17,659 matches
-
În matematică, o secvență sau un șir Cauchy este o secvență în care elementele componente se apropie pe măsură ce aceasta avansează într-o direcție, pe axa numerelor reale. Cu alte cuvinte, pentru orice număr pozitiv dat, se poate renunța la termenii de la începutul șirului, astfel încât, orice diferență între oricare doi termeni consecutivi, dintre cei rămași, să fie mai mică decât numărul
Șir Cauchy () [Corola-website/Science/309768_a_311097]
-
cu scânduri din brad. În anul 1972 preotul suplinitor Florian Leontin împreună cu credincioșii și primul corator Teofil Ranta au acoperit turnul bisericii cu tablă zincată. Interiorul este auster, doar ușile împărătești contrastând cu simplitatea bisericii. Biserica este într-un stadiu avansat de degradare, motiv pentru care localnicii intenționează să construiască o nouă biserică de zid. Piatra de temelie a fost sfințită în 17 martie 2013 de P.S.Petroniu, Episcopul Sălajului.
Biserica de lemn din Mierța () [Corola-website/Science/309779_a_311108]
-
în 1920, în naosul bisericii, o dată cu renovarea acesteia. Descoperirea aparține istoricului Virgil Drăghiceanu, sub supravegherea căruia s-au efectuat săpăturile. Mormântul conținea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identității acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și Radu I. Cercetări recente (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) au dovedit că moartea personajului a survenit cel mai târziu în
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei Israeliene, apoi ca șef al echipei care a înființat Școala de Comandă și Stat Major (1952-1954) și primul ei comandant (1954-1956). În anul 1957 este numit
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
Balfour din Tel Aviv, a studiat administrarea afacerilor la Columbia Business School din New York. În perioada 1939-1952 a locuit în kibbutz-ul Alonim. S-a alăturat trupelor paramilitare ale Hagana în anul 1936, servind în cadrul Corpului de Patrulare (1940-1945). A avansat pe rând la funcțiile de comandant de pluton în Corpul de Infanterie, comandant de companie și a luptat în bătăliile de la Mishmar HaEmek și Emek Izreel (1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
suntem?, Unde suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei respective. Cum s-a menționat mai sus, doctorii meospotamieni nu erau foarte avansați din punct de vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei. An era zeul sumerian al cerului, cunoscut mai târziu sub numele de Anu. El era căsătorit cu Ki, însă în unele credințe mesopotamiene, soția sa se numea
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
a născut în Cauchy-à-la-Tour (departamentul Pas-de-Calais, nordul Fanței) în 1856. S-a înrolat în armata franceză în 1876, iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și mai apoi la Școala Superioară de Război din Paris. El a avansat încet în carieră, în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
încet în carieră, în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
să se retragă la pensionare. (Avea deja vârsta de 58 de ani). Pétain s-a remarcat în timpul luptelor primului război mondial, fiind mai târziu considerat un erou și un „salvator al Verdunului”. La sfârșitul lunii august 1914, el a fost avansat rapid la gradul de general de brigadă și i s-a dat comanda Diviziei a 6-a în timpul primei bătălii de la Marna. În octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armată. După luptele din primăvara
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
un „salvator al Verdunului”. La sfârșitul lunii august 1914, el a fost avansat rapid la gradul de general de brigadă și i s-a dat comanda Diviziei a 6-a în timpul primei bătălii de la Marna. În octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armată. După luptele din primăvara anului 1915 (a treia bătălie din Artois), a primit comanda Armatei a 2-a pe care a condus-o în ofensiva din Champagne din toamna aceluiași an. În
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
Pétain, lăsându-și oamenii din subordine să cadă victime ale bombardamentului inițial masiv al germanilor. La sfârșitul aceluiași an, Pétain a fost trecut sub ordinele lui Foch, care și-a asumat treptat responsabilitatea pentru conducerea ofensivelor aliate. Pétain a fost avansat la gradul de mareșal în noiembrie 1918. Pétain nu s-a căsătorit decât după război. Despre el au circulat zvonuri că ar fi fost un afemeiat, iar, în momentul declanșării bătăliei de la Verdun, ar fi fost adus pe front direct
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
supus unui atac greu, deși și acolo apărătorii păstrau inițiativa. Strategia sultanului era aceea de a nu le da creștinilor nici un răgaz. De-abia își reveniseră după al doilea asalt asupra zidurilor dinspre uscat, când ienicerii, trupele de elită, au avansat pe două rânduri, odihniți și înverșunați. Cu puțin înainte de ivirea zorilor, Giustiniani, care rămăsese pe poziții în punctul critic mai bine de șase ore, a fost grav rănit. Împăratul l-a rugat să rămână la post, dar era prea slăbit
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
dintre cei mai importanți oameni ai secolului 20. În anul 2001 Tim Berners-Lee a devenit membru al Royal Society iar în anul 2011 a fost numit în Consiliul de Administrație al Fundației Ford, o fundație privată cu misiunea de a avansa bunăstarea umană. Tim Berners-Lee a fost beneficiarul a numeroase premii internaționale, printre care Premiul Japan, Premiul Prince of Asturias Foundation, Premiul Millennium Technology și Premiul Germany’s Die Quadriga. De asemenea, a primit titlul de cavaler din partea Reginei Elisabeta a
