158,161 matches
-
așeză pe un braț de fân moale ce era așternut pe jos și care era patul stăpânului colibei. De mâncare îi aduse românul un dărăb de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune, ce-l ținea românul în mână, la mămăliga cea vârtoasă și întrebă pe om: ce are la mămăligă? Dacă n-are lapte, carne, legume ori altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică decât mămăligă. Nu era Vodă prea dezmierdat în ale mâncării, că doară
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
lui în colibă, și pe ceilalți afară, așteptându-l ca să se scoale. Ei spuseră românului că el a găzduit în coliba lui pe Ștefan-Vodă, ceea ce uimi mult pe român. După ce se sculă, Vodă, mulțumi românului pentru buna primire, cu o mână de bani și, încălecând, plecă cu curtenii și căpitanii cu toți spre Mănăstirea Putna. Aici îi primi starețul mânăstirii, și-i făcu o masă aleasă. Pe timpul ospățului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei și toți mesenii se făcură mult vorbăreți
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
anul 1998 cu Vag Papian, care a studiat la St. Petersburg cu legendarul Ilya Musin. La invitația lui Valeri Gergiev, Vengerov dirijează Orchestra Teatrului Marinsky, primind aprecieri atât din partea publicului, cât și din partea criticilor. În 2007, după accidentul de la mâna dreaptă care îl va împiedica să cânte la vioară timp de mai multe luni, Maxim Vengerov se hotărăște să se ocupe serios de dirijat. Urmează colaborări din ce în ce mai numeroase cu orchestre importante: Verbier Festival Orchestra, Bergen Philharmonic
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
case. Tolpa, după depărtarea lor, căută un prilej bun să intre la Măria-Sa în odaie. Într-o zi Ștefan-Vodă era voios. Știindu-l atunci numai singur în divan, Tolpa intră deodată la dânsul înăuntru, plângând și ținându-se cu mâinile de cap. - Ce-ți este ție Tolpo? Ce plângi? îl întrebă Vodă, văzându-l văitându-se și ținându-se cu mâinile de cap. - Mi-a tras popa o palmă, Măria-Ta! - Pentru ce? - Pentru că n-am știut pe Tatăl Nostru
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
voios. Știindu-l atunci numai singur în divan, Tolpa intră deodată la dânsul înăuntru, plângând și ținându-se cu mâinile de cap. - Ce-ți este ție Tolpo? Ce plângi? îl întrebă Vodă, văzându-l văitându-se și ținându-se cu mâinile de cap. - Mi-a tras popa o palmă, Măria-Ta! - Pentru ce? - Pentru că n-am știut pe Tatăl Nostru. - Ei tu, păgânule! îi zise Ștefan-Vodă mânios, tu să nu știi Tatăl Nostru? Păcat că n-am știut eu asta mai
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
uit! - Apoi nu uita, că doar nu ți-i dogit capul! - Și ca să nu uit Măria-Ta, scrie-mi vorbele acelea pe-o hârtie i te iscălește ca așa să-mi pot aduce aminte totdeauna, când voi lua hârtia în mână. Ștefan-Vodă, nici visând de gândurile țiganului, luă o hârtie albă curată și scrise: fie în voia ta, apoi se iscăli mai dedesubt Ștefan- Vodă, și i-o dădu țiganului, ca să nu-l mai supere... Tolpa - bucuria lui..., ia hârtia în
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
Ștefan-Vodă, nici visând de gândurile țiganului, luă o hârtie albă curată și scrise: fie în voia ta, apoi se iscăli mai dedesubt Ștefan- Vodă, și i-o dădu țiganului, ca să nu-l mai supere... Tolpa - bucuria lui..., ia hârtia în mână și, ieșind din divanul domnesc, îndată a și pornit la țară, anume către satul acela, de unde erau românii ce au fost venit la domnie să se jeluiască pentru asuprirea peste măsură din partea pârcălabului. Ajungând el în satul acela, a
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
