158,161 matches
-
sistem care, la scară mică, funcționa de vreo două decenii. Cam două decenii continuă să fie distanța dintre Ungaria și România și în acest moment. Am auzit,în ultimii ani, de sute de ori constatarea încărcată de reproș: Le dă mâna ungurilor să sufoce piața de la noi cu produsele lor ieftine! Mersi, la ei statul subvenționează agricultura! Cum să răspunzi unor asemenea amare și reale constatări? Simplu: Păi, de ce nu subvenționează și statul român?! Ne oprește cineva? Evident că ne oprește
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
îl propuseseră tot pe el. Țin minte că alegerea se făcea în culise, - toți stând în picioare, se proceda în viteză... Dar, la un moment dat, Manolescu, din senin, stricând toate socotelile, fără să se consulte cu nimeni, a ridicat mâna și m-a propus pe mine, fără să mă întrebe, ca al doilea candidat, invocând principiul democratic. Cel de la partid a acceptat pe loc. Cine putea să-l bată pe Chiriță?... A fost una din marile lovituri ale acestui critic
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
care nu mergeau în mod obișnuit la teatru, au primit relatările de rigoare din partea fericiților prezenți la premieră. Opinia publică a funcționat excelent în toamna aceea! Spectacolul de atunci a fost un spectacol de idei, regia și scenografia dându-și mâna în mod fericit. Voi cita două imagini, din zecile prezentate în spectacol, una care ține de scenograf iar alta de regizor. Scena de la Teatrul Bulandra (din Schitul Măgureanu) a fost prelungită cu câte o scară pe ambele părți longitudinale ale
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
existenței și odată cu ea, liniștea: dragostea e, pentru Apostol Bologa, puntea peste prăpastia care desparte viața de moarte: iubirea lui David pentru Elvira, soția lui, e una mediocră și niciodată invocată patetic, chiar dacă în final moare cu o scrisoare în mîini. Dragostea pămîntească topită în iubirea divină, atît de importantă pentru viziunea metafizică a lui Apostol Bologa asupra existenței, nu are nici pe departe acest rol în conștiința mediocră a lui David Pop. Cei doi - David Pop și Apostol Bologa - au
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
profesionistă (cu farmecul Taniei Popa); un colonel vulpoi bonom în prag de pensie (Dorel Vișan, excepțional) și în triunghi conjugal cu Coca Bloos și Tora Vasilescu; o bătrînică generoasă pînă la sacrificiul de sine (Eugenia Bosînceanu); un prieten inimos, pe mîna căruia pînă și umorul negru capătă reflexe diafane (Ioan Gyuri Pascu)... Și, peste toți și toate, un refren sprințar, care "ne-a luminat copilăria": Noi în anul 2000! Auzit acum, pliat acestei lumi, cîntecelul e ca o strîngere de inimă
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
la temenele și genoflexiuni, fluieră-vînt cu burta goală și harta coastelor spărgîndu-ne cămașa, zeflemitori, fuduli, neîncrezători și cîrcotași, n-am știut niciodată să tăiem nodul gordian al destinului și dacă ne-am pomenit din greșeală, cu o chintă regală în mînă, ne-am scuipat în sîn a spaimă și am șters-o rapid din cazinoul istoriei, speriați că e vorba de o cacealma, în timp ce Dumnezeul nostru își smulgea barba de ciudă, fiindcă el ne putea da, însă nu ne putea ruga
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
vegetal", poporul Bundy și-a făcut din stagnare un adevărat țel. Conducătorii ultimelor decenii, unul mai tîmpit decît celălalt, au atins pragul de maturitate în persoana piticului cizmar, analfabet și peltic, necharismatic și banal, care a pierit aproape de propria-i mînă în momentul cînd, brusc, plopii s-au transformat în mere, răchitele în micșunele și schijele mămăligii strămoșești au împroșcat țara, iluminînd-o dramatic. Toată lumea credea că după o asemenea explozie, unică pe continent, nimic nu va mai fi cum a fost
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
