16,853 matches
-
Nordisk folkereisning i Norge" în mai 1931 pentru a fi numit în funcția de ministru al apărării în guvernul al lui , deși nu era nici agrarian și nici prieten cu Kolstad. El îi fusese propus lui Kolstad pentru această funcție de , redactor al ziarului agrarian "", care era la rândul său influențat de Prytz. Numirea a luat prin surprindere pe mulți din parlamentul norvegian. Prima acțiune a lui Quisling în această funcție a fost să trateze urmările , un „extrem de aprig” conflict de muncă
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
apărut abia în 1970 (CPSF 375-378), Adrian Rogoz l-a prezentat pe americanul Robert Louis Stevenson cu o emoționantă poveste fantastică de dragoste, „Diavolul din clondir” (TFE 59, CPSF 67). Au urmat „Misterele unei curse”, un roman scris chiar de redactorii revistei: Donáth András, Fáskerthy György și Haás Endre. Interesant e faptul că povestea fantasticei întreceri cicliste din Africa ocupă un spațiu diferit: patru fascicule în ediția maghiară (TFE 60-63/1958) și cinci în cea românească, unde a fost tradusă de
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
viața de după terminarea colegiului și gradul de satisfacție în viață. Rezultatele sondajului, care indică potențialul personal nerealizat al absolventelor și al studentelor de la Colegiul Smith , Friedan a încercat să le publice într-o publicație pentru femei în anul 1958. Dar redactorii revistei nu au acceptat să-l dea publicității fără modificări, fiindcă li s-a părut „prea feminist”. Friedan nu a acceptat să-i schimbe conținutul și s-a hotărât să-l publice în cadrul unei cărți. Cartea, pe care Betty Friedan
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
și a istoricilor perioadei, Hitler ținuse un jurnal personal scris de mână care se întindea de la mijlocul lui 1932 până cu două săptămâni înainte de sinuciderea lui în Berlinul în ruine din aprilie 1945. Sau cel puțin așa susținea Peter Koch, redactorul-șef al publicației, la o triumfalista conferință de presă ținută la Hamburg. Jurnalele fuseseră obținute pentru revista de către reporterul de investigații Gerd Heidemann. "The Sunday Times" din Londra a plătit 400.000 de dolari pentru drepturile asupra jurnalului în Marea Britanie
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
de dolari pentru drepturile asupra jurnalului în Marea Britanie și Commonwealth. "Paris Match" din Franța și "Panoramă" din Italia au planificat publicarea și în țările lor. Revista "Newsweek" a apărut în săptămâna următoare cu un articol de 13 pagini, notând că redactorii săi văzuseră "fumul istoriei... 13 dintre cei mai oribili ani ai experienței umane descriși de acela care și-a dat toată silința să-i facă detestabili". Totuși editorii lui "Newsweek" au refuzat să cumpere drepturile pentru America asupra jurnalului, pentru că
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
Clubului Cultural al Uzinei de Autocamioane. În februarie 1990 a inițiat și a condus timp de șase luni primul post de televiziune din Brașov (Radioteleviziunea Transilvania) și unul dintre primele din țară de după 1989. Din 1991 până în 2013 a fost redactor la Societatea Română de Radiodifuziune, corespondent pentru județul Brașov al Studioului de Radio Târgu Mureș. A deținut o rubrică săptămânală pe Radio România Cultural. A jucat în numeroase piese de teatru și recitaluri de poezie, alături de instrumentiști sau grupuri muzicale
Adrian Munteanu () [Corola-website/Science/317929_a_319258]
-
numele său de familie este transcris Klozner -יוסף גדליה קלוזנר, 20 august 1874 - 27 octombrie 1958) a fost un istoric, publicist și critic literar israelian, originar din Lituania. A fost profesor de literatură ebraica la Universitatea ebraica din Ierusalim și redactor șef al Enciclopediei Ebraice. A fost din tinerețe militant al cauzei sioniste, devenind un adept al curentului sionist revizionist. În 1949, la primele alegeri din Knesset pentru funcția de președinte al Israelului, a candidat din partea opoziției naționaliste, pierzând în fața lui
Yosef Ghedalya Klausner () [Corola-website/Science/323404_a_324733]
-
dar nu a absolvit. Între 1945 și 1955, Mazowiecki a fost membru al Asociației PAX, o grupare catolică aflată sub controlul comuniștilor, asociație din care a fost înlăturat pentru că conducea așa-numita opoziție internă. Între 1953 și 1955, a fost redactor-șef al săptămânalului catolic WTK - "Wrocławski Tygodnik Katolicki". În perioada stalinistă din Polonia, a fost implicat în defăimarea Episcopului de Kielce Czesław Kaczmarek, acuzat pe nedrept de comuniști că este spion american și al Vaticanului. A fost unul din membrii
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
