16,876 matches
-
scrisă poate orice, chiar să învingă timpul. - Mircea Radu Iacoban: „Acest colorat ‚a fost odată’ propus de Ion Lazu prilejuiește întâlnirea cu o tipologie de-a dreptul pitorească și oferă istoriei literare sumedenie de amănunte-argument pentru mai exacta conturare a portretelor scriitoricești. Chiar dacă aveau „să se scutur’ multe moarte”, oricare dintre măștile aduse-n horă spre a juca fie și rolul pionului pricăjit a avut partea de contribuție în constituirea unui peisaj spectaculos, populat și de altitudini, și de câmpie plată
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor (). Arta sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acuratețe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind inserat și autoportretul sculptorului Cei doi mari artiști florentini au fost celebri și prin concurența, invidia și aprecierea reciprocă. Prima încrucișare de drumuri s-a produs în anul 1401, la concursul pentru crearea portalului de nord
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
și unul deasupra lor. Turla are patru ferestre dispuse în cele patru puncte cardinale. Biserica a fost pictată în anul 1785, dar zugrăveala s-a degradat în timp, fiind păstrat azi numai tabloul votiv, unde sunt pictate în mărime naturală portretele lui Teodor Movilă și al fiului său, Ioan, care se află pe peretele din stânga al pronaosului. În ultimii ani, biserica a fost repictată în stil bizantin și în tehnica frescă de pictorul profesor Nicolae Sava din București. Pe lângă elementele tradiționale
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
apar și elemente de inovație și creație autentică, atât cromatic, cât și compozițional. Pe peretele din dreapta al pronaosului a fost pictat un nou tablou votiv, în care cei doi ctitori apar reprezentați împreună cu familiile lor. Aici s-a aflat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1633-1691). Printre odoarele Mănăstirii Teodoreni care se mai păstrează și astăzi menționăm cărți vechi cu litere chirilice și grecești, icoane vechi, vase liturgice și odăjdii.
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Migdalul”, incluse mai târziu în colecția de basme a fraților Grimm. În 1809 Runge încheie lucrul la manuscrisul "Farben-Kugel" (Sfera culorilor), publicată un an mai târziu în Hamburg. În același an, bolnav de tuberculoză, Runge își pictează un ultim autoportret, portretele membrilor familiei și al fratelui Daniel. Al patrulea copil al său se va naște după moartea sa. Runge a avut o gândire mistică, profund creștină, iar în opera artistică s-a străduit să exprime principiile armoniei universale prin simbolismul culorii
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolului al XX-lea, el constatând că iconografia este aproape identică cu cea din Biserica
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
dorind să-și confirme ipoteza conform căreia frigurile galbene ar fi cauzate de o bacterie și nu de un virus. Pe când lucra la Accra, în Ghana, s-a îmbolnăvit de frigurile galbene, ultimele sale cuvinte fiind „Nu înțeleg.” Din 2004, portretul lui este pe bancnotele japoneze de 1000 de yeni. În 2006 guvernul japonez a creat . În 1928 guvernul japonez i-a acordat „Ordinul răsărit de soare”, clasa 2.