Tim Berners-Lee () [Corola-website/Science/309957_a_311286]
-
1985, Ion Ustian a fost pensionat. În prezent, Ion Ustian este cadru universitar la Catedra de Economie Politică și Doctrine Economice din cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei, unde predă cursul despre evoluția ideilor economice. În anul 2003 a fost avansat la gradul didactic de conferențiar universitar. Prin Dispoziția Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare din 28 octombrie 2005, Ion Ustian a devenit conducător științific de doctorat. Monografii: Broșuri: Economistul Ion Ustian în teorie este un adept militant al analizei economice
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
s-a dezvoltat începând din 1856, în contextul luptei pentru Unirea Principatelor. Printre principalii săi exponenți au fost Nicolae Istrati, Gheorghe Asachi și Costache Negruzzi. Patrioții stataliști s-au manifestat atât prin intermediul broșurilor, cât și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Patrioții avansau teoria decăderii Moldovei și a Iașilor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre București. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintâi
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile germane au
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
1990 a fost electronist. Era necăsătorit, dar avea doi copii. A încetat din viață la vârsta de 57 de ani în dimineața zilei de 5 decembrie 2007, într-un spital din Novosibirsk, Rusia, unde urma un tratament împotriva cancerului pulmonar avansat de care suferea. A devenit cunoscut opiniei publice prin participarea la Revoluția Română din 1989, fiind unul dintre liderii manifestațiilor din 21 decembrie 1989 din Piața Universității din București alături de Dinca Dumitru, Radu Silaghi și Romeo Raicu, iar în 22
Iosif Dan () [Corola-website/Science/304940_a_306269]
-
Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969). După un scurt stagiu militar în funcția de comandant de pluton elevi (decembrie 1969 - decembrie 1971), a studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major. A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 - aprilie 1976), precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990). Apoi, în perioada mai 1990 - decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
Apărare (RCDS) din Londra (ianuarie - decembrie 1995). În anul 1996, a obținut titlul științific de Doctor în Știința Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din București cu teza "Prevenirea surprinderii strategice". La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) . În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General. La 22
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
până la 15 februarie 2000. În această calitate a fost și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 - septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale. A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997 , General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
Descendent al unei vechi familii boierești din Țara Românească, era fiul serdarului Nicolae Budișteanu. Face parte din prima promoție a Școlii militare din București (1854-1856) și își continuă studiile militare în străinătate. Pregătirea militară îl propulsează în diferite funcții. A avansat în ierarhia militară astfel: Între 1877-1878 participă la Războiul de Independență, fiind grav rănit în timpul asediului Plevnei la 12 octombrie 1877. Membru al PNL, este ales senator în anii: 1884, 1892, 1895 și deputat în 1888. Intră în guvernul liberal
Constantin Budișteanu () [Corola-website/Science/304953_a_306282]
-
-se și folosind multă practică. Dar desigur și viața militară a părintelui nu a fost defavorabilă carierei. Aceasta i-a creat reputația de a avea atavice tradițiuni de bun ostaș, pătruns de spiritul de disciplină și al ordinii. Astfel a avansat repede la gradul de maior și în același an înaintat la cel de colonel (1858). Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este colonel și comandant al aceluiași Regiment 1 de Infanterie, ce fusese comandat de tatăl său. Solomon a fost
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
franceză se bucura de o superioritate zdrobitoare la granița cu Germania, dar aliații polonezilor nu s-au grăbit să atace. Nouă divizii franceze, (din cele 102 care erau deja gata de luptă), au atacat în teritoriul german în Saarland, au avansat cam 8 kilometri și au ocupat 20 de sate abandonate, fără să întâmpine o rezistență notabilă. Ofensiva Saar nu a obligat Marele Stat Major german să mute soldați de pe frontul polonez pe granița de vest. În același timp, Royal Air Force
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858 este trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Militare din Metz. După absolvire s-a întoars în țară, încadrând-se în armată, inițial cu gradul de sublocotenent de artilerie. A avansat în cariera militară, în 1864 fiind numit subdirector al "Stabilimentului de artilerie". A participat la Războiul de Independență al României (1877-1878), în calitate de comandant al artileriei Diviziei Infanterie, luând parte la bătăliile purtate de armata română la Plevna și Vidin. După
Nicolae Dabija (general) () [Corola-website/Science/304970_a_306299]