16,229 matches
-
pieței; - propriile aspirații; - satisfacțiile cognitive și afective de care avem nevoie (financiare). 3. Copilul meu decide singur asupra propriului viitor profesional; eu doar îl ajut din umbră; 4. Dacă sunt indecis în alegerea profilului de liceu (a meseriei) consult un psiholog, un consilier, părinții, prietenii, etc.; 5. Eu vreau ca fiul meu să devină actor pentru că eu nu am putut face asta în tinerețe. Profil ocupațional ELECTRICIAN AUTO Atribuții și responsabilități - urmărește traseele schemelor instalației electrice; - execută lucrările în vederea fixării și
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne. În limba română se folosește uneori și sinonimul comportamentism. Psihologia fusese definită de William James ca "știință a vieții mentale". Dar la începutul anilor 1900, un număr din ce în ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale conștiente și inconștiente de pînă atunci. Aceste critici făceau referire la fidelitatea și utilitatea metodei introspecției, în care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. O altă țintă
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism, a revoluționat știința psihologiei și a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani. La începutul secolului XX o serie de psihologi, nemulțumiți de lipsa caracterului practic și evolutiv al științei psihologice europene, au inițiat în America reacții critice la adresa psihologiei tradiționale. Primele critici au venit din partea filozofilor, în special James și Dewey, care susțineau că nu este adevărat ceea ce corespunde realității
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
și danezul Lange, care au concluzionat că emoțiile nu au o sursă în centrii nervoși superiori, ci în periferia organismului, adică în modificările ce au loc în organism. Edward Lee Thorndike Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat și psihologul american Edward Lee Thorndike. În 1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de învățare al animalelor. Într-unul din studii, acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în afara cuștii, o bucata de hrană. Apoi
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
a propus o "lege", conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învățate și se "pierd". I.M. Secenov Ivan Petrovici Pavlov În 1906 psihologul rus Ivan Petrovici Pavlov, care cîștigase cu doi ani în urmă premiul Nobel, formulează unul dintre principiile celei mai importante ale învățării. Acesta investigase procesele digestive la cîini, măsurînd cantitatea de saliva secretată în momentul în care acestora li se
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural. Max Mayer: behaviorism fiziologic A. P. Weiss: bvehaviorism biosocial C. Hull, E. Guthrie F. Ch. Tolman Burrhus Frederic Skinner Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog american care a început studiul învățării la animale în anii 1930. Skinner a împămîntenit termenul de "întărire" și a inventat un nou instrument de cercetare denumit "cutia lui Skinner" folosită pentru testarea animalelor. Avînd la bază experimente realizate pe cobai
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
sau își modică comportamentul. O altă concluzie era că aproape toate comportamentele sunt modelate de patternuri complexe de întăriri venite din partea mediului, un proces ce poartă numele de condiționare operantă. Această perspectivă l-a făcut pe Skinner cel mai controversat psiholog al secolului XX, dar în același timp și cel mai influent și mai marcant psiholog al secolului XX, conform anchetelor publicate în "American Psychologist". Este cel mai recent curent behaviorist în psihologie. Cu toate că științele sociale nu au fost influențate niciodată
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
patternuri complexe de întăriri venite din partea mediului, un proces ce poartă numele de condiționare operantă. Această perspectivă l-a făcut pe Skinner cel mai controversat psiholog al secolului XX, dar în același timp și cel mai influent și mai marcant psiholog al secolului XX, conform anchetelor publicate în "American Psychologist". Este cel mai recent curent behaviorist în psihologie. Cu toate că științele sociale nu au fost influențate niciodată de behaviorismul clasic, anumite aspecte izvorâte din sfera doctrinelor behavioriste au penetrat câmpul teoretic al
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
părți și anume: • Factorii extra-sociali • Cauzele sociale și tipuri sociale • Sinuciderea ca fenomen social general Durkheim precizează încă de la început că: „Sociologul are datoria să studieze cauzele prin intermediul cărora este influențat grupul, iar nu individul izolat, de el se ocupă psihologii. Dintre factorii de sinucidere la care se va raporta sunt aceia care își fac simțită acțiunea asupra ansamblului societății. Rata sinuciderii este produsul acestor factori.” Durkheim pleacă de la mai multe teorii conform cărora sinuciderea ar fi influențată fie de stările
