17,300 matches
-
poeme dramatice" și scenarii radiofonice, i s-a reprezentat o piesă Alegerea apelor la teatrul din Bîrlad. Pentru cunoscutul actor al Naționalului ieșean, așadar, literatura nu pare a fi doar un "violon d'Ingres", ci o vocație autentică și o pasiune constantă; perseverența i-a fost însă de-abia acum răsplătită, pentru că adevăratul său debut se produce prin includerea primei sale piese "de rezistență" în repertoriul teatrului din Iași includere care, dat fiind prestigiul instituției, echivalează, pentru un autor dornic de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prejudecățile și reticențele pe care fiecare dintre noi le avem față de etichete, aș spune despre Calul verde că este o "farsă tragică". Ilie Popescu, eroul piesei, e un "om fără însușiri", un funcționar onest și chiar zelos, manifestînd o neașteptată pasiune pentru o muncă pe care o bănuim cum nu se poate mai monotonă. Soția lui, Mina, se dedică, în chip iarăși surprinzător și cu un devotament demn de o cauză mai bună, exclusiv activităților domestice, cu unicul scop de a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o de atîtea ori, Violeta Popescu. De celelalte două roluri se achită, cu colegială dăruire, Liana
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul verde reprezintă o prezență repertorială dintre acelea care, chiar cînd pot da naștere unor controverse, nu pot trece necomentate cu un interes dublat de pasiune. Autorul pornește aproape banal, de la drama unui cuplu conjugal. Calul verde nu reprezintă, în viața acestuia, decît o metaforă. Este, ca si 1 + 1 = 3, expresia autoritarismului unui soț care nu acceptă să fie contrazis: Cînd oi spune eu că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stai cu ceasul stricat și nu spui nimica! Mihai: Nici n-am observat... da' poate că stă numai... Vecin 4: Nu, nu, e stricat. Dar i-am dibuit hiba. Ăsta-i hobiul meu. Tehnica. Iar pentru ceasuri am o adevărată pasiune. Vecin 1: (face cîteva acorduri de acomodare apoi începe să cînte o romanță, la început lîngă Alex apoi, la ureche, pentru fiecare membru al familiei) Bună ghitară! Mihai: (vrînd, totuși, să înțeleagă ce se întîmplă) Știți... eu nu pricep situația
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecin 3 va dormi într-un fotoliu, în spațiul din prim-plan; Vecin 1 exersează acorduri îi italian, sub supravegherea lui Alex; Vecin 4 e instalat la o măsuță pe care sînt mai multe ceasuri de diferite tipuri, repară cu pasiune, le pune să meargă, să sune, uneori toate deodată; Vecin 2 și-a improvizat un șevalet pe masa rotundă din salon și, cu febrilitatea specifică pictorilor, îi face portretul Irinei care, pur și simplu, îi pozează; Val, stînd la masa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mașina de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu mă plictisesc... Octav: Ce cont ai tu la mine..., da mă-ntreb ce cont ai acum la țigani...! Groparul: Lasă că nici tu nu-l ai mai gol... Octav:...Bruce Lee...! Groparul: În pușcărie aveam un general care avea pasiunea... și cinismul de a-și imagina meniuri... și de a ni le spune... Groaznic! Și mai era unul care învăța Yoga și carate... Octav: Ei, ca să vezi! Tu credeai că stai la pușcărie și cînd colo erai la cercul de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și nici n-o s-o cheme Popescu...; șase anișori..., frumușică... și isteață foc... (aranjează, ca pentru spectacol, cele cîteva elemente de decor) Azi el dau Sînziana și Pepelea...; îi place ei să jos Spînul..., Doamne, c-o vezi cu cîtă pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de orice judecată de valoare, Particulele elementare, o carte cu rezonanțe și În mediile noastre francofone, la scurtă vreme după apariție, reprezintă o excelentă promovare - și provocare -a lecturii de literatură. La nivel de masă. Prin stil și limbaj, prin pasiunea rousseauiană de a scrie tot, Michel Houellebecq este, În Les Particules élémemtaires (cel mai bun roman al anului 1998 desemnat de redacția revistei Lire), cel mai popular scriitor francez al momentului. Momentele, În literatura contemporană, sunt Însă foarte scurte. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Echenoz) o meditație asupra morții ca punct terminus absolut, În absența divinității. Moartea este ubicuă În acest roman. Moartea, percepută ca “zgomot de fond”, este cea În fața căreia individul contemporan demisionează progresiv pe parcursul unei lupte Încrâncenate cu două arme disponiobile: pasiunea intelectuală (Michel) sau sexualitatea (Bruno). Prelevarea morții dintr-o perspectivă emfatică, metafizică și așezarea ei sub lentila microscopului din laboratorul de biologie este unul dintre vaccinurile administrate de literatura contemporană cititorilor săi. Pagina 51, de pildă, descrie rece, tehnic, descompunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care nu Întelegeau să renunțe la credință. și totuși, succesul real al promisiunilor de viață veșnică, În viitorul postuman imaginat de autor, nu aduce cu el fericirea. Neo-omul este o ființă ataraxică, Înstrainata de ceea ce se cunoaște prin conceptul de pasiune, cu praguri de durere și rezistență mai ridicate, a cărei moarte nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