până acum de momente care m-au captivat, aș vrea să punctez și câteva lucruri care mi-au produs nemulțumire, căci au existat și din acestea. De exemplu, m-au supărat momentele în care interpretul uita să se asculte, lăsând mâinile să meargă fără controlul auzului conștient. M-a necăjit nepăsarea manifestată uneori față de textul compozitorului și față de indicațiile acestuia. Alteori a lipsit voința de construcție a pieselor, fiind neclare contururile formei, a lipsit voința de stil și expresie. Am întâlnit
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
Dar voievodul l-a înfrânt la Baia și i-a risipit armata, regele însuși fiind rănit în luptă. Au urmat apoi bătălii sângeroase cu tătarii, pe care domnul Moldovei i-a biruit. Chiar fiul hanului (conducătorul) tătar căzând prizonier în mâinile sale și, în ciuda darurilor trimise de tatăl său pentru răscumpărare, Ștefan nu a avut milă de el. Acesta a fost un răspuns la nesfârșitele fărădelegi pe care le săvârșeau tătarii, ori de cate ori treceau hotarele Moldovei. Dar cea mai strălucită victorie a
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
cortului său stă un tânăr soldat de strajă, căruia îi ardea inima de părere de rău că a trebuit să rămână, căci și el voia să se facă vrednic de „Crucea Sf. Gheorghe” și „Virtutea militară”, și acum scapă din mână un prilej așa de frumos, în care-ar fi putut să-și arate curajul. Nu-i trecea prin minte c-ar putea să cadă și el printre aceia care acopereau câmpul de bătaie, ale căror vaiete erau și mai înspăimântătoare
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
Stăi! Cine-i acolo? - Român!, veni un glas tunător. - Parola, știi parola? -O știu! - România! zise soldatul. - Ștefan cel Mare, răspunse ciudatul oaspete, fără să șovăiască. Atunci Stan se dete-n lături și fără voie prezintă arma și streinul ridică mâna cu măreție și poruncitor, parcă de când lumea a fost deprins să fie salutat și să mulțumească în felul acesta. -E încă treaz prințul? întrebă streinul cu gândul de-a intra în cort. -E treaz, Măria-Ta! - De ce-mi zici
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
Măria-Ta, mă cunoști pesemne? -„Eu” bâlbâi soldatul, nu, nu știu, te cunosc ca pe sfânta scriptură, ca pe icoana sfințită din perete, ca pe crucea bisericii, aș putea să jur că ești chiar Ștefan cel Mare! Atunci streinul puse mâna pe umărul tânărului. - Știam c-ai să mă cunoști! Soldatul se cutremură de bucurie când simți atingerea năzdrăvanului viteaz. Parcă-i curgeau flăcări prin vine, gata să săvârșească nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
apere pe rege și țara sa; atunci toți își făcură semnul crucii, încredințat că poate soldatul grăia adevărul. Pe la cântatul cocoșilor, veniră la rege să-l vestească cum că atacul a fost înfruntat cu izbândă; îl găsiră cu fruntea-ntre mâini, ațipit, și când deschise ochii se uită în jurul său și-ntrebă dacă n-a fost nimeni în cort. -„Nimeni!” zise ofițerul de serviciu. -„Dar eu am văzut...” zise regele și tăcu. Se gândea că a visat că Ștefan a stat
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
însă în sufletul lui Stan, când a doua zi văzu iar pe Ștefan în uniforma sa ciudată stând tot pe lângă rege, măsurând cu privirea-i largă câmpul de bătălie și ori de câte ori veneau zburând gloanțele și ghiulelele, ridicând mâna liniștit, parc-ar fi putut să le abată din drum și să-l apere pe prinț, pe care avea să-l ducă la biruință. Toată lumea spunea că prințul Carol se prea bagă mult în bătaia gloanțelor, ca un comandant ce
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
se prea bagă mult în bătaia gloanțelor, ca un comandant ce este și care nu trebuie să cadă, dacă vrea ca oștirea lui să fie învingătoare. Dar Stan știa că nu încape nici o primejdie. Stan văzuse pe Ștefan, care ținea mâna sa ocrotitoare deasupra lui Carol și știa că gloanțele n-au să-i atingă nici un fir de păr. Într-o noapte sta în șanț, și ploua și ningea, șanțurile erau umplute cu apă aproape înghețată și multora le degeraseră picioarele