ales cu tata/ ca dar pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă pentru ea/ acum o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă pentru ea/ acum o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici pietre prețioase/ nu au același efect/ pe
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici pietre prețioase/ nu au același efect/ pe care-l au aceste două mâini rămase orfane." îmbraci emoția în haina reținută a decenței, dar în miezul
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici pietre prețioase/ nu au același efect/ pe care-l au aceste două mâini rămase orfane." îmbraci emoția în haina reținută a decenței, dar în miezul lor e furtună. În alt poem spui: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie." Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, bine zidit în sensul adânc, nerostit
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
grăbit să mă înscriu la Litere - Filozofie și Drept. - Cum v-ați apropiat de lumea cărților? Să nu-mi spuneți că printre primele cărți citite a figurat și o istorie literară că nu vă cred... Citeați cumva cu creionul în mână? Alcătuiați fișe? - Ca să pătrund în lumea cărților, nu mi-a trebuit nici un efort. M-am născut între cărți. Nu prea aveam multe catrafuse în casă, în schimb cărți și reviste erau peste tot, în rafturi, pe scaune, pe dușumele, ocupau
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
seama că lecturile mele au fost timpurii și haotice. Încă din clasele primare am descoperit universul fascinant al ficțiunii și am pătruns în el cu frenezia unui explorator, animat de o curiozitate nepotolită. Mă întrebi dacă citeam cu creionul în mînă. Pare o glumă: nici gând de așa ceva, îmi alegeam lecturile după capul meu, parcurgeam paginile în viteză, sărind fără căință peste ce mă plictisea, grăbit să aflu "ce" se întîmplă, să ajung la deznodămînt. Eram în vîrsta fericită a plăcerii
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
a oaspetelui nocturn: "Baba s-apleacă pe o rână, să-l vază dacă-i învelit cumsecade, că-i era milă de el; când se uită de-aproape, vede într-o parte învelitoarea băiatului cam ridicată; (") și trage încetinel cerga, pune mâna și dă de o coadă!" " Am înțeles!" Lasă cerga la loc binișor peste băiatul adormit, și s-apucă să-l mângâie blând pân păr; o ia-ntâi de la ceafă și când ajunge cu mâna spre frunte, dă de două cucuie
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
ridicată; (") și trage încetinel cerga, pune mâna și dă de o coadă!" " Am înțeles!" Lasă cerga la loc binișor peste băiatul adormit, și s-apucă să-l mângâie blând pân păr; o ia-ntâi de la ceafă și când ajunge cu mâna spre frunte, dă de două cucuie tari - ce mai încape vorbă? - niște cornițe în lege. (...) îi înfige o mână-n păr și cu alta l-apucă de coadă și trage ș-așa ș-așa". Limbajul echivoc, clar aluziv, actualizează și
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
peste băiatul adormit, și s-apucă să-l mângâie blând pân păr; o ia-ntâi de la ceafă și când ajunge cu mâna spre frunte, dă de două cucuie tari - ce mai încape vorbă? - niște cornițe în lege. (...) îi înfige o mână-n păr și cu alta l-apucă de coadă și trage ș-așa ș-așa". Limbajul echivoc, clar aluziv, actualizează și funcționalitatea de simbol sexual, al impetuozității dorinței, cu care este investit în folclor motivul cailor duhurilor. Florin Manolescu a
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
STOICESCU, PRELUNGIRE LICENȚĂ ANTENA 3: - Vreau să vorbesc despre impactul pe care îl are trustul Intact în viețile unor oameni. În fiecare săptămână, Antena 1 și Antena 3 prezintă cazuri sociale (...) Am făcut odată o emisiune în care am strâns mâna unor oameni care au fost ajutați de telespectatorii trustului Intact. Ei au decis să ajute prin intermediul Antenei 3. - A fost o campanie care continuă care se numește Lăsați-mă să învăț, prin intermediul căreia am dotat sute de școli din această