DJ al lui Faithless vă spune probabil mai mult decît Încerc eu să explic, abstractizînd, aici. DJ-ul ca Dumnezeu al hipermodernității are un punct de vedere de unde proprietățile virtualizante ale lumii pot fi excelent exploatate: „Una din marile mele pasiuni, contemplarea corpurilor” se poate manifesta nestăvilită din cabina de sticlă aflată În centrul imensei discoteci (monada supremă care face sistemul - mulțimea din discotecă mișcată de muzică - inteligibil?), astfel că naratorul/ea abandonează studiile. Totul - construirea unei noi identități - funcționează perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic din sensibilitatea literaturii moderne, experimentale, șuie, hărțuitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihanaliza unui discurs generic, iar dacă unii gînditori obișnuiau să lucreze cu teorii de ansamblu, eu nu-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce mai constă ireductibilitatea individuală Într-o lume pe cale de omogenizare? Poate tocmai În rezistențele specifice opuse imperiului ei. Din acest punct romanele lui Patrick Deville se pot citi ca o etică, aceea, de exemplu, a “la vue plongeante” cu pasiune enunțată de Foucault Într-un comentariu la Marcus Aurelius. Dar să trecem. La limita superioară a pertinenței comentariului pe care-l citiți, s-ar putea spune că romanele lui Patrick Deville Încearcă să sugereze Într-un discurs literar o necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dat, ea caută să întrețină iluzia unei căsătorii ireproșabile, în ciuda vizibilei absențe a iubirii (dovada fiind amantul supraveghetor). Răsturnarea totală a situației tragice a personajului racinian stârnește râsul. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, în teatrul de bulevard, pasiunea nu pare a fi nici unică, nici eternă, ci doar o simplă și trecătoare toană amoroasă care, ca să parafrazăm un titlu al lui Schnitzler, lasă „hora” să continue. Supravegherea aleatorie are însă și unele consecințe mai serioase: amantului i se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu se încrede doar în forța cuvântului rostit, căci știe foarte bine că și trupul poate fi elocvent, așa că nici în această privință nu consimte să-și slăbească vigilența. Supraveghetorul este un cititor experimentat, inițiat în interpretarea detaliilor; el deslușește pasiunea amenințată a îndrăgostiților care răzbătea „până și din tăcerea lor” (II, 8, v. 748). Iunia știe și ea că împăratul pândea „un gest care să ne trădeze complicitatea” (III, 7, v. 992) și că numai un tânăr naiv ca Britannicus
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț, de salvarea cuplului, de respectarea contractelor maritale, de consolidarea iluziilor. Teatrul relevă astfel adânca fisură a lumii burgheze, sfâșiată între pasiunea amoroasă și instituția mariajului. Când orice urmă de dorință în interiorul cuplului se stinge, când se constată eșecul pactului oficial, soluțiile sunt diferite, în funcție de opțiuni: revelație dramatică sau „reparație” comică, Ibsen și Strindberg sau Feydeau și Courteline! Alegerea va avea consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
primesc pe salvatorul lor papă polonez, și aceea pe care o primim noi, pe ecrane, în familie, spațiul public, ne spune Dayan. Prima reprezentare este de ordin teatral, spectatorii aflați acolo, în suferință, participă activ la piesă și își purifică pasiunile, ca în orice astfel de manifestare. Aici, reprezentarea nu este luată ca expresie. Ea pune în valoare expresia publicului prin însăși separarea, reprezentant- reprezentat, pe care o implică. Sănătate sau întoarcerea la sănătate prin purificarea pasiunilor. A doua reprezentare este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
piesă și își purifică pasiunile, ca în orice astfel de manifestare. Aici, reprezentarea nu este luată ca expresie. Ea pune în valoare expresia publicului prin însăși separarea, reprezentant- reprezentat, pe care o implică. Sănătate sau întoarcerea la sănătate prin purificarea pasiunilor. A doua reprezentare este cea pe care o primim pe ecranele noastre. Spectatorul crede că stăpînește lumea în reprezentare, prin aceea că se exprimă în familie 118. El este doar un element care primește unde luminoase pe care le ia
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dominat de modele: Horațiu, Ovidiu, Esenin, Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se mai aud", efectul liric devine efect pictural, declanșând o atmosferă de mare sonoritate lăuntrică într-un grai simplu, clar, armonios în care a pus meșteșug și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]