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
din acestea reunite în volumul de eseuri ” Viața ca prilej. 101 oglinzi psihosociologice despre ceea ce suntem”. Alin Gavreliuc este membru al mai multor organisme profesionale, precum Societatea Română de Științe politice (SRSP), Societatea de Antropologie culturală din România (SACR), Asociația Psihologilor din România (APR) sau Societatea Sociologilor din România (SSR). Alin Gavreliuc este, totodată, președinte al Secțiunii de Psihosociologie al Societății Sociologilor din România , și face parte din Supervisory Board al proiectului Mentality.ro. Este membru în Comisia de specialitate de
Alin Gavreliuc () [Corola-website/Science/314511_a_315840]
-
nephesh" și "ruah" (spirit) (de exemplu în LXX, Facerea 1:2 = = "" = "Spiritul lui Dumnezeu"). Deși termenii de "suflet" și "spirit" sunt uneori folosite interschimbabil, "sufletul" poate să denote un aspect mai lumesc și mai puțin transcedentală al unei persoane. Potrivit psihologului James Hillman, sufletul are o afinitate pentru gândurile negatice și imagini, în timp ce spiritul caută să se ridice peste încurcăturile vieții și morții. Termenii de "suflet" și psihic pot fi de asemeni tratate ca sinonime, deși "psihic" are o conotație mai
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
propune raționalizarea transcedentală, dar avertizează că o astfel de raționalizare nu poate stabilii decât limitele cunoașterii dacă trebuie să rămână practică. Psihologia contemporană este definită ca studiul proceselor mentale și comportamentale. Totuși cuvântul de ""psihologie"" înseamnă literalmente "studiul sufletului" și psihologul James Hillman, fondatorul psihologiei arhetipice, a fost acreditat cu "restaurarea 'sufletului' în "termenii săi psihologici."." Deși termenii de "suflet" și "spirit" sunt adesea văzute ca sinonime, Hillman argumentează că se pot referii chiar la componente antagonice dintr-o persoană. Rezumând
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
nota că sociologia a identificat "credința" într-un suflet ca fiind una din elementele universal culturale ale omenirii. Wilson sugera că este nevoie ca biologii să investigheze cum genele umane predispun oamenii să creadă într-un suflet. Alături de alți cercetători, psihologul american Paul Bloom consideră că există în mod natural o percepție dihotomică a fizicului și a gândirii, și că asta e suficient pentru a explica apariția și persistența ideii de “suflet” la categorii umane tot atât de variate cum ar fi un
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
a fost Martha Washington, cea de-a șasea fiică a familiei bucătăresei, care a fost în stare sa creeze o formă de comunicare; la vârsta de 7 ani a avut peste 60 de semne pentru a comunica cu familia ei. Psihologul sovietic Meșceriakov a afirmat că prietenia cu Washington a fost crucială pentru evoluția ulterioară a lui . În martie 1887 învățătoarea ei Anne Sullivan Macy, împreună cu „Laura Bridgman” au format în „Institutul Perkins” o limbă pentru nevăzătorii surzi. Această limbă consta
Helen Keller () [Corola-website/Science/313544_a_314873]
-
regulate publicate de Piero della Francesca și de Albrecht Dürer. Deși nu există o identitate matematică între proprorțiile omului vitruvian și numărul formula 8, faptul că valorile sunt foarte apropiate a determinat pe unii cercetători să continue efectuarea diferitor măsurători antropometrice. Psihologul german Adolf Zeising este primul cercetător care a încercat generalizarea celor două concepte, mergând pâna la a afirma că „proporția de aur” este un principiu universal atât în natură cât și artă, idee reluată ulterior de Ghyka. Totuși, în argumentația
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
papucii lui Robert, ca să fie iubita lui Oaki. Reușește doar când e prea târziu(Oaki și Maria fiind un cuplu), iar Robert își formeaza o relație cu Mădă. De asemenea, Dan este nevoit să își ia o a treia identitate, psihologul Tomescu,care face ședințe cotidiene familiei Predescu. Alte personaje importante ar fi Bobo, prietenul din copilărie a lui Oaki care în ciuda greutății sale, minte mereu că ar avea prietene și directoarea liceului, poreclită de copii, Cruela. Bobo a fost primul
Nimeni nu-i perfect () [Corola-website/Science/313674_a_315003]
-
Amândoi locuiesc la Vali, fratele mai mare a lui Dan. Dorind ca fiul său să-și continue studiile, Dan își ia o identitate noua, Dna. Dana, infirmiera ambasadorului Predescu. În al II-lea sezon, Dan își ia o nouă identitate, psihologul Tomescu care "încearcă" să-l vindece pe Predescu de amnezie. Cu aceste măști încearcă să se apropie mai mult de Irina, fiica ambasadorului, pentru care simte ceva. În al II-lea sezon se îndrăgostește de Eva cu care își formează