ANTENA 3 a adus artileria grea la CNA. Licența ANTENA 3, prelungită cu 9 ani! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-website/Journalistic/24652_a_25977]
-
foarte utilă. Nu în ultimul rând merită evocate frumoasele citate alese pentru ilustrarea temelor, altminteri greu de găsit și utile literatului. Iată, de pildă, tăblița IV mesopotamiană prin care Erra, zeul războiului, i-a convins pe locuitorii Babilonului să pună mâna pe arme: "Cel neștiutor într-ale armelor să-și scoată pumnalul din teacă/ cel neștiutor într-ale arcurilor să-și strunească arcul/ cel neștiutor într-ale bătăliei să fie gata de luptă/ cel neștiutior într-ale aripilor să zboare precum
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
confruntare cu marinarii spanioli rivali. Puțini ar fi crezut că acest episod avea să coste viața a peste un milion de europeni... După opt ani de tergiversări și tratative, Parlamentul britanic decidea că acest afront trebuie pedepsit cu arma în mână și s-a trecut imediat la bătălii navale care au continuat în următorii ani. Și alte națiuni s-au simțit „datoare” să intervină militar, ajungându-se ca de la „războiul urechii” să se treacă la „Războiul succesiunii austriece”, care a generat
„Războiul porcului” şi altele… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296310_a_297639]
-
nu lipsiți de suflet; vezi cum pustiitoarea boală psihică a lăsat urme pe obraz, pe gură, la nas, iar deasupra ochilor a săpat o cută dureroasă, și observi cu tristețe mișcare convulsivă care, pornind uneori de la față, îi cuprinde umerii, mîinile și degetele într-o tresărire necontrolată. Poartă o simplă vestă în buzunarele căreia îi place să-și înfunde mîinile. Cele cîteva cuvinte de bun găsit sînt întîmpinate cu plecăciuni îndatoritoare și cu un potop de vorbe de neînțeles care-l
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
deasupra ochilor a săpat o cută dureroasă, și observi cu tristețe mișcare convulsivă care, pornind uneori de la față, îi cuprinde umerii, mîinile și degetele într-o tresărire necontrolată. Poartă o simplă vestă în buzunarele căreia îi place să-și înfunde mîinile. Cele cîteva cuvinte de bun găsit sînt întîmpinate cu plecăciuni îndatoritoare și cu un potop de vorbe de neînțeles care-l năucesc pe străin. Dar, prevenitor cum a fost și cum în mod formal mai este și acum, Hölderlin simte
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
vorbe absolut fără rost. Am vrut să vorbim mai întîi doar despre cum se înfățișează din exterior. în cele ce urmează vom intra în amănunte, ținînd firul povestirii. La început scria mult, umplînd toate hîrtiile care i se dădeau în mînă. Erau scrisori în proză sau în versuri libere, după stilul lui Pindar, adresate scumpei Diotima, sau și mai des, ode în versuri alcaice. își însușise un stil cu totul neobișnuit. Conținutul privea evocarea trecutului, lupta cu Dumnezeu, preamărirea grecilor. Nu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu el cum te porți cu un copil pentru ca el să nu devină îndărătnic. înaintea unei astfel de ieșiri, îl rugau să se spele și să se curățe, căci are mîinile mai tot timpul murdare, fiindcă vreo jumătate din zi nu face altceva decît să smulgă iarbă. Odată îmbrăcat, nu vrea s-o ia niciodată înainte. își înfundă pălăria pe cap, dar și-o ridică ușor cînd întîlnește un copil de
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
ca de obicei, și neatent la ce i se spunea, a răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă vremea lovind cu o batistă în ulucile gardului sau smulgînd iarba. Orice îi cade în mînă, fie și o bucată de fier sau de piele, vîră în buzunar. în tot acest timp, vorbește singur, își pune întrebări și-și răspunde, cînd da, cînd nu, uneori și da, și nu. Mai degrabă îi place să se contrazică
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]