160,031 matches
-
în curs de dezvoltare și chiar mai bine decât unele țări puternic dezvoltate. Până acum, țara a beneficiat de creșterea prețurilor la petrol și gaze naturale și a fost capabilă să-și plătească cea mai mare parte a uriașei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii prime către celelalte sectoare este, încă, o mare problemă. Totuși, din 2003, importanța exporturilor de resurse naturale a început să scadă în balanța economică, în timp ce piața internă s-a întărit mult
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele. În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială, care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria și Transilvania de la otomani. Și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
turc, care însă s-a adresat lui Brâncoveanu. Boierii au fost închiși, însă domnul a trebuit să răscumpere bunăvoința turcilor cu 300 de pungi, constând din 67.500 de taleri din vistierie și 82.500 din veniturile proprii. Pe plan extern, intrigile lui Brâncoveanu au obținut în același an mazilirea lui Antioh Cantemir, care a fost depus la Constantinopol în temnița ordinară. În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase. Contextul extern al domniei lui Brâncoveanu era definit de adversitatea a patru mari puteri, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia lui Ioan Sobieski și Rusia lui Petru cel Mare, care aveau toate interese la Dunăre. În această situație, micile popoare din răsăritul Europei
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
imperiului, ceea ce i-a făcut repede foarte antipatici transilvănenilor. După cum scria Iorga în 1914, „osândit să nu facă politica armelor, el ["Brâncoveanu, n.m."] a făcut marea politică a culturii, cea mai mare”. Chiar și după despărțirea de Cantacuzini, liniile politicii externe a lui Brâncoveanu au rămas aceleași. În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, voievodul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de istoricul Emil Vîrtosu), corespondența, condica marii logofeții, condica vistieriei, anatefterul și catastiful, și documente externe, de o „impresionantă diversitate”, după cum observa istoricul Andrei Busuioceanu. În perioada fanariotă - o perioadă de declin pentru scrierea istoriei - domnia lui Constantin Brâncoveanu nu a fost tratată; nici în perioada pașoptistă, care a utilizat trecutul istoric pentru a avansa emanciparea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
riguroasă a demarat doar cu sinteza de istorie a lui Alexandru D. Xenopol, din a doua jumătate a veacului. Opul lui Xenopol (mai precis, volumul al VIII-lea al Istoriei românilor din Dacia traiană) poartă pecetea preponderenței surselor de politică externă, domeniu tratat în principal din această cauză; Andrei Busuioceanu consideră că istoricul a exagerat în ce privește iscusința diplomatică a lui Brâncoveanu, inferând asupra ei de la neobișnuit de lunga domnie, totuși a reușit să impună această idee și imaginea de diplomat în
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și formele uriașe ale noilor clădiri. În efect, multe străzi dispar, înglobate în mijlocul cartierelor comasate. După proclamarea independenței, obiectivele cu rol socio-cultural noi au fost edificate în proporție de 90% în baza proiectelor individuale, ceea ce a contribuit la schimbarea aspectului extern al Bălțiului. În 2000 fondul locativ al orașului este alcătuit din 1.562 clădiri (26.918 apartamente), dintre care 1.003 clădiri sunt cu un singur nivel. Restul clădiri sunt repartizate astfel: cu cinci niveluri - 242 , cu două niveluri - 162
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
M2 (Chișinău - Soroca). Municipiul Bălți are acces aerian prin două aeroporturi - Aeroportul Internațional Bălți și Aeroportul Internațional Mărculești. Însa ambele aeroporturi sunt utilizate la capacități minime, oferind servicii de transport de mărfuri, în majoritate pe curse interne și zboruri ocazionale externe. Aeroportul Internațional Bălți este operațional, dar se folosește doar pentru curse neregulate. În prezent, aeroportul este nefuncțional din punct de vedere al zborurilor comerciale. Aceasta deoarece niciun operator aerian național sau străin nu s-a arătat interesat în operarea de pe
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
