16,876 matches
-
degajă forță morală. Siluetele și grupurile par să se desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în diversele reprezentări. Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști mortuare.Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului reprezentat. Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii: Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte construcții.Constituie atât un mijloc de propagandă
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
În anul 2007, cu sprijinul Consiliului local Miercurea-Ciuc, s-a organizat concursul Personalități din Ciuc, legat de aniversarea personalităților locale. În anii 2007 și 2008 s-au editat sub același titlu -Personalități din Ciuc - seturi de semne de carte reprezentând portrete și scurte biografii ale personalităților aniversate în anii respectivi. În anul 2008 seria de portrete ale personalităților locale a fost prezentată în cadrul unei expoziții prilejuite de Zilele orașului. Începând cu anul 1990, instituția a găzduit numeroase reuniuni profesionale, conferințe și
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
legat de aniversarea personalităților locale. În anii 2007 și 2008 s-au editat sub același titlu -Personalități din Ciuc - seturi de semne de carte reprezentând portrete și scurte biografii ale personalităților aniversate în anii respectivi. În anul 2008 seria de portrete ale personalităților locale a fost prezentată în cadrul unei expoziții prilejuite de Zilele orașului. Începând cu anul 1990, instituția a găzduit numeroase reuniuni profesionale, conferințe și programe de perfecționare profesională desfășurate în limba maghiară. În octombrie 2007 Biblioteca Județeană „Kájoni János
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
Mühling, de lângă Wiesselburg. Acolo poate să lucreze în continuare, desenează și participă la expozoții. Revista ""Die Aktion"" îi consacră în toamna anului 1916 un număr special. Directorul de la ""Moderne Galerie"", Franz Martin Haberditzl, îi cumpără mai multe desene și un portret al lui Edith. Schiele devine din ce în ce mai cunoscut. Se gândește la un proiect de înființare a unei asociații de pictori, sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea ei. Pe “fila” din stânga: ”...Toader,Vasile..., Ioan...,Vasile...,Mitru”.Pe “fila ” din dreapta:”...Ioane preot,Ioane Toma Gherghie,Dimitrie Vesnea,Ioane..., Eva...,Simion,Teodora.Morți-Toma Procopie Nede ”. Pe pereții tindei sunt zugrăvite portretele mironosițelor: ”Maria”, ”Maria sora lui Lazăr”, ”Maria Magdalena”, ”Solomea”, a “femeilor ceale nebune” ori ale mucenițelor “Sosana”, ”Teda”, ”Nastasia”, ”Eftimea”. ”Moartea” personificată ține într-o mână coasa, iar în cealaltă grebla. Încheiem descrierea picturii de la biserica de lemn din Botean
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
sale, pictorul alege interioare în care prezintă viața de toate zilele și care se desfășoară în mediul familial (""După dejun""), aici reușind acea detașare de subiectul-pretext în favoarea unei expresii a formei și culorii pure, deși trebuie să recunoaștem și valoarea portretelor (""Portretul lui Théodore Duret"").
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
pictorul alege interioare în care prezintă viața de toate zilele și care se desfășoară în mediul familial (""După dejun""), aici reușind acea detașare de subiectul-pretext în favoarea unei expresii a formei și culorii pure, deși trebuie să recunoaștem și valoarea portretelor (""Portretul lui Théodore Duret"").
