18,686 matches
-
dar pe tătarii Crimeii îi găsim alături de oastea polonă, plecată în Pomerania, cât și la Radom, în 1461, când Hagi Ghirai dădea regelui un act, prin care consimțea la alipirea unor teritorii lituano-ruse. E probabil că da, deși izvoarele poloneze tac, așa cum fac, de altfel și cele interne moldovenești. La 3 iulie 1460, Ștefan cel Mare reînnoia privilegiile comerciale ale negustorilor lioveni de a face comerț în Moldova și de a merge cu mărfuri de-ale Hansei și autohtone în Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
2004) Unde-i baba, să-i rup laba Ani la rând - grei și extrem de toxici pentru fibra firavă a statului de drept - de fiecare dată când se aducea în discuție problema imensei corupții care bântuie România, dl Adrian Năstase fie tăcea, fie izbucnea în comentarii năucitoare. Fără a avea pretenția de a reproduce cuvânt cu cuvânt una dintre replicile fostului prim-ministru, spiritul acelei ziceri enervate era: „Toată lumea umblă cu corupția în gură, dar nimeni nu aduce dovezi”. Reacționând astfel, dl
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
întreabă patetic dl ministru. Simplu, Excelență: și cel numit “îngerul morții”, Josef Mengele, era medic, depusese jurământul lui Hipocrat, și în loc să apere viața a promovat moartea, nu? Mai grosolană decât eroarea în sine se dovedește explicația-pretext. De unde și proverbul „Dacă tăceai, filozof rămâneai”. Numai că, unul dins atributele dlui Theodorescu este tocmai limbuția. Nu am căderea să-mi dau cu presupusul cât va păstra istoria culturii românești din cărturăria dlui Theodorescu, sper că substanțial, dar o istorie corectă a României nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
acceptând atât diagnosticul pe care i l-a pus, public, unul dintre cei mai apropiați prieteni și suporteri ai Domniei sale, „un elefant megaloman”, cât și faptul că împotriva maladiei respective nu există leac. După apariția răspunsului meu, dl Breban a tăcut mâlc, rezumându-se pentru o vreme să mă piște, cu o stângace întorsătură de frază, în texte obscure. A așteptat să vadă cum se așează lucrurile: cine, cum și cât a pierdut; cine, cum și ce a câștigat; cine, de ce
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
formal, scuze, am întrerupt relația cu el!”. Răspund: să presupunem că dl Breban a rupt relațiile cu un vecin. Acesta este acuzat de o crimă. Dl Breban este în posesia dovezilor că respectivul nu a comis crima. Cu toate acestea, tace mâlc. Ce poate vorbi mai limpede, oare, despre (i)moralitatea dlui Breban? Ce legătură poate fi între niște relații întrerupte și adevărurile pe care singur susține că le cunoaște, dar se abține de a le rosti? De ce a mai deschis
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
până la capăt crucea pe care i s-a năzărit că o alesese în 1971 este trecută pe lista slăbiciunii celorlalți. Câtă vreme dl Breban nu reclamă merite imaginare, nici un om de bună-cuviință nu-i poate reproșa că, după întoarcere, a tăcut mâlc, rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales această cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă așa ceva îl aruncă în minciună ori doar în ridicol. O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă) a disidenței românești scrisă de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Cosașu, care invoca „adevărul integral”. Șochează, însă, faptul că, atunci când prietenul dlui Breban, dl Pleșiță, fost ministru adjunct al Securității, afirmă că „A.E. Baconsky lucra organizat cu noi, dar să nu scrii treaba asta”, istoricul disidenței românești, Nicolae Breban, tace ca mormântul. (VI) O preocupare care revine frecvent în publicistica post-decembristă a dlui Nicolae Breban este unitatea scriitorilor. Numai că, atât de necesara solidaritate este văzută de dl Breban într-un chip emblematic pentru gândirea Domniei sale: unitate de fier în jurul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Iată, în transcriere fonetică, un verbatim al incidentului real: - Iu gat tu caț - Safi end Rafo? - Nău. Bat Dorin Tudoran gat ă dog - Crescent. - Fencs ă lat for leting mi nău. - Plejăr iz main, scumpete. (Jurnalul Național, 8 aprilie 2005) Tacă-ți fleanca și cântă! Sunt puține arenele în care imbecila (in)corectitudine politică se îmbină mai bine cu spiritul de gașcă decât spectacolul prefațat de două paparude - Joan (mamă) și Melissa Rivers (fiică). În acest an, rolul de prezentator i-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
