21,099 matches
-
și reîn‑ cepuse creșterea economică. Dacă nu venea guvernarea aceasta, nimeni altcineva nu le făcea. Ceilalți nu voiau să riște să piardă nici măcar un vot și nici controlul asu‑ pra resurselor statului. Lumea nu trebuie să uite că Iliescu și aripa lui din FSN, ca să aibă majoritate în parlament, în 1995 și în prima parte a lui 1996 au guvernat în așa-numitul patrulater roșu din care făcea parte și o facțiune reînființată a Partidului Comunist... V.A. : Care se chema
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Diaconu, Dragoș Vitencu, George Drmur, E.Ar. Zaharia. Neculai Tăutu, Augustin Z.Pop și foarte, foarte mulți alții. Presa din Cernăuți a format nu numai ziariști care s-au ocupat de problemele politice, economice, culturale și sociale, dar a dat aripi celor cu preocupări literare, pedagogice, filosofice, medicale, publicațiilor de profil (silvicultură, albinărit, filatelie ș.a.), periodicilor școlărești. Fiecare din cei citați au reprezentat o personalitate în viața politică și culturală a timpului. Ion N. Nistor era profesor universitar, cu doctorat în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
simt armă/ Armă-l vor toți cei ce-or ști dintr-însul să pornească/ spre ucigași/ un glonț ucigător") de Șt. Cazimir, Scrisoare poporului brav coreean ("Fii vultur, tu slovă și sboară departe,/ Fii iute la sbor ca scînteia,/ Iar aripa-ți tare prin zări să te poarte./ Din sufletu-mi limpede du astă carte/ Poporului brav din Coreea...") de Andi Andrieș, Jos mîinile de pe Coreea! ("Coreea vrea pace, nu gloanțe, morminte!/ S-o știe tîlharii aceia/ Cu frac și monoclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Elemente tot mai dușmănoase". După cum ne învață necontenit partidul, atenționează Dan Deșliu, menirea noastră (probabil se referă la scriitorii participanți la Congres n. n.) pe acest pămînt este să cîntăm în vremi înaripate ziua de azi a patriei, să însuflețim cu aripi largi deschise zborul către ziua de mîine". Mai ales că "avem pentru asta toată libertatea, o libertate pe care nici în visele cele mai optimiste n-au întrezărit-o înaintașii noștri: libertatea de a sluji poporul, clasa muncitoare, partidul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ai să faci înainte niște exerciții cu noi, aici. E treaba să descoperim ceva la nr. 9, și tu trebuie să ne ajuți". Și i-a ajutat cu asupră de măsură. Va fi dus la Spitalul nr. 9 într-o aripă separată singur într-o încăpere, în așteptarea viitoarelor victime. Ancheta primilor patru deținuți va fi un eșec încă nu învățase cum să lucreze. Va fi instruit, va primi și "aparatura" necesară: "Păi tocmai asta este, primii care au venit n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a doua seară, deși ceilalți presa. Nu erau camere multe. Trebuia să le golesc repede. Cîte camere erau? Erau șase, dar aveau și femei. Erau aduse acolo și femei? Da, dar nu știu ce se petrecea acolo, la femei, era o aripă separată. Mi se creau posibilități de astea, să mă întîlnesc cu femei, de acolo din spital, dar nu cunosc amănunte despre cercetări. N-am putut să descopăr. Erau nenorociri și la femei, pentru că se auzeau zgomote, urlete, dar noi ziceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dreptul. — Ți-am spus, amice, că nu voi muri în viața asta până nu voi zbura. Ți-am spus ? Și-acum zi și tu, nu e superb ? se fălește încă o dată Fernic cu ICAR-ul său, lăsându-i-se pe aripa stângă și cu o mână mângâind-o. E perfect ! Îndrăznește doar să spui altceva... — Doamne, sper doar să-ți treacă după câteva zboruri, așa cum ți-au trecut toate nebuniile. — Să-mi treacă, ai luat-o razna ? Ăsta e abia începutul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
peste nota de plată, pentru a-i ajuta să-și schimbe mai repede slujba. Erau întotdeauna alături de cei mai săraci, ajutându-i, îndrumându-i, mai ales pe cei tineri, pe studenți sau pe artiștii debutanți, pe care îi luau sub aripa lor pro- tectoare mult timp, până ajungeau un nume. De altfel, mijlocul anilor ’30 a fost și perioada când Cristi, folosindu-se de notorietatea și succesul său, a ajutat cei mai mulți cântăreți să-și îndeplinească visurile, încurajându-i să pășească pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din Luxor și au făcut o pauză la Place de l’Étoile, unde au admirat Arcul de Triumf. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost vizita pe care am făcut-o la Palatul Justiției, și anume a acelei aripi care se cheamă La Conciergerie. Aici, într-o încăpere, am văzut sinis- tra ghilotină sub cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește-te cu fumul din țigare/ Și te-avântă pe aripa-i de mister/ În regatul fără nume și hotare/ Și colindă prin oceanul de eter !“. Să nu te-ncrezi în iubire Și nici speranțe să n-ai, Căci visul e-o amăgire, Jyra, Jyra Dăruie-ți gura ce-mbată tuturor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca niște oglinzi uriașe, în care Cristi se vedea distorsionat în toate direcțiile. Ba prea lung, ba prea îngust, subțire cât un băț, ba nasul i se mărea considerabil, aproape ieșindu-i din chip, iar urechile se lungeau ca niște aripi. Fiecare fereastră îl sluțea în alt fel, ca pe un monstru. Iar pielea îi era roșiatică de la lumina vagonului, care aducea a un apus toxic, apocaliptic. În surdină se auzea o vioară, al cărei arcuș se unduia pe notele unui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au „gânduri sinucigașe” - În sensul pozitiv, de bun-simț al celorlalți! -, poeții ating uneori, „cu frică și tremur”, acest prezent, lebădă neagră, orbitoare, ce trece pe sub lucruri - plutind deasupra lor, de fapt, Într-un cer concret, invizibil, și fiecare bătaie de aripă este o rană vie prin care se cască existența - mare, glorioasă, invincibilă, zeiească. Du entfernst dich von mir, du Stunde, Wunden schlägt mir dein Flügelschlag. Allein was soll ich mit meinem Munde, Mit meiner Nacht, mit meinem Tag?!, cântă același
