15,918 matches
-
în faza terminală, infectează alte celule cum ar fi celulele endoteliale și epiteliale și fibroblastele. La babuin, examenele biochimice relevă disfuncții hepatice și renale începând din a 3-a zi, datorită creșterii permeabilității vaselor. La pacienți și la animalele infectate experimental sau natural, cu o evoluție letală a bolii, se constată o viremie înaltă și răspunsuri imune absente. Infecția fatală provocată de filovirusuri este caracterizată printr-o disfuncție a imunității înnăscute și o prăbușire a imunității adaptive. În primul rând, infecția
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
șoc hipovolemic, sunt elemente ce contribuie la deces. Pierderea acută și severă de lichid, acompaniată de hemoragii în țesuturi și tractul gastrointestinal este caracteristică și duce la deshidratare și perturbarea echilibrului acido-bazic. Leziunile histopatologice observate sunt asemănătoare la animalele infectate experimental și la oameni, caracterul lor predominant fiind acela de diateză hemoragică care este extinsă la toate organele.Se observă necroze focale, diseminate în ficat, organele limfatice, splină, rinichi, testicule și ovare. Caracteristice sunt necrozele hepatice, cele mai afectate fiind celulele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
febrei hemoragice Ebola din Monrovia, Liberia au fost observate următoarele manifestări clinice: Frecvența (%) simptomelor și semnelor înregistrate la 103 pacienți internați în timpul epidemiei de febra hemoragica Ebola din 1995 în Republica Democrată Congo: Analizele de laborator efectuate la animalele infectate experimental nu prezintă modificări specifice ale parametrilor sanguini. Examenele de laborator arată că infecția cu virusul Ebola sau virusul Marburg este adesea asociată cu o leucopenie precoce și ușoară, limfopenie precoce, urmată de o neutrofilie importantă și o trombocitopenie marcată (<100
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de oligonucleotide antisens pentru a inhiba replicarea virală, au avut rezultate promițătoare. Nu există tratament omologat antiviral specific împotriva acestei boli. Ribavirin nu are efect asupra filovirusurilor, iar administrarea IFN (interferonul uman) nu a dat rezultate consistente nici în boala experimentală a maimuțelor, nici la pacienți. Conform Organizației Mondiale a Sănătății se va efectua următorul tratament simptomatic: Febra hemoragică Ebola nu a fost niciodată o prioritate până în prezent pentru companiile farmaceutice, deoarece această boală, foarte letală, era rară și se limita
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de gravitatea bolii, mortalitatea extrem de înaltă, extinderea rapidă a epidemiei din 2014 și riscurile utilizării virusului Ebola ca armă biologică sau în bioterorism. Moleculele candidate pentru tratament sunt variate și adesea promițătoare pe modelele animale, dar sunt încă în stadiul experimental și câteva dintre ele au ajuns în stadiul de studii clinice pe voluntari. Dificultatea majoră, în afară de crearea de noi tratamente și protecția lor care trebuie șă fie eficientă, fără efecte secundare inacceptabile, constă în necesitatea de a dezvolta molecule care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
molecule care pot fi transportate și stocate în zonele epidemice, mai ales în Africa ecuatorială; aceste dificultăți se referă în special la tratamentele elaborate pe bază de acizi nucleici, ca ARN interferenți mici, care sunt molecule instabile. Mai multe medicamente experimentale pot fi aprobate pentru tratarea febrei hemoragice Ebola la om. Medicamentele experimentale pentru tratamentul febrei hemoragice Ebola: Impactul mutațiile genomice ale virusului Ebola asupra eficienței tratamentelor experimentale ce conțin secvențele virusului Ebola a fost evaluat într-un studiu recent publicat
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în Africa ecuatorială; aceste dificultăți se referă în special la tratamentele elaborate pe bază de acizi nucleici, ca ARN interferenți mici, care sunt molecule instabile. Mai multe medicamente experimentale pot fi aprobate pentru tratarea febrei hemoragice Ebola la om. Medicamentele experimentale pentru tratamentul febrei hemoragice Ebola: Impactul mutațiile genomice ale virusului Ebola asupra eficienței tratamentelor experimentale ce conțin secvențele virusului Ebola a fost evaluat într-un studiu recent publicat de cercetători de la Harvard, Maryland și MIT în mBio, la 20 ianuarie
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
acizi nucleici, ca ARN interferenți mici, care sunt molecule instabile. Mai multe medicamente experimentale pot fi aprobate pentru tratarea febrei hemoragice Ebola la om. Medicamentele experimentale pentru tratamentul febrei hemoragice Ebola: Impactul mutațiile genomice ale virusului Ebola asupra eficienței tratamentelor experimentale ce conțin secvențele virusului Ebola a fost evaluat într-un studiu recent publicat de cercetători de la Harvard, Maryland și MIT în mBio, la 20 ianuarie 2015. ARN-ul interferent mic (SiARN) și oligomerii morfolino-fosforodiamidați (OMF) țintesc transcrierea genelor L, VP24
