158,516 matches
-
Am răspuns " Nu... nu pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați că se cheamă compania?" Au râs iar. Nu biletul e problema. Suntem universali. Operăm un modul de șanse retrospective. Aproape toți au cumpărat un bilet la o loterie cândva, măcar o dată. Cumpărăm fișele, băgăm numele în computer, și găsim norocosul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Au râs iar. Nu biletul e problema. Suntem universali. Operăm un modul de șanse retrospective. Aproape toți au cumpărat un bilet la o loterie cândva, măcar o dată. Cumpărăm fișele, băgăm numele în computer, și găsim norocosul". "E chiar incredibil", am zis. "Ce minunat. Încă nu pot... O să cred când vine cecul". "Păi", au zis, "nu vine". "Dar banii?" Nu operăm cu bani. Operăm cu experiențe. Ai trăit sau nu o experiență unică? Extraordinară? S-o ții minte? Ea e premiul. Felicitări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șanse retrospective. Aproape toți au cumpărat un bilet la o loterie cândva, măcar o dată. Cumpărăm fișele, băgăm numele în computer, și găsim norocosul". "E chiar incredibil", am zis. "Ce minunat. Încă nu pot... O să cred când vine cecul". "Păi", au zis, "nu vine". "Dar banii?" Nu operăm cu bani. Operăm cu experiențe. Ai trăit sau nu o experiență unică? Extraordinară? S-o ții minte? Ea e premiul. Felicitări de la noi toți de aici de la Loterie. O zi bună!" Apoi au închis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sută la sută. Ea se distanțează și de nopțile Șeherazadei, și de pofta ei de povești. Așa cum spunea în interviu: Nu m-am gândit niciodată că vreau să scriu probabil fiindcă nu mi se părea că aș avea ceva de zis și fiindcă habar n-aveam să povestesc. Cât despre misterul nopților arăbești de poveste, tot ce găsim în poezia ei e Anglia, în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă la lenta retragere a lirismului din narațiune și reversul ei, amestecul poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o realitate alternativă. Mai bine zis o realitate mai intensă, în care forțele sacre ale lumii sunt la fel de evidente ca și lucrurile foarte familiare. LV. Ai scris cea mai izbutită biografie care există a lui T.S. Eliot, o carte care e simultan roman și inițiere critică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vechi de veacuri, caracterizată de aceleași preocupări, teme, imagini, puncte de interes. Alegerile mele au fost deci pe linia unei tradiții. În alte cazuri, cum ar fi Nicholas Hawksmoor, de care aminteai, ori Dan Leno, am căutat "prezentul trecutului", ca să zic așa, adică modul în care istoria Londrei se prelungește în prezent. Așa că, evident, alegerile mele au avut o logică, cum ziceai. Student: Există tipare existențiale repetabile în The Great Fire of London? PA: Da, sunt tipare, sunt ritmuri, sunt aglomerări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În alte cazuri, cum ar fi Nicholas Hawksmoor, de care aminteai, ori Dan Leno, am căutat "prezentul trecutului", ca să zic așa, adică modul în care istoria Londrei se prelungește în prezent. Așa că, evident, alegerile mele au avut o logică, cum ziceai. Student: Există tipare existențiale repetabile în The Great Fire of London? PA: Da, sunt tipare, sunt ritmuri, sunt aglomerări de experiențe semnificative, teme legate de timp. În unele cărți am numit aceasta "imperativul topografic", prin care vreau să zic că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum ziceai. Student: Există tipare existențiale repetabile în The Great Fire of London? PA: Da, sunt tipare, sunt ritmuri, sunt aglomerări de experiențe semnificative, teme legate de timp. În unele cărți am numit aceasta "imperativul topografic", prin care vreau să zic că există cartiere, străzi, case care influențează în mod activ viața și firea celor ce le locuiesc. Nu e vorba de o materie ce ar putea fi predată la școală ori la universitate e o obsesie a mea. Acum câțiva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de texte de alunecare între trecut și prezent, ca să le numesc așa, a trecut chiar de granițele romanului, iar acum găsim narațiuni istorice ori biografice care folosesc acest procedeu, confruntând, transpunând trecutul în prezent. Departe de a se stinge, aș zice că e din ce în ce mai prezent în literatura engleză. Student: Cum ați descoperit această tehnică? Ați pornit cumva de la teorii ale intertextualității, ori ați vrut doar să vedeți cum funcționează procedeul? PA: Habar n-am de intertextualitate. L-am folosit fiindcă mi-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu știu cum să explic acest fapt. Mă gândesc că, dacă împărțim oamenii în seculari și religioși, eu prefer să scriu proză religioasă, spirituală. În diverse feluri, evident. Ideea mea e să pun în lumină trecerea timpului, să-i celebrez sfințenia, ca să zicem așa. Așa că ai dreptate când subliniezi prezența unei cunoașteri a morților în cărțile mele. Student: Cărțile Dvs par foarte lucrate. Scrieți ușor? Înțelesul e printre rânduri, o implorare a frumosului. Vă exprimați cu mare grijă pentru frumos. Folosiți o groază
