158,516 matches
-
ca un albatros de gât. Vreau să cred și chiar știu că am mai scris și alte cărți interesante. Mă înfurie că e privit ca o carte în exclusivitate feministă. Place tuturor. E peste tot, în toate țările. Când să zic că a murit, iar îl găsesc în picioare. S-a vorbit, se vorbește despre "agresivitatea" romancierei, de "mânia" ei. S-a atribuit feminismul ei acestei energii negative. Lucrurile nu stau chiar așa. Doris Lessing scrie uscat, e drept, dar lucrurile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
între sexe pe care l-au pornit feministele. Indignarea feminină la adresa bărbatului a devenit o politică de masă: E o premeditare politică. Niciodată nu m-a șocat un bărbat gol, nu m-au deranjat avansurile masculine, nici măcar cele deplasate. Îmi ziceam, "Ei și?" Acum totul se politizează... Nu zic că nu e ceva demn de luat în seamă. Nu mă lasă rece că femeile sunt supuse hărțuirii sexuale. Ce cred eu, însă, e că multe femei se plâng de dragul de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Indignarea feminină la adresa bărbatului a devenit o politică de masă: E o premeditare politică. Niciodată nu m-a șocat un bărbat gol, nu m-au deranjat avansurile masculine, nici măcar cele deplasate. Îmi ziceam, "Ei și?" Acum totul se politizează... Nu zic că nu e ceva demn de luat în seamă. Nu mă lasă rece că femeile sunt supuse hărțuirii sexuale. Ce cred eu, însă, e că multe femei se plâng de dragul de a se plânge. Că nu e altceva la mijloc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Zimbabwe, care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten: Cred că am avut un atac". Asta a zis și doctorul după aceea. N-a fost mare lucru, însă destul ca să mă sperie. Acum mă gândesc tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar nu puteam vorbi ca lumea... Memento mori. Mă întreb cât timp mai am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot Michael. Povestirea încearcă să schițeze un gen de neastâmpăr care nu e ușor de înțeles. Ni se spune doar că Mike n-o să-și afle niciodată menirea sau liniștea. Fiindcă e într-o ureche. Nu știm ce vrea să zică povestitorul prin aceasta. Cert este că timp de trei ani, cât stă Mike la închisoare, Jon îl vizitează lunar, iar pe ultima pagină a romanului Mike e pe punctul de a se elibera în sfârșit. Jonathan reflectează: Acum e el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din acest motiv. Morris din contră, ajută la calmarea spiritelor studențimii din Rummidge, e curând privit ca șef al catedrei și încheie prin a recomanda promovarea lui Philip. Ultimul capitol are forma unui scenariu. Romanul nu are un final propriu zis. Cei patru indivizi amestecați în tot felul de "schimbări" se întâlnesc într-un hotel în America pentru a lămuri situația. Morris rezumă cele întâmplate rostind, în spiritul acestui prim roman din trilogie, Noi patru deținem recordul la schimbarea nevestelor peste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex și nimic mai mult... Semestrul de iarnă se încheie, Robyn se întoarce la viața ei lipsită de iubire, de prezența lui Charles, de un post sigur, când, brusc, evenimentele se precipită. Morris Zapp vine la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și nu putuse pune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ralph) se spânzură când poliția descoperă în biroul lui (în computerul lui), fișiere cu pornografie infantilă luate de pe internet. Lui Ralph însuși îi face moartea un semn cu degetul, ceea ce-l face să renunțe la aventuri, să se maturizeze, am zice, să caute o viață mai calmă odată ce trece de cincizeci de ani. Această metamorfoză a lui Ralph în fața ideii că ar putea muri încheie romanul. Pentru aceste personaje obsedate de sex, care au uitat să-și facă temele când vine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S. Byatt (alt roman pe multe voci și scris la mai multe conștiințe), un tânăr universitar invidiază pe cineva doar fiindcă se găsește în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la Londra, într-o familie de evrei. Nu a vrut niciodată să vorbească în amănunt despre viața lui, cu atât mai puțin s-o pună în piese. Chiar spune într-un interviu din 1966: Nu aveam nu am nimic de zis despre mine. N-aș ști ce. Mai ales că mă uit ades în oglindă la mine și-mi spun, " Cine naiba o mai fi și ăsta?" În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: Am avut o familie foarte mare. Am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sparte, pe o alee pe care treceam. Ca să trec de ei dacă nu voiam să mă bat fizic, și cu sticlele sparte nu prea te puteai pune, iar noi nu aveam sticle cel mai bine era să vorbesc cu ei. Ziceam, "Ce mai faci?" "Bine". Asta e foarte bine, nu?". Pe când spuneam aceste vorbe mă îndepărtam de ei spre luminile din drumul principal. Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în "pauze" ale lui Pinter: fug de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: Câteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt conștient. Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: Am mereu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese. Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este pur și simplu ipocrită. Pe cine prostim? Nenorocirea este că chiar prostesc o mulțime de oameni. Tata, care a murit la nouăzeci și șase de ani, a fost un tip extraordinar. Era un bărbat viguros. Mi-aduc aminte că zicea, "Dar așa zice în ziar. Îți spun fiindcă așa a scris în ziar". După mine complicitatea e un fapt real complicitatea dintre guvern, lumea afacerilor și mass media, o complicitate pe care puțini o văd. Cred că structurile puterii disprețuiesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplu ipocrită. Pe cine prostim? Nenorocirea este că chiar prostesc o mulțime de oameni. Tata, care a murit la nouăzeci și șase de ani, a fost un tip extraordinar. Era un bărbat viguros. Mi-aduc aminte că zicea, "Dar așa zice în ziar. Îți spun fiindcă așa a scris în ziar". După mine complicitatea e un fapt real complicitatea dintre guvern, lumea afacerilor și mass media, o complicitate pe care puțini o văd. Cred că structurile puterii disprețuiesc omul, fiindcă doar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
răspunsul generos al unui întemeietor de curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din sfaturile lui Pound, i-a adoptat preferințele literare în destule privințe, dar influența lui Pound asupra lui Eliot a fost mai degrabă o desferecare decât o iluminare. Eliot este primul critic explicit, revoltat avant la lettre împotriva disecărilor așa zis științifice, pe care Eliot le numește ismele critice. A urât structuralismul și alte încercări de a înlocui opera cu creația criticului universitar. Creatorul Eliot a fost întotdeauna mai puternic decât criticul din el, așa că el a descoperit ideea criticii de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceilalți". Poemul se face din adormire vorbire încetinită către infinit volbura din mintea mea nu va mai ajunge la înțeles Sfârșitul e aproape. Sentimentul contemporan perioadei de După Modernism că moare rasa umană e îndulcit de patima viziunii, la Ackroyd. Așa cum zice poetul, viața nu se joacă la noroc viața nu e tragică viața nu e (dinspre..., iv) Iubirea poetului moare sub ochii lui (O, dulcele meu, nu te stinge, Ceva...), e ca "un al treilea" ("la al treilea / nimic nu va
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de evidente: De câte ori mai pot spera să vin la Wellington și să te mai găsesc acolo? Am vorbit despre asta, cum se cuvine, încercând să tratăm cu superficialitate moartea ta: "Mai ai douăzeci de ani și mai bine", Ți-am zis, "dar când crezi că treci pragul cheamă-mă. Am să vin lângă tine oricât ar dura să te petrec". "N-aș crede să fie cum zici", mi-ai răspuns: "Am să dispar într-o noapte în somn". Ce misterios! Ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu superficialitate moartea ta: "Mai ai douăzeci de ani și mai bine", Ți-am zis, "dar când crezi că treci pragul cheamă-mă. Am să vin lângă tine oricât ar dura să te petrec". "N-aș crede să fie cum zici", mi-ai răspuns: "Am să dispar într-o noapte în somn". Ce misterios! Ce ingenios! O să te furișezi ca un copil chiulind de la școală cel puțin așa reușesc eu să văd totul în mintea mea. Dar acum te văd în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne șoptește că speranța poemului e mai bună decât orice bucurie reală, că lectura e mai presus decât viața: M-au întrebat "Ești așezată? Da? Aici Loteria Universală", au zis. "Ai câștigat, Premiul Special Ultra-super Global. Ce-ai face cu un milion de lire? De fapt cu mai mult de un milion deși nu mai contează odată ce ești milionar". Și au râs. "Ți-e bine?" au întrebat "Mai ești acolo
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapt cu mai mult de un milion deși nu mai contează odată ce ești milionar". Și au râs. "Ți-e bine?" au întrebat "Mai ești acolo? Ei hai, spune-ne, cum te simți?" Am răspuns " Nu... nu pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contează odată ce ești milionar". Și au râs. "Ți-e bine?" au întrebat "Mai ești acolo? Ei hai, spune-ne, cum te simți?" Am răspuns " Nu... nu pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]