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
mutații ale virusului Ebola au modificat secvența siturilor de legare a anticorpilor monoclonali: (MAb) 13F6, MAb 1H3, MAb 6D8, MAb 13C6 si a țintelor SiARN EK-1, VP24 și VP35. Unele mutații pot avea un impact negativ asupra eficienței agenților terapeutici experimentali. Siturile de legare pentru agenții terapeutici experimentali bazați pe SiARN și OMF au fost create cu ajutorul unor secvențe virale derivate din tulpina Ebolavirusului Zair (EBOV) care a cauzat epidemia de Ebola din Zair (Congo) în 1976 . De atunci virusul Ebola
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
siturilor de legare a anticorpilor monoclonali: (MAb) 13F6, MAb 1H3, MAb 6D8, MAb 13C6 si a țintelor SiARN EK-1, VP24 și VP35. Unele mutații pot avea un impact negativ asupra eficienței agenților terapeutici experimentali. Siturile de legare pentru agenții terapeutici experimentali bazați pe SiARN și OMF au fost create cu ajutorul unor secvențe virale derivate din tulpina Ebolavirusului Zair (EBOV) care a cauzat epidemia de Ebola din Zair (Congo) în 1976 . De atunci virusul Ebola s-a schimbat și continuă să se
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fost provocată de tulpina Makona a virusului Ebola (EBOV/Mak). Între tulpina actuală Makona a virusului Ebola și cea din Kikwit au fost identificate 640 de polimorfisme uninucleotidice. Patru mutații au fost localizate în regiunea de legare a agenților terapeutici experimentali siRNA sau OMF, iar 21 mutații induc schimbări nonsinonimice în epitopii recunoscuți de anticorpii monoclonali din cocktailurile de imunoterapie pasivă (ZMapp). Niciunul dintre polimorfismele uninucleotidice descoperite nu a fost asociat cu rezistența virusului Ebola la tratament. S-a demonstrat că
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
echipe își concentrează eforturile pe viitor asupra elaborării de tratamente și vaccinuri. Cu toate acestea, infrastructura necesară pentru manipularea virusului Ebola, precum și lipsa de modele animale pentru evaluarea vaccinurilor candidate sau moleculelor terapeutice, frânează considerabil progresele. Vaccinurile sunt în stadiu experimental, fiind implicate diverse metodologii de obținere: preparate vaccinale inactivate cu formol, vaccinuri conținând antigenele NP sau GP, ori vaccinuri recombinante care să exprime GP, GPS și NP. În domeniul vaccinal, mai multe vaccinuri candidate s-au dovedit eficiente la cobai
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
serotipul 3 al adenovirusului cimpanzeului (ChAd3). S-a recurs la adenovirusul de cimpanzeu și nu la serotipul uman 5 (Ad5) care poate infecta oameni și neutraliza vaccinul prin anticorpi prezenți în oameni. ChAd3 poartă gena glicoproteinei (GP) a ebolavirusului Zaire. Experimental, macacii au fost inoculați inițial cu serotipul 3 al adenovirusului cimpanzeului (ChAd3), care codifică proteina GP a virusului Ebola, iar după opt săptămâni s-a administrat alt vaccin, MVA ("modified vaccinia Ankara"), ce conține tulpina Ankara a virusului vaccinia (care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
riscul Ebola ca un agent al bioterorismului și a investit zeci de milioane de dolari în elaborarea unor vaccinuri și terapii în ultimul deceniu”", a declarat Peter Walsh, profesor la Universitatea din Cambridge, citat de Washington Post. Existența unor tratamente experimentale pentru febra hemoragică Ebola la ora actuală se datorează în oarecare măsură riscului folosirii virusului Ebola de către teroriști. În 2010 de exemplu, Departamentul Apărării al Statelor Unite a acordat 140 milioane de dolari pentru societatea canadiană Tekmira pentru dezvoltarea unui tratament
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și dificil, întrucât apariția Centrului s-a făcut în una din cele mai dramatice perioade ale istoriei moderne a României - cel de-al Doilea Război Mondial. Instituția avea, la acea vreme, pe lângă Secția Clinică, secții de Dietetică și de Medicină Experimentală. Centrul Antidiabetic s-a mutat în mai multe rânduri în sedii improvizate dar, cu eforturi importante, a reușit nu numai să supraviețuiască, dar să se și dezvolte. Instituția este unică prin bivalența ei (clinică/ambulator), fiind prima unitate medicală de
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice quot;Prof. Dr. N. C. Paulescuquot; () [Corola-website/Science/332626_a_333955]
-
