16,669 matches
-
lor? Cu sistemul acesta, bărbatul de ex. lucrează duminica și e liber luni, iar soția lui e liberă duminica și lucrează luni și nu poate să-și vadă nici copiii, care duminică sunt acasă, iar în restul săptămânii sunt la cămin sau la creșă. Dacă se consideră că aceste magazine trebuie să fie deschise duminica, atunci să schimbăm Codul Muncii, dar să nu-l călcăm. Eu țin foarte mult ca această problemă să fie rezolvată. Sunt cazuri când oamenii au ajuns
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
perioadă de timp a fost introdus de mai multe ori în fața comisiei formată din: Păcuraru Gheorghe, vicepreședinte al Sfatului Popular al raionului Titu, Stanciu Nicolae, președintele Sfatului Popular comunal Pitaru, Cobianu Ion, vice-președinte raional al raionului Titu, Anghelescu Elena, directoarea Căminului Cultural din aceeași comună, Bucșeanu Pantelimon, secretarul Sfatului Popular comunal, Dinescu Victor, directorul Școlii elementare din com. Pitaru și membru în Comitetul executiv al Sfatului Popular al com. Pitaru și Rădulescu Gheorghe, vice-președinte al Sfatului Popular din comuna Pitaru. Cu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
STRICT SECRET Nr. 0045.772 din 20 decembrie 1976 Ex. nr. 14 NOTĂ Organele de securitate au obținut noi informații despre evoluția stării de spirit în rândul studenților și elevilor în legătură cu intenția de generalizare a măsurilor de autogospodărire în școli, cămine, cantine și internate. Se mențin în continuare nemulțumirile în legătură cu măsurile preconizate, comentariile în acest sens apărând și la alte persoane din alte locuri și medii, pe măsură ce acestea iau la cunoștință despre extinderea principiului autogospodăririi. Studenți ai facultăților de metalurgie și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
unde participă conducerea superioară de partid și de stat. Împreună cu factorii competenți din Ministerul Educației și Învățământului, organizațiile U.T.C. și U.A.S.C.R., se va acționa pentru menținerea ordinii și disciplinei în toate instituțiile de învățământ superior și în căminele studențești. Atenție deosebită se va acorda depistării elementelor care încearcă să prezinte în mod denaturat realitățile din țara noastră, astfel încât să se prevină orice acțiune care ar putea impieta buna desfășurarea a activităților. Se vor întreprinde măsuri ferme în rândul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de viață. În arealul educației adulților s-a creat o subdiviziune distinctă de specializare pentru lucrul cu vârsta a treia, datorită specificității acestui grup de vârstă. S-au creat universități pentru vârsta a treia, cluburi, dar, în același timp, și căminele de bătrâni sunt regândite ca ofertă. Scopul este al ocupării acestora, al valorificării experienței și potențialului lor, pentru a preveni degenerarea rapidă și boala survenite tocmai datorită sentimentului inutilității și al abandonului, al plictiselii și alienării. În mod normal, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
libere destinate să completeze cultura generală, școli de adulți pentru ucenicii din fabrici, prăvălii și ateliere, acestea funcționând pe baza Regulamentului pentru școlile de adulți din 1904. De exemplu, Fundația Culturală Regală „Principele Carol” (1922) a înființat peste 600 de cămine culturale, ce aveau în vedere toate activitățile culturale ale satului. Aceste inițiative au fost facilitate de Legea învățământului din 1924 și Regulamentul din 1926 pentru aplicarea ei, care au prevăzut funcționarea căminelor culturale și a caselor de citit. Dacă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Principele Carol” (1922) a înființat peste 600 de cămine culturale, ce aveau în vedere toate activitățile culturale ale satului. Aceste inițiative au fost facilitate de Legea învățământului din 1924 și Regulamentul din 1926 pentru aplicarea ei, care au prevăzut funcționarea căminelor culturale și a caselor de citit. Dacă, în prima fază, educația adulților s-a realizat prin conferințe, expuneri, având mai mult un caracter fragmentat (publicațiile, predicile, cărțile editate, albumele și almanahurile având mai degrabă un caracter agricol și religios), în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
li se adresează. Începutul deceniului al treilea al secolului XX marchează începuturile fundamentării științifice ale acestei activități, prin activitatea lui Dimitrie Gusti, care, prin cercetare monografică, face o analiză detaliată a realității rurale în care își desfășoară demersurile educative, înființând cămine culturale, reviste și publicații adresate sătenilor, biblioteci și chiar librării rurale. Gusti a elaborat, în cadrul sistemului său sociologic, un proiect de program pentru sate pe ideea cercetării-acțiune. Organizați în echipe interdisciplinare, studenții de la diferite facultăți, împreună cu profesorii lor s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
