă omor cu scrisul, când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nu spui nimănui nimic? Azi i-am telefonat lui Mircea, a fost plecat, s-a Întors din provincie. Mi-a dat adresa, m-a rugat mult să-i scriu, nu i-am scris. Îmi vine să urlu, cred că mă omor zilele acestea. Am auzit că Mircea pleacă În străinătate! Mâine sau poimâine mă Întâlnesc cu el. Mie nu mi-a spus nimic de plecarea lui. O, ce fericire ar fi să nu fie adevărat! Îl iubesc atât de mult! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
tuturor, fără să le pese de ceva. E treaba lor, cine Își poate permite să se bage Între ei, ăștia sunt nebuni, se Împacă imediat și Încep să-și bată joc de tine, mai bine lasă-i dracului să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când o să ai odată timp peste o zi, o săptămână, o lună, un an, o să te rog să stai și cu mine de vorbă, să-ți zic ceva. Oricum, Îmi vine să vomit de ce mocirlă e pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

a urât cu viața asta de necazuri, de nici nu știe ce-o ține să nu se arunce cu capul în jos într-o fântână. O întrebare a învățătorului o stârni apoi să le povestească cum bărbatul ei a fost omorât în pădure astă-iarnă și cum de atunci se luptă ea singură să hrănească o casă de copii, că ceasul rău a făcut de a pierit și un bou odată cu bărbatul, încît a trebuit să vândă mai pe nimic pe cel

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu o privire de înțelept, ridică glasul: ― Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe toți fără vină! Se jurară care de care că el nu. Apoi se deschise iar ușa cancelariei de unde ieși, clătinîndu-se ca un beat, cu fața scofâlcită și cu dâre de sânge pe mustăți și pe bărbie, Leonte Orbișor, împins

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să intre în șanț ca să n-o calce. Țipete de femei izbucniră din mașină, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicule, unde ești, că te omoară mașina! Baba Ioana încremenise pe loc. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut Într-o grămăjoară de pene însîngerate. Bătrâna îl luă de o aripă și îl tîrî spre casă, bodogănind înăbușit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
spectacolul! murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ar fi pe cale să ajungă satul hoților, fiindcă de la Crăciun n-a fost noapte să nu se întîmple vreun furtișag. Arendașul Cosma Buruiană e jecmănit ca-n codru și e amenințat să rămâie fără porumb de sămânță. ― Apoi ne-au omorât destul jandarmii astă-toamnă din pricina dînsului! mormăi Serafim Mogoș, de-l auziră toți. Primarul recunoscu, dar scuză pe arendaș, că a despăgubit pe toți anchetații de atunci, deși n-ar fi fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
gară, după ce l-a ascultat din fir în păr, a chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său și să-i plătească numaidecât prețul unei perechi de boi, nu numai a celui omorât în pădure, pe deplin. Pomenindu-se despre despărțirea boierilor, Petre se grăbi să dea amănuntele puține ce le cunoștea de la Marioara lui și să adauge: ― Cucoana e țâfnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
rugați să nu-l năpăstuiască pe bietul Nică... Și nu vreți să știți că numai din pricina voastră s-a stricat cu boierul și... Țăranii ascultau, unii aprobau, mai mulți tăceau. Cineva zise: "Putem să ne ducem, că n-are să ne omoare", altul mormăi gros: "Parcă boierul are să se uite în gura voastră", iar unul strigă sfătos: "Da de ce nu te duci tu, Nicule, și îndemni numai pe alții?" ― Zic eu că nu merg? se înfurie flăcăul. Crezi că mi-e frică

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
înșelați de arendașul jidan și mai bine să-l ia la goană. Auzi dumneata, prefect să îndemne pe țărani să ia la goană pe arendaș! Oamenilor atât le-a trebuit, că s-au și apucat să dea foc conacului, să omoare vitele și câte ticăloșii... Și de ce credeți că i-a ațâțat prefectul? Din ură contra jidanilor? Aș! Un cumnat de-al lui umbla să ia cu arendă moșia, și nu putea. Acuma, dacă a alungat pe ovrei, credea că vor