Episcopului de Kielce Czesław Kaczmarek, acuzat pe nedrept de comuniști că este spion american și al Vaticanului. A fost unul din membrii fondatori ai Clubului Intelectualității Catolice, înființat în 1957. În 1958, Mazowiecki a înființat revista lunară "Więź", devenindu-i redactor-șef. În anii 1961-72 a fost reprezentant în Sejm, al treilea, al patrulea și al cincilea său mandat fiind ca reprezentant al grupării catolice Znak. A ridicat în fața legislativului problema demonstrațiilor studențești din martie 1968. După protestele din 1970 din
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
de vărsarea de sânge. Când în 1976 nu a mai fost lăsat să candideze, s-a alăturat opoziției. În august 1980 a condus Grupul de Experți care a susținut muncitorii din Gdańsk ce negociau cu autoritățile. După 1981 a fost redactor-șef al săptămânalului "Tygodnik Solidarność" ("Solidaritatea"). După declararea legii marțiale în decembrie 1981 a fost arestat și încarcerat la Strzebielnik, apoi la Jaworz și în cele din urmă la Darłówek. A fost printre ultimii deținuți politici eliberați, la 23 decembrie
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
la luarea deciziilor și de conservatorism excesiv. Între 1989 și 2001, Mazowiecki a fost membru al parlamentului, mai întâi ales în Poznań, apoi în Cracovia. În 1997 a introdus un preambul de compromis în Constituția Poloniei (preambul redactat anterior de redactorii "Tygodnik Powszechny"), și a fost votat de Adunarea Națională. În noiembrie 2002, a părăsit Uniunea Libertății, protestând împotriva ieșirii din Internaționala Creștin-Democrată și a coalizării locale și electorale cu Alianța Stângii Democrate și ci Partidul Auto-Apărării în voievodatul Warmia-Mazuria. În
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
Absolventă a Liceul German din Brașov (1950-1953), apoi la Liceul nr. 3 din același oraș (1953-1956) și a Facultății de Filologie la Universitatea din București (1956-1960). După o perioadă de colaborări la „Gazeta literară", „Scânteia tineretului" și „Luceafărul", se angajează redactor la „Luceafărul", unde în 1964 devine șef de secție. Debutează editorial cu volumul „Nu te lăsa niciodată”, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 înființează revista Formula AS, care devine repede un fenomen de succes, comercial
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
, intitulată într-o versiune mai veche O tragedie la vânătoare, (în ) este o nuvelă a scriitorului rus Anton Cehov scrisă în 1884. La redacția unui ziar se prezintă Ivan Kamîșev, fost judecător de instrucție, care înmânează redactorului-șef un manuscris al unei nuvele pe care dorește să o publice. Nuvela prezintă o întâmplare reală petrecută cu opt ani în urmă și la care fostul magistrat fusese martor ocular. În manuscris, Kamîșev și-a schimbat numele în cel
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
de haina sa, dar moare ștrangulat înainte de a comunica autorităților numele criminalului. Zinoviev este silit să demisioneze pe motiv că a condus defectuos ancheta, iar juriul l-a condamnat apoi pe Urbenin la 15 ani de închisoare. După citirea manuscrisului, redactorul își dă seama că ambele crime au fost săvârșite de Kamîșev, iar acesta nu încearcă să nege, spunând că a ucis-o pe Olga din gelozie. El refuză să-și mărturisească vina. Nuvela (uneori numită și roman) a fost practic
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
interbelice și prefigurează oarecum istoriografia regimului comunist”". "La tribune des Nations" a fost un săptămânal francez cu orientare de stânga fondat în 1934 de Jean de Rovera. După cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada în care a fost redactor șef, a fost finanțat în parte de către KGB. Arhire, 2007 Transilvania<br> Transilvania de Nord<br> Dictatul de la Viena
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
Universalist Association. Cel mai important reprezentant al unitarianismului maghiar din SUA era pastorul Szent-Iványi Sándor, care era preotul bisericii unitariene Bullfinch Church din Lancaster, New Hampshire. El era fondatorul organizației Hungarian Communion of Friends (o organizație bazată pe ideile unitarianismului), redactorul șef a revistei "The Response", directorul Bibliotecii Maghiară Americană și liderul Uniunii Transilvănenilor din America. Comunitățile greco-catolice maghiare fac parte din cele 4 eparhii greco-catolice (maghiare și rutene) al Mitropoliei Pittsburg (majoritatea lor din Eparhia de la Parma). Cele mai importante
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
și apoi Gândul, până în 2006. În prezent apare la diverse televiziuni în calitate de analist de politică externă sau analist politic. este discipolul lui Dumitru Tinu alături de Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu și Lelia Munteanu.. A condus cotidianul Adevărul din postura de redactor șef adjunct alături de cei trei jurnaliști menționați. Alături de ei a părăsit Adevărul pentru a crea, în aprilie 2005, cotidianul Gândul. Presa vremii scria cum contractele de publicitate ale ziarului Adevărul erau trecute prin firmele jurnaliștilor, aceștia devenind astfel bogați, iar