Hideyo Noguchi () [Corola-website/Science/316688_a_318017]
-
din Vendée. Născut la Le Pin-en-Mauges, el a organizat grupul de răsculați care a pornit din La Poitevinière unde era meseriaș, pentru a participa la bătălia de la Jallais. A fost ucis la 11 aprilie 1793 în bătălia de la Chemillé. Un portret apocrif al lui Jean Perdriau se găsește într-un vitraliu al bisericii Saint-Pavain din Le Pin-en-Mauges. René Forest este un morar și negustor de grâne din Chanzeaux. Născut în 1771, s-a înrolat în armată și a luat parte la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
următoarele: ” Înainte vreme biserica a fost tencuită...pe nuiele la exterior. Prin tencuire s-au distrus majoritatea picturilor. Ni s-au păstrat picturile de pe iconostas, din altar și de pe peretele despărțitor dintre tinda femeilor și naos. Pe acest perete găsim portretele a șase regi, avându-l în mijloc pe Dumnezeu și un arhanghel. Între figurile umane sânt răspândite un cal înaripat, o oaie , un vultur și un animal cu cap de om. Pe iconostas în partea inferioară sunt scenele: Nașterea Domnului
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din confruntarea părerilor. Théodore Rousseau explică astfel concepțiile despre pictură: "Arta noastră reușește să atingă patosul, sentiment pe care ne străduim să îl găsim prin sinceritatea portretului, prin prisma adevărului dur. Ne străduim să studiem cu toată inima, visăm viața și nu copiem ceea ce vedem cu precizie matematică, ci simțim și explicăm lumea reală, fiind condamnați să nu o putem ocoli." Influența barbizonienilor depășește în curând granițele
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
moderația. Acest fapt a persistat o perioadă îndelungată în creștinismul european, doar persoanele cu un statut socio-economic inferior fiind reprezentate ca obeze. În timpul Renașterii, unele persoane din înalta societate au început să își etaleze corpolența, așa cum se poate observa în portretele lui Henric al VIII-lea și Alessandro del Borro.Rubens (1577-1640) reprezenta în mod obișnuit femei cu forme rotunjite în picturile sale, de la care derivă termenul rubensian. Totuși, femeile ilustrate în picturi își păstrau forma de „clepsidră”, ca simbol al
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
târziu când a participat cu pictură „Tsukiji-Akashichō”. Astfel a devenit o personalitate cheie în domeniu atât prin nume cât și prin fapt. La vârsta de 52 de ani a participa la a 11-a ediție a concursului Teiten cu pictură „Portretul lui Enchō Sanyūtei” (cel care îl recomandase maestrului Mizuno), pictură care va fi numită „Proprietate culturală importantă a națiunii” în 2003. Când Academia Imperiala de Arte a fost întemeiata în 1937, Kiburaka a fost acceptat ca membru (după ce fusese membru
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]
-
se consideră un creștin devotat, era de asemenea tulburat de natură păcătoasa a propriului său material muzical, despre care credea cu fermitate că-l va conduce pe el și audiența să în iad. Acest aspect a fost arătat și în portretul realizat de Waylon Payne în filmul din 2005 „Walk the Line”, bazat pe autobiografiile lui Cash. Lewis a fost unul din pionierii pianului rock, nu numai prin sound, ci și prin interpretarea să dinamică. Turbulenta viața personală a lui Lewis
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
este temeinic gândită, privirea spectatorului este îndreptată spre valea râului Stour, iar în centrul imaginii - pe planul al doilea - apare orășelul Dedham. Desprinși din fundalul deschis, copacii dau profunzime tabloului. Timp de câteva săptămâni din vara anului 1809, Constable pictează portrete comandate. Apoi se întoarce la East Bergholt, unde o întâlnește pe Maria Bicknell. O dragoste puternică se înfiripă între cei doi tineri, dar familia Mariei (tatăl este consilier al amiralității) este împotriva acestei legături. Șapte ani așteaptă Constable pentru a
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
de Martin Luther, lucru vizibil în lucrarea "Călărețul, Diavolul și Moartea" (1513) și de picturile formând "Cei patru apostoli" (1526?, "Alte Pinakothek", München). Un alt artist german remarcabil a fost Hans Holbein cel Tânăr (1497? - 1543), cunoscut mai ales pentru portretul regelui englez Henric al VIII-lea și al lui Thomas Morus. Printre pictorii olandezi ai secolului al XVI-lea, cel mai celebru este Pieter Bruegel cel Bătrân (1525? - 1569). Scenele sale de viață rurală sau cele satirice referitoare la nebunie
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