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Du entfernst dich von mir, du Stunde, Wunden schlägt mir dein Flügelschlag. Allein was soll ich mit meinem Munde, Mit meiner Nacht, mit meinem Tag?!, cântă același Rilke: Te depărtezi de mine, o ceas, Răni Îmi lovește bătaia ta de aripă. Singur ce să fac cu gura mea, Cu noaptea mea, cu ziua mea?!, Într-un scurt poem intitulat Der Dichter - Poetul. De atunci, cred că s-a Înțeles acest lucru, de atunci, de când am contestat „realitatea aparentă” și m-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
măști pe care noi o numim de fapt viață?! Așa cum „pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință”, o spune psalmistul, iar În jurul tronului său se aglomerează doar Heruvimii sau Serafimii, cei care sunt dăruiți cu trei perechi de aripi pentru a se apăra de strălucirea - de fapt de Adevărul său, de ceea el este! - și unul din sensurile numelui său, Iehova sau Iahve, este, nu-i așa: „cel ce este!” - tot astfel „el”, ceea ce numim Prezentul, este cu adevărat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disprețul absolut al legilor, ajunge să creeze un fel de stat În stat. Partidul „aproape unic“ al Frontului Salvării Naționale Începe să se fisureze. În jurul lui Petre Roman, un om cu două decenii mai tânăr decât Ion Iliescu, se grupează aripa tânără, mai modernă și mai dinamică a partidului. Stăteau față În față doi oameni parțial legați de o istorie comună, și totuși diferiți. Iliescu, lider comunist, de obârșie proletară și cu studii la Moscova; Roman, el Însuși fiul unui comunist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iliescu Își grăbea singur sfârșitul politic. Cu totul neașteptat pentru el (dar și pentru observatorii politici), a fost Înfrânt la congres, și Încă la un scor umilitor, de fostul ambasador la Washington și ministru de externe Mircea Geoană, exponent al aripii „tinere“ (Năstase ocupând, dar nu pentru multă vreme, poziția a doua În partid). O ieșire din scenă penibilă, dar meritată: repudiat de propriul partid (intrat, pare-se, Într-un proces de democratizare). Poate vor Înțelege și acei români care l-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
principelui moștenitor Ferdinand și principesei Maria. A fost locuit În continuare de familia regală până au venit la putere comuniștii, care l-au făcut cadou copiilor, transformându-l În „Palatul pionierilor“. Ceaușescu i-a dat afară pe copii, a adăugat aripi noi construcției originare, și — se putea altfel? — a dărâmat biserica lui Șerban Cantacuzino. Între parcul palatului și Dâmbovița, se dezvoltase la Începutul secolului cartierul Cotroceni, un cartier, chiar dacă nu opulent, elegant și agreabil, cu vile și grădini. Timp de vreo
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al războaielor daco-romane. Există și un Muzeu de istorie al orașului București, instalat, peste drum de Universitate, Într-o casă aristocratică din veacul al XIX-lea (Palatul Suțu, construit În 1832-1834). După 1989, sa deschis și Muzeul Cotroceni (Într-o aripă a palatului), care Înfățișează momente semnificative din istoria modernă și contemporană, cu deosebire privitoare la familia regală. Vizitatorul Bucureștiului poate avea și o imagine de ansamblu a țării, concentrată Într-un spațiu restrâns. Îi stă la dispoziție Muzeul Satului, așezat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Moscova. M-am trezit la Helsinki. M-am trezit la Köln. M-am trezit în diverse orașe de pe Coasta de Est. M-am trezit strângând în brațe o sticlă de tequila într-o limuzină albă care avea megafoane atașate pe aripile din față în timp ce gonea prin Texas. „De ce a lipsit Bret de la lectură?“ era luat la întrebări Paul Bogaards. După un interval de tăcere Paul răspundea cu obișnuita lui franchețe evazivă. „Hm, oboseala...“ Altă abordare: „De ce a amânat Bret întreaga etapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interiorul clădirii devenind un fundal sonor îndepărtat, iar în spatele lor se distingeau lungi rafturi de cărți. În curte se găsea statuia din bronz a Grifonului Buckley Griffin, mascota școlii, jumătate-vultur, jumătate-leu, înaltă de șase metri, înălțându-se deasupra curții cu aripile întinse, gata să zboare de pe soclu. Am coborât pe scări să mă uit mai bine la grifon, să fiu de unul singur, dar când am băgat mâna în haină ca să scot celularul (ideea de a o suna pe Aimee Light
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar evidența era restructurată, exact ceea ce încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și la asta am eșuat. Undeva în spatele meu se ascundea o cioară în copacii desfrunziți și puteam auzi fluturatul aripilor și când am văzut-o zburând neobosită deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a atâtor lucruri la care nu voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
portbagajul. Scriitorul mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păpușii, iar colții pe care abia îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]