Bogdan Chirieac () [Corola-website/Science/322894_a_324223]
-
mine cu atâta cruzime, încât mă tem că m-a făcut să fiu bănuitoare cu oricine.” Singura dintre scrierile ei științifice publicată în timpul vieții a apărut în " din 1839, fiind un extras dintr-o scrisoare pe care Anning o adresase redactorului revistei și în care îi punea la îndoială una din afirmații. După moartea ei în 1847, neobișnuita poveste a vieții ei a atras din ce în ce mai mult interes. Charles Dickens scria despre ea în 1865 că „fata de tâmplar și-a făcut
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
la liberté de blâmer îl n'est point d'éloge flatteur" ce poate fi tradus că " Fără libertatea de a critica, nu există elogiu adevărat". Din anul 1866 ziarul apare zilnic, el fiind cel mai vechi cotidian din Franța. Printre redactorii renumiți de la "Le Figaro" se numără: Albert Wolff, Émile Zola și Jules Claretie. Numărul exemplarelor vândute în ultimii ani a rămas constant, el atingând cifre între 339.236 și 330.237 de exemplare. "Le Figaro" a contribuit la înființarea cotidienelor
Le Figaro () [Corola-website/Science/322913_a_324242]
-
articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial în 1949, cu nuvela "Trenul regal". Reporter la cotidienele „Victoria" (1944-1946) și „România liberă" (1946-1947), colaborează la „Contemporanul", unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946) lui G. Călinescu. Ulterior se consacră aproape exclusiv teatrului, filmului și radioului. Director artistic al Studioului Cinematografic București (1950-1951), redactor-șef al publicației „Probleme de cinematografie" (1951-1953), profesor de estetică
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946) lui G. Călinescu. Ulterior se consacră aproape exclusiv teatrului, filmului și radioului. Director artistic al Studioului Cinematografic București (1950-1951), redactor-șef al publicației „Probleme de cinematografie" (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959), șef al secției de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul" (1954-1969), din 1969 până în 1992 este titularul cronicii dramatice la „România literară". Colaborează
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
a apărut la Șimleu Silvaniei pe 1 octombrie 1912, sub conducerea lui Daniil Graur. În ziua de 26 iulie 1912 la scoala română din Șimleu Silvaniei a fost ales comitetul de redacție: Președinte Daniil Graur, Secretar de redacție Simion Oros, redactor-șef și girant Ioan P. Lazăr, iar restul: membri în Comitet. Tot în această ședință se redactează și semnează următorul act: Fondatorii împreună își asemneaza salariile lor pe un an de zile, înființează în Simleu "Gazeta învățătorilor", un organ de
Gazeta Învățătorilor () [Corola-website/Science/323948_a_325277]
-
politic”; din 13 februarie/2 martie 1914 în locul lui Simion Oros, secretar de redacție devine Mihail Hurducaciu. Revista își sistează apariția în 1914. Reapare la 3 februarie 1928, ca “foaie didactica independența”, tot la Șimleu Silvaniei, la tipografia “Măgureanu“, având redactor - responsabil pe Simion Oros. Apare săptămânal sub îngrijirea unui comitet. Foaia apare doar până la 1 august 1928. La 1 martie 1931, gazeta reapare până la 15 aprilie 1931, având subtitlul “organ didactic al învățătorilor din județul Sălaj”. A aparut bilunar sub
Gazeta Învățătorilor () [Corola-website/Science/323948_a_325277]
-
de arte plastice din orașul Saratov. <br> În anul 1953 s-a stabilit cu traiul la Chișinău, desfășurând o activitate creatoare intensă, manifestându-se activ în diferite genuri de artă și deținând concomitent importante funcții administrative. <br> 1961-1963 - a fost redactor artistic principal la Editura „Cartea moldovenească”. <br> În anul 1972, a fost ales în funcția de Președinte al Comitetului de conducere al UAP din RSSM., iar în 1976 și 1979 a fost reales în această funcție încă pentru două mandate
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]
-
Böckh obținuse o mare cantitate de informații în ceea ce privește impozitele și veniturile statului atenian din inscripțiile antice, era firesc ca atunci când Academia de Științe din Berlin hotărâse publicarea unei colecții complete a inscripțiilor din Grecia antică, Böckh să fie ales ca redactor principal. Activitatea științifică a lui Böckh a fost marcată de o continuă divagație prin domenii foarte diferite. Astfel, el și-a câștigat o poziție de prim rang în rândul cercetătorilor cronologiei antice, numele lui ocupând un loc cel puțin egal
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]