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
a fost în Hanovra. Întraga viață în Marea Britanie Carolina și-a petrecut-o în sud-estul Angliei și în jurul Londrei. Ca regină, ea a continuat să se înconjoare de artiști, scriitori și intelectuali. A colectat bijuterii, în special camee, a achiziționat portrete importante și miniaturi, și s-a bucurat de artele vizuale. În 1728, ea a descoperit un set de schițe de Leonardo da Vinci și Hans Holbein care au fost ascunse într-un sertar din timpul domniei regelui William al III
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
este Nicolai Ableuhov, în piesa PETERSBURG, rol pentru care a luat premiul pentru cel mai bun actor debutant. Alte roluri importante din cariera sa teatrală sunt Sebastian în "A douăsprezecea noapte", Chikatilo în "Chikatilo on Death Row", Dorian Gray în "Portretul lui Dorian Gray", Caligula în "Caligula", Paris în "Romeo și Julieta," Mikhail Platonov în "PLATONOV" și altele. În 2000 începe cariera lui Daniil Strahov ca actor de televiziune, primind roluri în diverse seriale tv. Rolul baronului Vladimir Korf, din serialul
Daniil Strahov () [Corola-website/Science/318792_a_320121]
-
Laureat al premiului pentru Cel mai Bun Actor debutant în cadrul Festivalului "Debutul Moscovei 97-98"(1998 - pentru rolul cneazului Ableuhov din spectacolul "PETERSBURG"); 2. Premiul mare în cadrul festivalului "Ciaica" - Pescărușul, la secțiunea "Rocovoi mujcina" - pentru rolul lui Dorian GREI din spectacolul "PORTRETUL LUI DORIAN GREI" - 2001; 3. Laureat al premiului " Cel mai bun rol masculin", în cadrul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru din Varșovia, pentru rolul lui Platonov, din spectacolul "PLATONOV"- 2002. 1. Cariera Arturo Ui. Versiunea Nouă - 2000; 2. Maroseika 12
Daniil Strahov () [Corola-website/Science/318792_a_320121]
-
Exterioarele semne vizibile” (The outward and visible signs) portretizând o serie de planete și alte corpuri cerești. Realizate cu o tehnică fotografică, acestea pot fi ușor incluse în atlase de specialitate. În 2007 lansează o serie sensibilă și pură de portrete intitulată “Începutul lumii” (Beginning of the world). Expoziția este alcătuită din lucrări ce ilustrează portrete de copii dormind, având o aură pură și de început, restilizând temele adamice într-o manieră modernă și profundă. Dimensiunile considerabile, contrastele puternice, tehnica fotografică
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
corpuri cerești. Realizate cu o tehnică fotografică, acestea pot fi ușor incluse în atlase de specialitate. În 2007 lansează o serie sensibilă și pură de portrete intitulată “Începutul lumii” (Beginning of the world). Expoziția este alcătuită din lucrări ce ilustrează portrete de copii dormind, având o aură pură și de început, restilizând temele adamice într-o manieră modernă și profundă. Dimensiunile considerabile, contrastele puternice, tehnica fotografică, titlurilor tablourilor date după numele copiilor fac din seria “Începutul lumii” o expoziție marcantă și
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
îl aduce pe Longo în centrul atenție cu 2 lansări importante “Mistere“ și “Eroi”. Seria de mistere prezintă detalii a unor ciudățenii ce pune umanitatea la căutat ipoteze, precum: “Poarta lui Trotsky”, “Omul”, “Camera neagră”. “Eroi” reprezintă un ansamblu de portrete al pilotilor de avion aflați în misiune. Din momentul în care și-a câștigat celebritatea în “79, Longo a fost un artist care nu a încetat să ne uimească, apărându-și binemeritatul blazon de mare personalitatea artistică. Pe lângă incontestabilul talent
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
O fotografie post-mortem (cunoscută și sub numele de portret memorial sau „memento mori”) este un tip de reprezentare fotografică apărut în epoca victoriană. Aceasta are ca scop imortalizarea unei persoane recent decedate și este o parte componentă a doliului practicat în Europa și America secolului XIX. În anii 1830
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
nu aveau resursele materiale necesare unei ședințe foto profesioniste. Prima fotografie post-mortem a fost făcută în anul 1837 la decesul tânărului Jedidiah Williamson, care fusese lovit de o trăsură. Unul dintre vecinii acestuia, pictorul William Sidney Mount, a creat primul portret de tip memorial (incomplet, sub formă de schiță). Fotografiile post-mortem nu erau un procedeu nou, însă dagherotipia le permitea celor din clasele muncitoare să comande portrete memoriale, având ca scop evocarea amintirii celor dragi. "„Îmi doresc să am câte o
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
de o trăsură. Unul dintre vecinii acestuia, pictorul William Sidney Mount, a creat primul portret de tip memorial (incomplet, sub formă de schiță). Fotografiile post-mortem nu erau un procedeu nou, însă dagherotipia le permitea celor din clasele muncitoare să comande portrete memoriale, având ca scop evocarea amintirii celor dragi. "„Îmi doresc să am câte o amintire cu fiecare ființă din lume, dragă mie. Nu e vorba de a plăcea ceva ce e prețios în asemenea cazuri, ci doar asocierea și emoția
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