centrul ei un punct luminos. Prin comparație, teoria corpusculară are consecința că umbra trebuie să fie complet întunecată. Poisson era convins că punctul luminos nu poate fi observat. Președintele juriului, fizicianul François Arago, s-a hotărît să facă totuși verificarea experimentală, folosind un disc de metal cu diametrul de 2 mm lipit cu ceară pe o placă de sticlă. Spre surprinderea tuturor, punctul luminos de la centrul umbrei a fost observat și astfel teoria ondulatorie a primit un argument foarte puternic. Fresnel
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
umbrei a fost observat și astfel teoria ondulatorie a primit un argument foarte puternic. Fresnel a cîștigat concursul, spre dezamăgirea lui Poisson, al cărui nume a fost dat fenomenului pentru ideea de experiment. Pentru rolul jucat de Arago în verificarea experimentală a fenomenului acesta mai este numit și "pata lui Arago", iar denumirea "pata lui Fresnel" este folosită uneori pentru a-l onora pe autorul teoriei ondulatorii. Mai tîrziu Arago a descoperit că fenomenul mai fusese descris cu un secol înainte de
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Delisle și Giacomo Filippo Maraldi. Deși întîmplării acesteia i se dă adesea în istoria fizicii importanța unui moment crucial, la momentul respectiv lucrurile au fost probabil privite altfel. Experimentul propus de Poisson pentru a respinge teoria lui Fresnel și verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
înlocuind obiectul rotund cu o placă opacă în care se face o gaură rotundă, pe ecran se va vedea un punct negru în mijlocul discului luminos care corespunde găurii. Și această consecință este reală, chiar dacă este contraintuitivă, și a fost verificată experimental mai tîrziu de Fresnel și publicată în "Annales de chimie et de physique".
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Scadentia au raportul cel mai mare dintre masa creierului și cea a corpului, mai mare chiar și decât la oameni. Printre ordinele de mamifere, este cel mai apropiat de primate, și a fost utilizat deseori ca alternativă primatelor în studii experimentale asupra miopiei, stresului psihosocial și a hepatitei.
Scandentia () [Corola-website/Science/332794_a_334123]
-
primul rând, în 1838, Friedrich Bessel a măsurat cu succes o paralaxă stelară, fiind o schimbare aparentă în poziția de o stea creată de mișcarea Pământului în jurul Soarelui. Acest lucru nu a fost doar o primă dovadă directă, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima dată, distanța mare dintre sistemul nostru solar și stelele. Apoi, în 1859, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
UNATC, 2008 "Platonov" de A.P.Cehov - Premiul pentru cel mai bun spectacol, Gala Absolvenților UNATC; Premiul pentru cel mai bun spectacol la Întâlnirea Internațională a Școlilor de Teatru, București, 2008 "EXPrevert" după texte de Jacques Prevert, Festivalul internațional de teatru experimental Cairo, octombrie 2008 Scriitor 2013 - "Nostalgicii călători", «Cea mai bună piesă românească a anului 2012» la Premiile anuale acordate de UNITER 2012 - "O, lume nouă", nominalizare la Gala Uniter pentru cea mai bună piesă a anului 2011 - "Marusia", la editura
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
a sistemului. Pe lângă postulatul simetrizării, funcțiile de stare ale sistemelor de particule identice sunt supuse și altor condiții restrictive, care nu decurg din principiile mecanicii cuantice, ci au la rândul lor caracter de postulate, rezultate din analiza teoretică a datelor experimentale. Aceste postulate ale mecanicii cuantice nerelativiste se obțin însă, în cadrul teoriei cuantice a câmpurilor, drept consecințe ale unor ipoteze cu caracter foarte general. Studiul sistemelor de particule identice a arătat că acestea pot fi clasificate, din punctul de vedere al
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
a electronului, fiindcă ea ar conduce la o densitate de probabilitate care nu e pozitiv definită. Este deci de înțeles că structura fină a nivelelor de energie ale atomului de hidrogen calculată pe baza ei este în dezacord cu datele experimentale. Dirac a căutat o ecuație de stare care să fie de "ordinul întâi" în raport cu timpul, ca ecuația lui Schrödinger; pentru aceasta, a considerat, formal, rădăcina pătrată a relației (10): unde formula 36 e momentul cinetic orbital iar formula 37 momentul cinetic de
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu formula 53, care e nedegenerată. Nivelul nerelativist cu număr cuantic principal formula 54 se despică în "n" componente de structură fină, după cum arată tabelul următor, în care e utilizată notația spectroscopică nl. Datele experimentale privitoare la structura fină a nivelelor de energie ale atomilor hidrogenoizi sunt în substanțial acord cu aceste rezultate, însă acordul nu e perfect. În 1947, Willis Lamb și Robert Retherford au detectat o diferență între energiile stărilor 2s și 2p
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]