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus, ținîndu-se cu mâinile de urechi și urlînd: ― Aoleu, că mi-a rupt urechea!... Aoleu, că m-a omorît! ― Tare-i neastâmpărat și nebunatic băiatul ăsta! clătină din cap o femeie. ― Hai acasă, Nicușor! zise nevasta lui Vasile Zidaru, luîndu-și odrasla cu mândrie de mână. Tu ești cuminte, Nicușor, așa-i, dragul mamei? Tu nu ești obraznic cu oamenii

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
vorbiră despre Nadina. Țăranii vorbeau tocmai despre cuconița, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, când copilul lui Pavel Tunsu se apropie văitîndu-se ca din gură de șarpe: ― Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl întrebă: ― Da cine te-a bătut, măi Costică?... Ai?... Nu vrei să spui?... De ce nu spui, mă, cine te-a bătut? Pavel Tunsu plecase acasă. Copilul înțelese că tatăl său nu poate să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ oamenilor. ― Aidem, puiule, c-am isprăvit! strigă Platamonu, coborând grăbit din cerdac și suindu-se îndată în cabrioletă. Aidem, adăugă mai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba întruna soțul că ea ce face și cum rămâne aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
urechile tale că vine prefectul cu comandantul companiei? ― Am auzit, dar... ― Atunci să mă slăbești! Am să-ți bag pe foc Universul, fi-ți-ar al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul în tihnă din pricina smiorcăielilor tale! Te omoară și te omoară țăranii! Parca-ai turbat!... Dac-o fi să te omoare, las' să te omoare cu mine împreună, că d-aia te-am luat și te-am făcut cucoană de militar din ce n-ai fost! Didina ieși

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
vine prefectul cu comandantul companiei? ― Am auzit, dar... ― Atunci să mă slăbești! Am să-ți bag pe foc Universul, fi-ți-ar al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul în tihnă din pricina smiorcăielilor tale! Te omoară și te omoară țăranii! Parca-ai turbat!... Dac-o fi să te omoare, las' să te omoare cu mine împreună, că d-aia te-am luat și te-am făcut cucoană de militar din ce n-ai fost! Didina ieși plîngînd: ― Of, nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mă slăbești! Am să-ți bag pe foc Universul, fi-ți-ar al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul în tihnă din pricina smiorcăielilor tale! Te omoară și te omoară țăranii! Parca-ai turbat!... Dac-o fi să te omoare, las' să te omoare cu mine împreună, că d-aia te-am luat și te-am făcut cucoană de militar din ce n-ai fost! Didina ieși plîngînd: ― Of, nu ți-ar mai ajuta Dumnezeu ție cum îți bați tu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-ți bag pe foc Universul, fi-ți-ar al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul în tihnă din pricina smiorcăielilor tale! Te omoară și te omoară țăranii! Parca-ai turbat!... Dac-o fi să te omoare, las' să te omoare cu mine împreună, că d-aia te-am luat și te-am făcut cucoană de militar din ce n-ai fost! Didina ieși plîngînd: ― Of, nu ți-ar mai ajuta Dumnezeu ție cum îți bați tu joc de durerile mele

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cunosc eu ce tâlhari sunteți voi? ― De ce, don' colonel, păcatele noastre? ― Fiindcă sunteți, Ștefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la armată? Vă știu și măselele din gură!... Dar mie ce puteți să-mi faceți? Să mă omorîți? Ce, mi-e frică mie de moarte, mă? D-aia-s eu militar, mă?... Ori să mă prădați? Prădați-mă, dacă vă dă mîna! Că eu tot ce am, aici am băgat și cu voi am împărțit... Nu-i nimic

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Din moși-strămoși? Că doar cu voi și-a muncit moșiile, măi oameni, nu cu străinii! Toader Strîmbu se întinse în vârful picioarelor, răcnind: ― Cum a fost nu mai putem, dom'le prefect, că ni-e munca în zadar și ne omoară sărăcia! ― Adică vreți alte învoieli? zise Boerescu candid. Apoi stați, măi băieți, că... ― Nu mai vrem învoieli!... Să ne dea nouă pământul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. Atunci Miron Iuga, nemulțumit de întorsătura ce o ia consfătuirea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]