generale și vocaționale, dar, în multe cazuri, conotațiile ideologice erau evidente. În decembrie 1989, infrastructura educației adulților din România consta în 213 case de cultură, 3 000 de universități populare în mediul urban (fără personalitate juridică) și 2 738 de cămine culturale în regiunile rurale (Boeru, apud Federighi, Sava, 2001, p. 184). Existau și alte instituții ce operau în sistemul culturii de masă: universități populare, centre pentru ghidarea creației populare, biblioteci și muzee, inspectorate de cultură, entități regionale coordonate de Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în România. Cu sprijinul acestuia, a fost creată ANUP- Asociația Națională a Universităților Populare -, cu o rețea națională ce reunește aproximativ 80 de instituții membre, având atribuții de coordonare a dezvoltării educației adulților în universități populare, case de cultură și cămine culturale. Susținerii financiare și metodologice venite din partea germană i s-a adăugat și suportul financiar danez, datorită căruia personalul instituțiilor amintite a avut posibilitatea de a se perfecționa și de a realiza vizite de studiu în instituțiile similare din Danemarca
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
patronale și sindicale, bisericile ș.a.) sau sunt organizații independente; - interesele lor: comerciale (cum sunt centrele de pregătire profesională, organizate ca societăți comerciale), sociale (de exemplu, serviciile bisericești, diferite ONG-uri umanitare), publice (din această categorie fac parte: casele de cultură, căminele culturale etc.) sau organizaționale (de exemplu, centrele înființate în interiorul marilor companii); - statutul lor juridic: public sau privat; - aria de cuprindere a ofertei: cuprinde întreaga arie de activități ale educațieipentruadulți (de exemplu, universitățile populare) sau se concentrează pe un anumit domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
materiale de interes pentru instituțiile publice de cultură; colaborează cu Centrul pentru Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii în scopul formării formatorilor din sistemul instituțiilor de cultură. Din rețeaua instituțiilor de cultură, generic denumite așezăminte culturale, fac parte: • Căminele culturale: instituții publice din mediul rural ce organizează și desfășoară activități cultural-artistice și de educație permanentă. În 2002, statisticile evidențiau 6 177 de astfel de instituții, cu o dotare slabă și personal insuficient, doar o jumătate dintre acestea funcționând la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
2003). • Bibliotecile județene, orășenești și comunale se constituie într-o rețea națională, atât în mediul urban, cât și în cel rural, multe oferind, pe lângă serviciile de carte, un program cultural. • Centrele zonale de educație a adulților se pot organiza în cadrul căminelor culturale, caselor de cultură sau universităților populare, având atribuții atât în identificarea nevoilor de formare, cât și în susținerea științifică și metodologică a instituțiilor similare din zonă, organizarea de perfecționări pentru personalul acestor instituții. În 2001, a fost înființată Asociația
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vârstei a treia reclamă atât servicii de natură medicală, cât și de îngrijire ori sprijinire psihologică sau de socializare, pentru acoperirea activă a timpului liber de care dispun. De aceea, gama de instituții ce deservesc aceste nevoi este variată, de la cămine de bătrâni până la centre de zi sau de noapte, centre de îngrijire la domiciliu, cluburi ale pensionarilor, case de ajutor reciproc, servicii comunitare de asistență socială, organizații caritabile aparținând tuturor cultelor, fundații etc., dar există și Consiliul Național al Pensionarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1996) consideră că instalarea maturității presupune realizarea de către individ a unui număr de opt teme: alegerea unui partener de cuplu, exersarea unor strategii de conviețuire cu acesta, dobândirea rolului de părinte, dezvoltarea unor capacități optime de educație a copiilor, administrarea căminului, activarea în cadrul unei profesii, găsirea unui loc în comunitatea de care aparține, dezvoltarea vieții sociale prin angajarea în prietenii de durată. Cert este că de calitatea alegerilor pe care tânărul le face depinde considerabil destinul său în anii care vin
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Birch, 2000). Alți autori vehiculează ideea unui traseu fluctuant al satisfacției conjugale, care scade până când copilul atinge vârsta preșcolară, crește puțin până la debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de viață. În arealul educației adulților s-a creat o subdiviziune distinctă de specializare pentru lucrul cu vârsta a treia, datorită specificității acestui grup de vârstă. S-au creat universități pentru vârsta a treia, cluburi, dar, în același timp, și căminele de bătrâni sunt regândite ca ofertă. Scopul este al ocupării acestora, al valorificării experienței și potențialului lor, pentru a preveni degenerarea rapidă și boala survenite tocmai datorită sentimentului inutilității și al abandonului, al plictiselii și alienării. În mod normal, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
