16,546 matches
-
putea fi însă punctul de pornire pentru investigarea felului în care, prin acest tip de reprezentări, reprezentanții unei clase sociale îi exotizează, erotizându-i, pe reprezentanții unei clase inferioare.</p> 6Această complicitate este analizată, pe larg, în contextul picturii italiene, în eseul ”Artemisia and Susanna”, de Mary D. Garrard, publicat în volumul Feminism and Art History: Questioning the Litany (Broude, N, Garrard M. (ed) 1982, New York: Harper and Row) 7Nu doar pe filiera realismului social, dar și în ce privește prezența alegorică a unei
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
de dominație), economice (extorcare de fonduri) și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni neevreiești, fără o analiză critică a propriilor acțiuni criminale antiromânești (și în general antigoyim), susținute sau aprobate de cvasitotalitatea cercurilor evreiești”. În 2002, Paul Goma a publicat eseul "Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii", în care descrie „atrocități comise de populația neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia și Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940”. Autorul stabilește o legătură
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
de regimul antonescian împotriva evreilor și ceea ce autorul numește „răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent”. Cercetători în domeniul istoriografiei consideră că "Săptămâna roșie" nu este un studiu istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse tendențioase, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii care comentează "Săptămâna roșie" apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”. Documente cu privire la evenimentele descrise în eseu mai sunt cuprinse în arhiva armatei române și în lucrări publicate de istorici cu renume, spre exemplu Dinu C. Giurescu. În fața acestor critici, Paul Goma încearcă să-și amelioreze lucrarea, sporind sursele și renunțând la anumite aproximații: eseul a fost
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
descrise în eseu mai sunt cuprinse în arhiva armatei române și în lucrări publicate de istorici cu renume, spre exemplu Dinu C. Giurescu. În fața acestor critici, Paul Goma încearcă să-și amelioreze lucrarea, sporind sursele și renunțând la anumite aproximații: eseul a fost revizuit de câteva ori între anii 2002 și 2005. Prima ediție tipărită a apărut la "Editura Museum" din Chișinău (2003), a doua la "Criterion Publishing House", București (2003), iar a treia la "Editura Vremea", București (2004). Paul Goma
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important în critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcțiilor anterioare ilustrate de Titu Maiorescu și C.Dobrogeanu-Gherea. Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, "Spiritul critic în cultura românească" (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, "Dacia literară" - unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță" și, respectiv, "Creație și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
adăugăm, doar cu titlu exemplificativ, Săptamâna muncii intelectuale", "Cetatea literară", "Viața Românească", "Gândirea", "Mișcarea literară", "Universul literar". Față de colegii săi de generație (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938, cu "Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri", urmat de "Recitind pe clasicii noștri. Ion Creangă "(1939), "Clasicii noștri" (1943), "Literatura română contemporană. Antologie" (1943), "Istoria literaturii romane "(în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu) (1944), "Versificația modernă" (1966), "Calistrat Hogaș" (1968), "Pagini de critică literară", 2
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic, în care clasificările (Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
de Filologie a Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza "Opera lui Titu Maiorescu" la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale "Contradicția lui Maiorescu", o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Predă
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
și "Vasiliu, foi volante" fac parte din trilogia neterminata " Arhiva Trădării și a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o relatare despre implicarea să civică din anii șaptezeci. În 2010 publică un roman autobiografic, ""Amor
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o relatare despre implicarea să civică din anii șaptezeci. În 2010 publică un roman autobiografic, ""Amor intellectualis", desemnat drept "Cartea Anului 2010" de juriul revistei România literară; deasemeni
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
spirit critic, nemulțumit de condiția și căile de integrare ale emigrantului. «"Acasă"» pentru mine este la Baziaș sau la București”, asta spunea în 1995, când se pregătea să revină. În 1996 a avut tăria să vină în țară. A scris eseuri, poezii, proză, critică literară. Este primul scriitor român care definește în scrierile sale rolul, condiția și contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare. În 1981 s-a dus în Elveția, de unde era originară prima sa profesoară de franceză și a trecut la catolicism. A scris eseuri și în engleză. Elie Wiesel (pe care l-a cunoscut printr-un doctorand francez al acestuia, fiul spiritual al lui Petru Dumitriu, călugărul Jean-François Thomas) i-a constituit o arhivă de manuscrise la Biblioteca din Boston. Sfârșitul l-a găsit
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
revista Viața românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în "Adevărul literar și artistic" rubrica celebră "Cronica mizantropului", care va da titlul cărții de eseuri. Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre "Avatarii faraonului Tla", o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru prima dată de el. De fapt își extrăsese un capitol
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români ("Viața lui Mihai Eminescu", "Opera lui Mihai Eminescu", "Viața lui Ion Creangă" ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală ("Impresii asupra literaturii spaniole", "Scriitori străini"). Studiul "Estetica basmului" completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
șantajului, bătăilor și umilințelor. Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul "Bunul simț ca paradox". În antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu" propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului "Baltagul". A publicat: " Articole biografice " " Interviuri "
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
br> În 1989, publică volumul "A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction" ("O teorie a secundarului. Literatură progres și reacțiune") la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press" (1989) A editat împreună cu Robert Royal o colecție de eseuri, "Canons" la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia).
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
românul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polona); Însoțitorul (român), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (român), (reeditare în 1997); Căderea în lume (român), (reeditare în 1994); Barbarius (român); Istorisirile Signorei Sisi (român), Destinul cuvintelor (publicistica); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiază; Memorii din când în când, vol. I, ÎI, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri "Eseu". Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării. În 1981, familia Caraion primește azil politic în Elveția și se stabilește la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaționale "Don Quijote" și "Correspondances
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
1986, Solacolu începe publicarea primului din cele șase " Caiete Caraion", în care acesta figurează cu "Apa de apoi", poeme inedite, și "Prima carte a exilului". Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în exil". El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în exil". El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
poetul nu este întâmplător, el constituie reacția lui intimă în fața unui univers compact, de o grea materialitate. Există și reacția contrară, mai ales în poeziile din tinerețe: sfidarea, provocarea universului, în stilul insolent, teribilist al generației sale. Tendința volumelor ulterioare ("Eseu", 1966; "Dimineața nimănui", 1967) e de a închide confesiunea în broderia savantă a imaginilor. Poetul dă sentimentul că scrie nu pentru a dezvălui o experiență trăită, ci parcă pentru a o uita. Cititorul are impresia că versurile închid o parabolă
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Dunărea lângă Porțile de Fier. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iași, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri și traduceri din limba germană. A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan. În Statele Unite a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la "Universitatea Statului Texas" din Fort Worth
Mihai Ursachi () [Corola-website/Science/297601_a_298930]