celuloid ale activiștilor politici de la Hollywood sunt programate pe lungă durată. Gândindu-mă că ei doresc să controleze și scena politicii adevărate, mă întreb dacă nu cumva există o doză de dreptate în cartea Laurei Ingraham intitulată Shut up & Sing (Tacă-ți fleanca și cântă). Mă grăbesc să reascult Somewhere Over the Rainbow cu Barbara Streisend, că de activista politică ce răspunde la același nume mi-e lehamite. (Jurnalul Național, 15 aprilie 2005) Reauavestire Încă o veste proastă pentru breasla scriitoricească
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
chiar e mai de „Doamne ajută” să semnezi în gazetă că tot ce ți-a dat prin cap întrând în Biroul Oval a fost să vezi dacă ești închis la prohab decât haiosul îndemn electronic adresat editorialiștilor: „Bey, mataputzelor, mai tăceți dreak’ din gură!”? Sătul de sofisticăriile celor mai moderne teorii ale comunicației, mă întorc la limpedele Montaigne: „Cuvântul este jumătate al celui care-l rostește și jumătate al celui care-l ascultă”. Deci, mai încerc o dată: Mr. Tucă, tear down
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
închipuiților dușmani interni și externi ai României, iar dl general Talpeș uită dimineața că peste noapte lucrează la strategia acestui „război sfânt”, o haită de haimanale își continuă lucrarea. Vârfuri intelectuale, altfel într-o permanentă stare de agitație fără rost, tac și ele diplomatic. O bursă, o sponsorizare pentru propria gazetă, invitații pe viață la conferințe șic, o rubrică ori, de ce nu?, un internship, ba chiar un job plătit în valută se dovedesc pentru mulți din foștii noștri „tineri de perspectivă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cultură, consumați ei înșiși azi de produse pseudo-culturale. Elaborarea răspunsurilor strategice recomandate de dl Mihăilescu („Este cazul să se răspundă la tunuri cu tunuri, nu cu praștia”.) cere timp. În această vreme, lipsa răspunsurilor tactice pot da impresia că se tace din cauză că haita are dreptate. Este meritul enorm al dlui Lucian Pintilie de a fi înțeles acest lucru și de a fi reacționat prompt. Pleasna Domniei sale din revista 22 este, credeți-mă, eficientă. Tactic - până acum rămâne cea mai bună reacție
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
om” - iată știrea supremă. Dna Ileana Vrancea publică analize în care aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume bună” tace pe ideea: „Ei, și ce-i cu asta?”. A doua - haimanalele „răspund” dovezilor acuzând-o pe autoare că nu a revenit la numele de Heda Katz, că a emigrat tardiv, că a avut un soț “încuiat”, că „este procurorul Niadruoj
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
trist. Acolo unde se află, Eugen Ionescu nu are nevoie de apărarea noastră. Acolo unde s-a înălțat, opera lui nu are nevoie de sprijinul nostru. Noi suntem cei care avem nevoie de noi. Nu pe Eugen Ionescu îl trădăm tăcând în fața unui demers scandalos, ci pe noi înșine. (Cotidianul, 4 iulie 2002) Haita (IV) În sfârșit - susținătorii necondiționați ai dnei Laignel. Înțeleg starea de excitație, entuziasmul occidentalilor, căci puțini dintre ei pot ști când, de ce și cum îi induce în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
noastră, a celor denunțați de Domnia sa că iubim cârnații de Pleșcoi, „Ce face popa, să nu facă satul”. Fierbe de mânie împotriva bălmăjelilor legionaroide ale bietului Gigi Becali, dar ne „explică” legionarismul lui Constantin Noica. În sfârșit, fiindcă tot a tăcut de i-au țiuit timpanele pe timpul Securității, adâncit fiind în „rezistența (doar) prin cultură”, se oferă să-mi dea lecții de morală. Cică, după ce aș fi denunțat „vocal ani de zile orice compromis cu «vechile structuriă”, m-aș fi pus
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la porțile disidenței Azimutul Linșajul O nouă paradigmă? România: o tragedie cu ieșire la mare Securiști și sinecuriști Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Cleptocratul politic Cioroipanul și Țara minunilor Simpatic, simpatetic și parasimpatic Tacă-ți fleanca și cântă! Reauavestire Levantu’ din fire n-are lecuire Pacientul național Sandiganbayan VI. Presa vs. presa Procesomania Impasurile presei Io, Saturnalia! Prezumția Silogismul Puțoiul zilei Dușmanul presei - presa Turturică, mută-ți cuibu’ și te du... Jimmy, hopa! La