că fiecare umbră a persoanei este acolo, întiparită pentru totdeauna! Aș dori să am o asemenea amintire a cuiva pe care am iubit cu adevărat, în defavoarea celei mai nobile creații a unui artist.”" — poeta britanică Elizabeth Barrett Browning (1843) Apariția portretelor memoriale a fost favorizată de gradul ridicat al mortalității infantile din perioada victoriană. Părinții copiilor decedați nu își permiteau să îi fotografieze înainte de moarte, însă creau portrete postum, care în cele mai multe cazuri erau singurele imagini ale copilului. În anul 1854
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
mai nobile creații a unui artist.”" — poeta britanică Elizabeth Barrett Browning (1843) Apariția portretelor memoriale a fost favorizată de gradul ridicat al mortalității infantile din perioada victoriană. Părinții copiilor decedați nu își permiteau să îi fotografieze înainte de moarte, însă creau portrete postum, care în cele mai multe cazuri erau singurele imagini ale copilului. În anul 1854 fotograful francez André-Adolphe-Eugène Disdéri inventa cartea de vizită (în franceză: „carte de visite”), o nouă modalitate de transmitere a portretelor memoriale. Invenția sa a revoluționat fotografia, după
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
să îi fotografieze înainte de moarte, însă creau portrete postum, care în cele mai multe cazuri erau singurele imagini ale copilului. În anul 1854 fotograful francez André-Adolphe-Eugène Disdéri inventa cartea de vizită (în franceză: „carte de visite”), o nouă modalitate de transmitere a portretelor memoriale. Invenția sa a revoluționat fotografia, după un singur negativ putând fi create mai multe exemplare. Cărțile puteau fi transmise prin poștă rudelor îndepărtate, iar defuncții erau fotografiați în așa fel încât să pară că dorm, având un aspect natural
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
puteau fi transmise prin poștă rudelor îndepărtate, iar defuncții erau fotografiați în așa fel încât să pară că dorm, având un aspect natural. Invenția lui Disdéri a câștigat popularitate în Europa în jurul anului 1859, iar odată cu aceasta dobândeau notorietate și portretele memoriale. "„Aceste fotografii erau un aspect comun al culturii americane, o parte a doliului și a procesului de pomenire. Familiile erau mândre de aceste imagini și le agățau pe pereții caselor, trimiteau copii prietenilor și cunoștințelor, le purtau ca amulete
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
imagini și le agățau pe pereții caselor, trimiteau copii prietenilor și cunoștințelor, le purtau ca amulete. Americanii secolului XIX știau cum să le valorifice.”" — scriitorul Stanley Burns În perioada Războiului Civil American fotografiile erau greu de realizat, în lipsa resurselor materiale. Portretele memoriale din perioada respectivă se rezumă la imagini ale soldaților care au pierit în luptă. De cele mai multe ori portretele erau „extrem de stilizate”, iar războiul reprezentat nu era „brutal sau violent”; soldații decedați erau „arareori răniți sau murdari”. La începutul secolului
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
știau cum să le valorifice.”" — scriitorul Stanley Burns În perioada Războiului Civil American fotografiile erau greu de realizat, în lipsa resurselor materiale. Portretele memoriale din perioada respectivă se rezumă la imagini ale soldaților care au pierit în luptă. De cele mai multe ori portretele erau „extrem de stilizate”, iar războiul reprezentat nu era „brutal sau violent”; soldații decedați erau „arareori răniți sau murdari”. La începutul secolului XX fotografiile post-mortem deveneau încet, dar sigur, indezirabile publicului. Câteodată persoanele decedate erau așezate în sicrie cu modele florale
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
extrem de stilizate”, iar războiul reprezentat nu era „brutal sau violent”; soldații decedați erau „arareori răniți sau murdari”. La începutul secolului XX fotografiile post-mortem deveneau încet, dar sigur, indezirabile publicului. Câteodată persoanele decedate erau așezate în sicrie cu modele florale, iar portretul era făcut adesea în salonul căminului, locul în care defunctul era ținut până la momentul înmormântării. Această practică a dispărut odată cu apariția caselor funerare, pe parcursul secolului XX. Începând cu anii 1940 portretele memoriale nu au mai fost folosite în S.U.A., având
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
decedate erau așezate în sicrie cu modele florale, iar portretul era făcut adesea în salonul căminului, locul în care defunctul era ținut până la momentul înmormântării. Această practică a dispărut odată cu apariția caselor funerare, pe parcursul secolului XX. Începând cu anii 1940 portretele memoriale nu au mai fost folosite în S.U.A., având în vedere că practicile funerare și percepția publicului asupra morții s-au schimbat. Fotografiile post-mortem au fost treptat excluse din perioada de doliu, dar și din procesul de pomenire. Omul de
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
de doliu, dar și din procesul de pomenire. Omul de rând începea să creadă că evidențele materiale ale defuncților prelungesc durerea, iar acest tip de fotografie nu a mai fost considerat a fi o practică normală. De la începutul anilor 1940 portretele memoriale au fost scoase din uz în America de Nord și Europa Occidentală, fiind adesea catalogate drept „vulgare, tabu”. Percepția contemporană a acestor imagini contrastează cu frumusețea și importanța lor sentimentală din perioada de glorie, semnalând un mai mare discomfort al populației
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]