15,959 matches
-
acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor terminate în consoana scrisă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor terminate în consoana scrisă, dar nepronunțată c: "vainc-t-elle ?" „învinge ea?”. Alte cuvinte gramaticale (monosilabice) care se leagă de cuvântul următor: Legătură mai este obligatorie și în unele cuvinte compuse și grupuri echivalente cu cuvinte compuse: "leș États-Unis" [le.z‿
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale accentului principal în franceză sunt: Accentele finale segmentează vorbirea în grupuri ritmice care constituie unități de sens. Aceeași secvență segmentata diferit în
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în conjugare trebuie să se țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei diateze: activă, reflexivă și pasivă. Exemple cu un verb care poate fi la toate trei: La diateza reflexivă, pronumele reflexiv poate fi cu funcție de complement direct ("Il se lave") sau indirect: "Il se reproche une erreur grave" „Își reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
funcție de complement direct ("Il se lave") sau indirect: "Il se reproche une erreur grave" „Își reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul următor. Este caracteristic pentru diateza reflexivă faptul că la timpurile compuse (vezi secțiunea următoare), verbul auxiliar este totdeauna "être" „a fi”. De notat că nu sunt efectiv reflexive toate verbele cu formă reflexivă. Astfel sunt "s’évader" „a evada”, "s’échapper" „a scăpa (de undeva)”, "s’absenter" „a absenta”, care au sens activ. Diateza pasivă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul următor. Este caracteristic pentru diateza reflexivă faptul că la timpurile compuse (vezi secțiunea următoare), verbul auxiliar este totdeauna "être" „a fi”. De notat că nu sunt efectiv reflexive toate verbele cu formă reflexivă. Astfel sunt "s’évader" „a evada”, "s’échapper" „a scăpa (de undeva)”, "s’absenter" „a absenta”, care au sens activ. Diateza pasivă franceză are aceeași construcție ca cea din română. Verbul auxiliar este "être". Acesta este cel
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
că nu sunt efectiv reflexive toate verbele cu formă reflexivă. Astfel sunt "s’évader" „a evada”, "s’échapper" „a scăpa (de undeva)”, "s’absenter" „a absenta”, care au sens activ. Diateza pasivă franceză are aceeași construcție ca cea din română. Verbul auxiliar este "être". Acesta este cel care se conjugă de fapt, iar verbul cu sens deplin este la participiul trecut, care se acordă totdeauna în gen și număr cu subiectul. La timpurile compuse, "avoir" „a avea” este auxiliarul lui "être
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
évader" „a evada”, "s’échapper" „a scăpa (de undeva)”, "s’absenter" „a absenta”, care au sens activ. Diateza pasivă franceză are aceeași construcție ca cea din română. Verbul auxiliar este "être". Acesta este cel care se conjugă de fapt, iar verbul cu sens deplin este la participiul trecut, care se acordă totdeauna în gen și număr cu subiectul. La timpurile compuse, "avoir" „a avea” este auxiliarul lui "être". Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" „Oratorul a fost huiduit
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prezent complementul de agent. Cu aceasta, propoziția "L’orateur a été hué" devine "On a hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire" (sens deplin „a face”) folosit ca așa-numit „semiauxiliar” la forma reflexivă și infinitivul verbului care poartă sensul lexical deplin. În aceasta poate fi prezent și agentul. Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" → "L’orateur s
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire" (sens deplin „a face”) folosit ca așa-numit „semiauxiliar” la forma reflexivă și infinitivul verbului care poartă sensul lexical deplin. În aceasta poate fi prezent și agentul. Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" → "L’orateur s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea” poate fi semiauxiliar în construcție pasivă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
L’orateur s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea” poate fi semiauxiliar în construcție pasivă, tot cu infinitivul: "L’entrée lui a été refusée" „I s-a refuzat intrarea” → "Elle s’est vu refuser l’entrée". Verbe cu pronume reflexiv pot avea de asemenea sens pasiv, ca în română, exprimând un agent nedefinit de persoana a treia. Exemplu: "Aujourd’hui tout se vend sous le même toit dans les hypermarchés" „Astăzi totul se vinde sub același acoperiș
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Astăzi totul se vinde sub același acoperiș, în hipermarketuri”. Tradițional nu se consideră o diateză aparte, dar în franceză există și o construcție factitivă, cu care se exprimă faptul că subiectul pune altă persoană să efectueze acțiunea. Aceasta are ca verb semiauxiliar tot "faire". Exemplu: "Il fait laver sa voiture" „Pune să i se spele mașina”, „Își dă mașina la spălat”. Și în această construcție "faire" poate fi de formă reflexivă, cu pronumele reflexiv CI ("Il se fait laver les cheveux
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
chose à faire" „Am ceva de făcut”. În ceea ce privește timpurile verbale, acestea sunt mai numeroase decât în română. În mod tradițional, se disting timpuri simple și timpuri compuse. O deosebire importantă față de română este că la acestea din urmă nu toate verbele se conjugă cu auxiliarul "avoir", ci mai există și auxiliarul "être", dar a doua componentă este tot forma de participiu, cel trecut în franceză. Fiecare timp simplu își are corespondentul compus cu auxiliarul la timpul simplu respectiv. Forma compusă exprimă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
și așa-numite „perifraze verbale” (viitorul apropiat, viitorul apropiat în trecut, trecutul recent și mai mult ca perfectul recent), care plasează acțiunea într-un moment apropiat de momentul vorbirii sau de un moment din trecut. La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
viitorul apropiat în trecut, trecutul recent și mai mult ca perfectul recent), care plasează acțiunea într-un moment apropiat de momentul vorbirii sau de un moment din trecut. La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sau de un moment din trecut. La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme supracompuse”. În acestea, verbul auxiliar ia aceeași formă compusă pe care o are forma compusă corespunzătoare a verbului conjugat, deci verbul auxiliar are și el auxiliar. Formele supracompuse exprimă o acțiune anterioară față de cea a formei compuse corespunzătoare. În principiu, fiecare formă compusă are
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme supracompuse”. În acestea, verbul auxiliar ia aceeași formă compusă pe care o are forma compusă corespunzătoare a verbului conjugat, deci verbul auxiliar are și el auxiliar. Formele supracompuse exprimă o acțiune anterioară față de cea a formei compuse corespunzătoare. În principiu, fiecare formă compusă are o formă supracompusă, dar practic astăzi se întâlnește numai perfectul supracompus, cu acțiune anterioară
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]