numeroase locuri de depozitare, fiind introduse în cotierele dintre scaune; o altă noutate o reprezintă al treilea rând de geamuri care pot fi deschise în exterior. Comercializarea acestei versiuni a început în România pe 4 octombrie 2006, iar pe piețele externe se va comercializa din 2007. Acest model este primul dintre cele cinci modele care au la bază platforma Logan și care urmează a fi lansate până la sfârșitul lui 2009. Modelul Dacia Logan VAN se bazează pe platforma mecanică Logan MCV
Dacia Logan () [Corola-website/Science/297459_a_298788]
-
României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
dar nu rudă cu mareșalul; ca avocat l-a apărat pe Ion Antonescu într-un proces de bigamie, apoi, prin vizitele săptămânale la mânăstirea Bistrița a fost folosit ca emisar al generalului la Berlin și pe lângă liderii politici). Pe plan extern, în baza promisiunilor lui Hitler de a retroceda teritoriile amputate, Antonescu a vasalizat România intereselor germane. În timpul vizitei sale în Germania, la 23 noiembrie 1940, Antonescu a semnat actul aderării României la Pactul Tripartit (sau "axa" Germania, Italia și Japonia
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
regelui Mihai de sistare imediată a colaborării cu Axa, Antonescu a replicat: „Nu pot să-l trădez pe Hitler, i-am dat cuvântul meu de ofițer.”), a optat pentru continuarea războiului dincolo de Nistru alături de Germania, până la victoria finală. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Antonescu i-a comunicat lui Hitler, în scrisoarea din 31 iulie 1941, decizia: „Voi merge până la capăt în acțiunea ce am pornit
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
problemei evreiești de către români în regiunea dintre Nistru și Nipru a fost dată pe mâini necorespunzătoare”. În darea de seamă care a rezumat primele cinci rapoarte ale "grupului SS exterminator D" ("Einsatzgruppe D"), trimisă la 30 octombrie 1941 ministrului de externe al Germaniei Ribbentrop, comandantul poliției de securitate și al serviciului de securitate ("Chef der Sicherheitspolizei und des SD") relata: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproșat numeroaselor execuții
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Antonescu i-a declarat lui Hitler că pe el "„nu-l interesează ideologiile, ci interesele superioare ale patriei sale”", dar această poliță a rămas fără acoperire, dacă se are în vedere obediența sa față de ordinele Führerului, prin subordonarea economiei, politicii externe și interne (față de minorități), precum și a armatei române, intereselor germane. Antonescu avea un comportament sinusoid. De ordinele pe care le dădea la furie, dimineața, adesea se dezicea seara, fie că era vorba de masacre de evrei sau de romi, fie
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Antologia rușinii), istoricul Gheorghe Buzatu, senator PRM și alții. Prentru a crea un «brand Antonescu», specialiștii s-au folosit de metode profesioniste, uneori bazate pe date provenite din biroul de ștergere de urme și măsluire a istoriei din cadrul Ministerului Afacerilor Externe condus de Mihai Antonescu, prezentând un produs purificat, distilat, reconstituit de la "umanizare" la "martirizare" și "sanctificare". "Mareșalul" a fost prezentat ca: Ordonanța de Urgență nr. 31, interzice "organizațiile rasiste, fasciste și xenofobe și monumentele care onorau pe condamnații pentru crime
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Egiptul Antic și în alte culturi vechi de pe toate continentele existau, deja, pelerinaje la templele divinităților (ex: pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca numit Hadsch sau întâlnirea hindușilor pentru baia rituală în Gange). Alte motive de a călători au fost comerțul extern și menținerea relațiilor politice și economice cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente. Încă din vremea romanilor existau localități celebre, renumite stațiuni pentru cei bogați (Baiae). Romanii bogați posedau proprietăți în provincii, pe care din timp în timp le vizitau
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
român, profesor de histologie la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. Originar din Focșani, unde a fost elev al liceului "Unirea", a urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922. A fost extern și intern prin concurs în clinica de neurologie a spitalului "Colentina" sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine. Publică primele lucrări științifice încă