a fost atât de mare, încât a înființat numeroase ateliere, în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele comenzi pe care le primea din partea municipalității, bisericii, regalității și a unor întreprinzători privați. Vasta sa operă include portrete, redarea unor subiecte mitologice, religioase și istorice, toate exprimând exuberanța stilului baroc și vitalitatea spiritului artistului. Stilul lui Rubens, plin de culoare vibrantă, în care lumina și întunericul contrastează în mod spectaculos, este clar vizibil în "Coborârea de pe cruce" (1611
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și întunericul contrastează în mod spectaculos, este clar vizibil în "Coborârea de pe cruce" (1611 - 1614, Catedrala din Anvers) și în "Pălăria de paie" (1620?, National Gallery, Londra). Antoon van Dyck (1599 - 1641), unul din discipolii lui Rubens, devine celebru prin portretele realizate personajelor de curte ale lui Charles I al Angliei. Aceste picturi sunt pline de eleganță și atenție acordată detaliilor, trăsături specifice lui Rubens, și au exercitat o puternică influență asupra portretisticii engleze a secolului al XVIII-lea. Un număr
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Kenwood House, Londra), afișează tehnica clarobscurului și profunditate psihologică. Alți pictori olandezi au fost: Frans Hals (c. 1580 - 1666) și Jacob Isaackszoon van Ruisdael (1628? - 1682), care au realizat splendide peisaje. Numeroși alți artiști au excelat în teme ca: scene, portrete, viața cotidiană spre incantarea reprezentanților clasei mijlocii care le comandau și care stfel deveneau patroni de artă. Printre aceștia se remarcă Johannes Vermeer (1632 - 1675), ale cărui lucrări, cum ar fi "Vedere din Delft" (1660?, Mauritshuis, Haga), deși de mici
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
mitologia clasică, dar și modul de redare amintea de sculptura acelei perioade. Succesorul strălucit al lui David a fost Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), a cărui seninătate a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este cazul portretului "Contesa d'Haussonville" (1845, Frick Collection, New York) - se identifică cu tradiția academică a Franței. La Ingres întâlnim și trăsături ale curentului ce succede neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène Delacroix (1798-1863) tratează tema
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fost niciodată obiectivă, imaginile sale fiind încărcate cu puternice valențe psihologice. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge atât neoclasicismul, cât și romantismul și proclamă o nouă mișcare, realismul. Nu îl interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de șefi de stat sau subiecte de tip exotic. Consideră ca artistul trebuie să fie realist, să reflecte evenimente cotidiene, la care să participe oameni obișnuiți. Mediul ales de Courbet pentru multe din pânzele sale îl constituie satul său natal
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Camille Pissarro (1830-1903) și Pierre-Auguste Renoir (1841-1919). Motivele favorite ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare număr de portrete și nuduri-femei, care devin foarte celebre. Spre deosebire de ceilalți impresioniști, care se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
să o creeze sfidând orice normă sau criteriu estetic preconceput. Cel mai cunoscut pictor dadaist francez, Marcel Duchamp (1887-1968), își exprimă dezaprobarea față de arta care să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Keeffe (1887-1986) și Stuart Davis (1892-1964). În perioada anilor '30, unii artiști americani reacționează împotriva influențelor străine și se orientează către portretizarea scenelor americane. Astfel, Grant Wood (1892-1942) este inspirat de viața rurală, Ben Shahn (1898-1969) dă o tentă politică portretelor sale citadine din perioada Marii crize economice, în timp ce marele pictor realist american, Edward Hopper (1882-1967), redă singurătatea individuală în atmosfera marilor metropole sau micilor orășele. După cel de-al Doilea Război Mondial (1939 - 1945), artiștii americani s-au afirmat elaborând
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Egiptul, prin artă și cultură, avea să impresioneze Imperiul Roman, exercitând o puternică influență asupra civilizației acestuia. Astfel la Roma, se dezvoltă cultul lui Osiris și Isis. Romanii bogați din Egipt își conservau trupurile, după moarte, în mumii. Artiștii pictau portretul persoanei decedate și îl atașau sicriului, la fel ca măștile din Egiptul Antic. Arta antică egipteană a exercitat o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor cu care a venit în contact. Artiștii greci îi datorează foarte mult, ca și cei romani
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]