Nimeni nu-i perfect () [Corola-website/Science/313674_a_315003]
-
dată cu sora sa, Eva, a cărei prezență nu-i face prea mare plăcere. Se reîntâlnește și cu vechea ei pasiune din liceu, Relu(instalatorul) cu care încearcă să se cupleze. În afară de Relu ea dorea o relație cu Dan Chivu, Psihologul Tomescu și cu noul psiholog al tatălui său. "Irina" este interpretată de Andreea Măcelaru Șofron. Eva Predescu Cunoscută la început ca Eva Stănculescu, fiica nelegitimă a lui Ștefan Predescu, apare la mijlocul sezonului al II-lea. Este la început prezentată, în
Nimeni nu-i perfect () [Corola-website/Science/313674_a_315003]
-
a cărei prezență nu-i face prea mare plăcere. Se reîntâlnește și cu vechea ei pasiune din liceu, Relu(instalatorul) cu care încearcă să se cupleze. În afară de Relu ea dorea o relație cu Dan Chivu, Psihologul Tomescu și cu noul psiholog al tatălui său. "Irina" este interpretată de Andreea Măcelaru Șofron. Eva Predescu Cunoscută la început ca Eva Stănculescu, fiica nelegitimă a lui Ștefan Predescu, apare la mijlocul sezonului al II-lea. Este la început prezentată, în mod eronat, drept amanta fostului
Nimeni nu-i perfect () [Corola-website/Science/313674_a_315003]
-
în anumite împrejurări. În psihologie, el ar putea fi definit ca fiind suma trăsăturilor emoționale, cognitive și comportamentale, unice fiecărui individ, învățate și dezvoltate prin experiență, relativ consistente de-a lungul timpului. Este puțin probabil să găsim un consens între psihologi cu privire la natura personalității. Nu există o perspectivă unică asupra căreia toți cercetătorii să cadă de acord. Dificilă este însă găsirea unui acord nu numai în ceea ce privește definirea personalității, dar mai cu seamă referitor la caracteristicile acesteia. Mai degrabă decât să caute
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
personalității. Nu există o perspectivă unică asupra căreia toți cercetătorii să cadă de acord. Dificilă este însă găsirea unui acord nu numai în ceea ce privește definirea personalității, dar mai cu seamă referitor la caracteristicile acesteia. Mai degrabă decât să caute o convergență, psihologii aparținând diverselor școli, au avansat definiții și teorii ale personalității pe care le-au susținut și apărat cu o pasiune și o convingere demne de invidiat. Dintre nenumăratele teorii vă vom supune atenției doar pe acelea care au reușit realmente
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
nouă teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord între teoreticieni în ceea ce privește teoretizarea personalității nu face trimitere imperativă la inutilitatea teoriilor ce încearcă să o explice. Spre exemplu, într-o situație similară, cea a inteligenței, cu toate că psihologii nu au căzut de acord asupra unei definiții unice, acest lucru nu i-a împiedicat să utilizeze conceptul de inteligență, să elaboreze diverse modalități de evaluare a acesteia, în virtutea cărora au purces firesc la predicții comportamentale. Acest raționament poate fi
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
personalității. Dar mai degrabă decât să le descriem pe acestea și toate definițiile apărute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerită încercarea de a relaționa personalitatea cu utilizarea obișnuită, zilnică pe care o dăm acestui termen. Cândva un psiholog sugera că ne putem face o idee despre înțelesul acestui concept, dacă examinăm cu atenție ceea ce noi intenționăm să surprindem de fiecare dată când utilizăm cuvântul Eu (Adams,1954). Când spunem Eu, încercăm să însumăm totul despre noi înșine - simpatiile
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
caracteristici de durată. Putem afirma că personalitatea unui individ este relativ stabilă și predictibilă. Această nu înseamnă că personalitatea este rigidă și neschimbătoare, ea poate, așa cum vom vedea, să-și releve diferite aspecte în funcție de situație. În acest sens în 1960 psihologul Walter Mischel a provocat o adevărată dezbatere în psihologie legată de importanța relativă a variabilelor personale (trăsături, nevoi) și variabilele situaționale în determinarea comportamentului (Mischel,1968,1973). Controversa continuă în literatura de specialitate de mai mult de 20 de ani
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
atare în virtutea experiențelor cotidiene avem tendința să percepem personalitatea ca un cluster stabil și unic de caracteristici care poate însă suferi modificări ca răspuns la diferite solicitări externe. Cu toate acestea este greu să oferim o definiție asupra căreia acceptul psihologilor să fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie în definirea conceptului, trebuie să înțelegem ce dorește fiecare teoretician să sugereze prin conceptul pe care îl utilizează. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectivă personală asupra naturii
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]