libere destinate să completeze cultura generală, școli de adulți pentru ucenicii din fabrici, prăvălii și ateliere, acestea funcționând pe baza Regulamentului pentru școlile de adulți din 1904. De exemplu, Fundația Culturală Regală „Principele Carol” (1922) a înființat peste 600 de cămine culturale, ce aveau în vedere toate activitățile culturale ale satului. Aceste inițiative au fost facilitate de Legea învățământului din 1924 și Regulamentul din 1926 pentru aplicarea ei, care au prevăzut funcționarea căminelor culturale și a caselor de citit. Dacă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Principele Carol” (1922) a înființat peste 600 de cămine culturale, ce aveau în vedere toate activitățile culturale ale satului. Aceste inițiative au fost facilitate de Legea învățământului din 1924 și Regulamentul din 1926 pentru aplicarea ei, care au prevăzut funcționarea căminelor culturale și a caselor de citit. Dacă, în prima fază, educația adulților s-a realizat prin conferințe, expuneri, având mai mult un caracter fragmentat (publicațiile, predicile, cărțile editate, albumele și almanahurile având mai degrabă un caracter agricol și religios), în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
li se adresează. Începutul deceniului al treilea al secolului XX marchează începuturile fundamentării științifice ale acestei activități, prin activitatea lui Dimitrie Gusti, care, prin cercetare monografică, face o analiză detaliată a realității rurale în care își desfășoară demersurile educative, înființând cămine culturale, reviste și publicații adresate sătenilor, biblioteci și chiar librării rurale. Gusti a elaborat, în cadrul sistemului său sociologic, un proiect de program pentru sate pe ideea cercetării-acțiune. Organizați în echipe interdisciplinare, studenții de la diferite facultăți, împreună cu profesorii lor s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
generale și vocaționale, dar, în multe cazuri, conotațiile ideologice erau evidente. În decembrie 1989, infrastructura educației adulților din România consta în 213 case de cultură, 3 000 de universități populare în mediul urban (fără personalitate juridică) și 2 738 de cămine culturale în regiunile rurale (Boeru, apud Federighi, Sava, 2001, p. 184). Existau și alte instituții ce operau în sistemul culturii de masă: universități populare, centre pentru ghidarea creației populare, biblioteci și muzee, inspectorate de cultură, entități regionale coordonate de Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în România. Cu sprijinul acestuia, a fost creată ANUP- Asociația Națională a Universităților Populare -, cu o rețea națională ce reunește aproximativ 80 de instituții membre, având atribuții de coordonare a dezvoltării educației adulților în universități populare, case de cultură și cămine culturale. Susținerii financiare și metodologice venite din partea germană i s-a adăugat și suportul financiar danez, datorită căruia personalul instituțiilor amintite a avut posibilitatea de a se perfecționa și de a realiza vizite de studiu în instituțiile similare din Danemarca
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
patronale și sindicale, bisericile ș.a.) sau sunt organizații independente; - interesele lor: comerciale (cum sunt centrele de pregătire profesională, organizate ca societăți comerciale), sociale (de exemplu, serviciile bisericești, diferite ONG-uri umanitare), publice (din această categorie fac parte: casele de cultură, căminele culturale etc.) sau organizaționale (de exemplu, centrele înființate în interiorul marilor companii); - statutul lor juridic: public sau privat; - aria de cuprindere a ofertei: cuprinde întreaga arie de activități ale educațieipentruadulți (de exemplu, universitățile populare) sau se concentrează pe un anumit domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
materiale de interes pentru instituțiile publice de cultură; colaborează cu Centrul pentru Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii în scopul formării formatorilor din sistemul instituțiilor de cultură. Din rețeaua instituțiilor de cultură, generic denumite așezăminte culturale, fac parte: • Căminele culturale: instituții publice din mediul rural ce organizează și desfășoară activități cultural-artistice și de educație permanentă. În 2002, statisticile evidențiau 6 177 de astfel de instituții, cu o dotare slabă și personal insuficient, doar o jumătate dintre acestea funcționând la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
2003). • Bibliotecile județene, orășenești și comunale se constituie într-o rețea națională, atât în mediul urban, cât și în cel rural, multe oferind, pe lângă serviciile de carte, un program cultural. • Centrele zonale de educație a adulților se pot organiza în cadrul căminelor culturale, caselor de cultură sau universităților populare, având atribuții atât în identificarea nevoilor de formare, cât și în susținerea științifică și metodologică a instituțiilor similare din zonă, organizarea de perfecționări pentru personalul acestor instituții. În 2001, a fost înființată Asociația
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]