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cunosc. N-am mai citit un roman de zece, cincisprezece ani. Student: În The Plato Papers arătați că trecutul și prezentul se deconstruiesc reciproc. Credeți că epocile istorice pot într-adevăr comunica, ori se deconstruiesc și atât? PA: Greu de zis. Presupun că există un dialog. Asta e teza mea în tot ce scriu: câteodată trecutul și prezentul chiar comunică, uneori doar se înțeleg reciproc, alteori nici măcar atât. În unele cărți istoria pare poate să se sfârșească, dar după mine e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce scriu: câteodată trecutul și prezentul chiar comunică, uneori doar se înțeleg reciproc, alteori nici măcar atât. În unele cărți istoria pare poate să se sfârșească, dar după mine e vorba de dialog și nu de deconstrucție, dacă asta voiai să zici. Student: În metaficțiunile istorice, au cărțile despre trecut acces la real? La o parte de real măcar? PA: Nu, n-au. Dar au biografiile, studiile. Conceptul de real scapă, în acest context. N-aș afirma că biografiile mele (Dickens, More
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură de frază, o descriere și gata, personajul prinde viață, intră-n poveste, chiar o schimbă. Totul se trage din actul concret de a așterne vorbe pe hârtie. Cum am mai zis, scrisul e scris, iar experiența scrisului este esențială în crearea oricărui fel de carte, roman ori altceva. Student: Dacă vă schițați uneori intriga în minte, vi s-a întâmplat vreodată să ajungeți unde nici nu v-ați fi așteptat la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea. Student: Există în romanele Dvs și alte simboluri, în afară de Londra, la care țineți? PA: Știu eu dacă aș zice că Londra e un simbol? E peisajul prozei mele. Dar simboluri, nu, nu cred că am folosit. Fiecare carte are o dâră de imagni, care sunt numai ale ei. Nu pot pune un nume. Nu m-am gândit la simboluri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă eu văd o tablă neagră și altul o vede verde, e dreptul fiecăruia. Așa vi se pare? PA: Cred că da. Totul e interpretabil, toate există pentru a fi interpretate, și, după cum ziceam, nu există un adevăr ca atare, ci un șir de interpretări, unele mai convingătoare decât altele. Uite, de pildă, biografiile. Sunt atâtea peste tot... Tocmai am scris o biografie a lui Shakespeare. Și mai există cel puțin încă două mii. Ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aproape impecabilă, nu trebuie să poți identifica șmecheriile care au fost folosite tocmai ca să te atragă. O carte bine scrisă are nevoie de energie, însuflețire, emoție. Trebuie să nu te mai poți desprinde de ea. E ca la oameni. Când zici că cineva, Newton de pildă, e un geniu, el are o calitate în comun cu celelalte genii, și anume energia. Dacă ar fi să indic un echivalent al ei pentru cărți, aș zice că e energia scrisului, energia limbii. Student
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ea. E ca la oameni. Când zici că cineva, Newton de pildă, e un geniu, el are o calitate în comun cu celelalte genii, și anume energia. Dacă ar fi să indic un echivalent al ei pentru cărți, aș zice că e energia scrisului, energia limbii. Student: Spuneați mai devreme că pentru a scrie în limba veacului al XVIII-lea v-au trebuit câteva luni de pregătire. Care credeți că e perioada de pregătire pentru o carte bine scrisă? Trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar ne faci să apărem (se pare că suntem mai mulți) ca o bandă condusă de Clint Eastwood, numai că cine ar putea să fie oare Clint, și suntem oare o bandă? Aș zice că suntem un număr de scriitori singuri și tăcuți, care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. În ceea ce mă privește, sunt sigur că nu vreau deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine, e să scriu în așa fel încât forța poemului (atâta câtă este) să se arate doar la a doua, a treia lectură, niciodată din primul moment. Nu pun preț pe poezia (ori proza) agresivă care șochează. Adâncimea sensibilității cum zici se dezvăluie doar celor ce sunt foarte atenți la ce spun. Sper că cititorii vor ști să dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit pe scriitorii contemporani Desperado, fiindcă fiecare luptă pentru individualitatea lui ca un aventurier în vestul sălbatec. Ce zice oglinda ta poetică? E evident că și tu ești un curent de sine stătător... E oare nechibzuit să dai nume curentelor? AB. Scriitorii nu au nicio putere când vine vorba de clasificări. S-a spus despre mine că aș fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]