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pe toți. 4. Anton Durcovici, Episcopul din inima Moldovei El nu mai era „cel din București” dintr-o dată, era episcop „până în măduva oaselor”... Nu mai era el, era harul interior, era Duhul Sfânt... vorbea și trăia „in persona Christi”. Și tăcea. Cu o uriașă forță interioară s-a prezentat el în fața dușmanului de moarte comunist! „Nu sunt de acord!”. A fost ca o stâncă (la fel și Marton Aron) printre ceilalți episcopi romano-catolici. „Avem un episcop sfânt”. Am auzit țărani spunând
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mușchi delicați, în jurul meu. Cântecele lui Bilitis, despre care băieții făceau comentarii deocheate, îmi arătaseră că există plăceri mai puțin obișnuite". Însă Clara, timidă și impresionată de prietena ei Lisbeth, nu îndrăznește să facă primul pas. "Nu scoteam o vorbă, tăceam mâlc lângă Lisbeth, în acea grădină în care formaserăm cupluri cu alți parteneri". De altfel, Lisbeth nu are nevoie de vreo mărturisire ca să intuiască pornirile safice ale tovarășei sale. Într-o zi, îi aruncă acesteia, "pe un ton răutăcios: "Știu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Totuși, flirtând cu Jean, Clara descoperă treptat că acesta era prea posesiv, prea gelos. Nu pot fi "fericiți decât singuri", remarcă ea. Când intervine între ei un al treilea, Jean devine "răutăcios". "Odată îndepărtat intrusul, Jean râdea, apoi mă strângea tăcut în brațe". Fiindcă așteaptă de la un bărbat ca acesta să-i împărtășească dorința de cunoaștere și să-i deschidă lumea, Clara începe așadar să aibă îndoieli. Cu toate că nu și-o mărturisea deschis, nu mai era deloc sigură că vrea să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
luat obiectele din casă. Mi s-au părut nepotrivite și măsurile luate în familie. În timpul investigațiilor, tatăl Andreei i-a aplicat o bătaie și i-a spus că copiii care fură din casă sunt alungați de părinți. Mama fetiței asista, tace, nu-i face nici o observație și nici nu se implică în cercetarea dispariției obiectelor. Oare, prin aceasta, Andreea nu s-a îndepărtat de tatăl ei, nu i s-a redus din dragostea pe care o manifesta față de el? Și la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
urcăm pe terasa de la etajul XI al hotelului pentru a mai privi odată cupola de azur așternută peste trupul lui Timur, ale fiilor săi, al nepotului iubit și ale marilor preoți și apoi coborîm în mijlocul parfumului de iasomie. Parcul este tăcut și plin de îndrăgostiți, ca orice parc din lume, la căderea nopții. Are colțuri luminate, cu puncte de distracție, călușei, lanțuri sau bărci, nemișcate la această oră, cînd copiii dorm. Dar unul dintre colegii de călătorie susține că există undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
argintii s-a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt miraculoasei nebunii pe care o trăisem... Ieșim în noaptea ploioasă de afară. Cerul este gol de stele, noi suntem goi de cuvinte și de gînduri. Pornim tăcuți spre autocar, strecurîndu-ne pe lîngă șirul de oameni ce așteaptă în stația de taxiuri. Cu umbrela deschisă, o siluetă binecunoscută ocrotește cosița de-ntuneric a fetei. Și prin mireasma învăluitoare a florilor de iasomie se strecoară spre noi adieri depărtate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Maria della Salute, pictăm cu hărnicie, dar într-un timp, când începuse să se mai încălzească, simt că încep să-mi fie rău pe la stomac și mă plâng lui Sabin Popp, care se afla pe aproape. Popp spune că să tac din gură că sunt alintat. Și mie îmi era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de la U.A.P. simțiseră ceva, dar se pare că tot nu credeau că am intenție durabilă; când au aflat ce vreau să întreprind, au început manevrele și pusul bețelor în roate. Succesul de public a fost foarte mare, presa a tăcut, nu a avut "ochi" să scrie. * În februarie 1940, îmi pregăteam expoziția, ramele aduse acasă și tablourile erau așezate grămadă. Înainte de a transporta lucrările la Ateneu, unde trebuia să fie expoziția, au venit la mine neanunțați doi oameni de statură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fiul șefului Securității din oraș, era foarte bine educat și, mai ales, învață foarte bine, fiind în permanență competiție cu Lăură. - Regret numai că nu mi-ai dat măcar un telefon. Ea aștepta o reacție la vorbele sale, dar el tăcea. - Lăură, am incercat toată săptămâna să-ți spun ceva, dar nu prea știu cum să o fac, e o problemă cam delicată... Din nou face o pauză, apoi se hotărăște. Vocea îi sună parcă altfel, mai putin doritoare de a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]