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
șef al oficiului pentru relații publice din ministrului federal de interne (superior îi era Hans-Dietrich Genscher). În 1974, după ce Genscher a devenit ministru de interne, Günter Verheugen a fost numit șef al biroului de analiză și informații din ministerul de externe al RFG, funcție pe care a avut-o doi ani. În 1977 Verheugen este ales manager general al Partidului Liberal, iar între 1978 și 1982 a deținut funcția de secretar general al partidului. În 1982 a părăsit "FDP" împreună cu mai
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
Partidul Social Democrat, împreună cu doi alți membri proeminenți care părăsiseră Partidul Liberal. Din 1983 până în 1999 a fost deputat în Bundestag-ul german, iar în această calitate a făcut parte din mai multe comisii parlamentare, între care: comisia pentru afaceri externe (1983-1988 și a doua oară 1994-1997); președinte al comisiei speciale pentru Uniunea Europeană (1992). În calitate de om politic social democrat, Verheugen a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al biroului național "SPD" (1986-1987); manager federal al partidului (1993-1995); șef-adjunct al grupului parlamentar
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
Uniunea Europeană (1992). În calitate de om politic social democrat, Verheugen a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al biroului național "SPD" (1986-1987); manager federal al partidului (1993-1995); șef-adjunct al grupului parlamentar "SPD" în Bundestag. De asemenea funcții în comisiile parlamentare pentru afaceri externe, de securitate și dezvoltare (1994-1997); și în biroul național al Partidului Social Democrat (1997). Verheugen a activat în paralel și în presă, ca recactor-șef al organului Partidului Social Democrat ""Vorwärts"" ("Înainte") (1987-1989) și, ulterior, ca președinte al consiliului de administrație
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
ce anume se afirmă sau se neagă într-un act de gândire. Un raport aparte există între psihologie și logică. Psihologia studiază fenomenele psihice printre care există și gândirea. Ea cercetează gândirea ca proces psihic în complexitatea lui internă și externă adică în legile sale de proces psihic de cunoaștere normală și patologică și în relațiile sale cu condițiile și factorii externi gândirii cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginația, stările neurofiziologice, cu evoluția individuală. Logica se ocupă numai de condițiile gândirii
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
studiază fenomenele psihice printre care există și gândirea. Ea cercetează gândirea ca proces psihic în complexitatea lui internă și externă adică în legile sale de proces psihic de cunoaștere normală și patologică și în relațiile sale cu condițiile și factorii externi gândirii cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginația, stările neurofiziologice, cu evoluția individuală. Logica se ocupă numai de condițiile gândirii normale, corecte luând în considerare formele eronate doar în vederea delimitării și prescrierii formelor corecte de gândire. În această situație logica nu
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
Francisc Iosif I a fost încoronat la Buda ca Rege al Ungariei în 8 iunie 1867. Francisc Iosif I era în mod oficial șeful de stat comun constituțional (uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de război, cât și finanțele trebuitoare respectivelor trei ministere „imperiale”, mai târziu numite „imperiale și regale”, cu sediul în Viena (cele trei instituții comune care făceau din Austro-Ungaria o uniune reală): (Legăturile de mai sus conțin
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Imperiului Otoman. Francisc Iosif I a găsit că era o bună ocazie de a fi „întregitor al imperiului” și a consimțit la planul de anexare al Ministerului Imperial și Regal de Finanțe, după care, în 5 octombrie 1908, ministrul de externe Contele Aehrenthal a consemnat încorporarea oficială a acelei regiuni. Actul legal unilateral, nesusținut de nici o conferință internațională, care confirma extinderea autorității suverane a Dublei Monarhii asupra Bosniei și a Herțegovinei a fost cauza apariției crizei bosniace în Europa. În acel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]