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
lângă Dunăre era semănat cu trupuri de prieteni și dușmani, cea mai mare parte însă turci care părăsiseră Plevna hămesiți de foame. Zăceau și ședeau trântiți în șir morții, toți înghețați bocnă, înțepeniți pe loc, cum se nimerise. Alții ridicau mâinile spre cer și mureau. La căruțe stăteau caii și cărăușii erau apucați de îngheț. O ceată a fost găsită în jurul unei roți din care ațâțase cea din urmă nădejde de foc, ca să se încălzească, toți erau morți. Calul prințului
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
săltară deodată în sus și era să se scufunde, însă iarăși zări Stan de pe țărm o umbră înaltă pășind peste sloiuri și luntrișoara zbură cu atâta iscusință printre ei, încât se părea că se supune cum îi făcea semn cu mâna. Ai fi zis că el poruncea sloiurilor, că era stăpân peste ape, până ce prințul a pus piciorul pe pământul românesc și era în afară de orice primejdie. Pe urmă Ștefan mai ajută la adusul Pâinii la bieții oameni, așa că strigătul înfricoșat încetă
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
picioarele prăpădite pentru totdeauna. El însă scăpă întreg și teafăr, printr-o căutare bună și de aproape. Era mângâiat și gândul îl purta către acel pe care-l văzuse mereu. Știa că n-are să piară câtă vreme Ștefan va ține mâna sa puternică deasupra tuturor. Știa că prințul era menit să ducă poporul său pe calea fericirilor, devreme ce marele viteaz al neamului cu sufletu-i tare și drept credincios, îi stă alături. Și prințul Carol făcu întocmai precum Ștefan, el
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
reușește să se strecoare cu ușurință în tainele sufletului elevilor, micșorând la maxim posibil distanța dintre bancă și catedră astfel încât să rămână în limitele normalului și ale firescului. El este gata oricând să ofere și elevilor un cuvânt bun, o mână de ajutor, astfel încât mintea acestora să rămână mereu frumoasă iar inima să devină mare, voioasă, sensibilă și caldă. În același timp, Gelu Andone are o orientare pragmatică ce urmărește antrenarea elevilor în rezolvarea problemelor de matematică. Cunoscând lipsa acută a
Probleme de geometrie pentru clasele II-IV by GELU ANDONE () [Corola-other/Journalistic/84075_a_85400]
-
o lege a ei Nu poți să circuli pe unde vrei ! ELEVUL „B” : Iată alții vin în cale Pe șosea citind ziare Sunt absenți, nepăsători, Parcă ar fi cu capul în nori. (Apar elevii „D” și „E” cu ziarele în mână, „B” îi somează) ELEVUL „D” : Ce e, ce s-a întâmplat ? Pentru ce ne-ați acostat ? ELEVUL „E” : Ne-ați făcut s-avem emoții Când sta mingea-n fața porții Și-aștepta pe Țarălungă Dintr-un șut în gol s-
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
unul într-o margine de drum Și altul în cealaltă Joacă mingea peste asfalt, Iar când trece vreo mașină Încearcă s-o ochească. Odată un șofer Le-a tras o păruială de mama focului ! 7. Conducerea bicicletei fără a ține mâinile pe ghidon este permisă numai atunci când : a). biciclistul circulă pe trotuar ; b). biciclistul circulă pe drumurile laterale; c). nu este permis în nici un caz. Ce ziceți, frați, ghiciți ? FORMAȚIA ARTISTICĂ : Da cum să nu, cum să nu ! (Apare prezentatoarea
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
ce scrie ! PREZENTATOAREA : Dragi prieteni, În zborul nostru către țările calde am survolat și spațiul aerian al școlii voastre. Am văzut copii frumoși și cuminți, preocupați de grija cărții. Ne-au petrecut cu privirea, ne-au făcut semne prietenești cu mâna și ne-au aruncat cu pietre după noi. Ne-a plăcut foarte mult cum elevii mai mari, învață pe cei mici să circule frumos și ordonat. Ne-am interesat și am aflat și câteva nume : BogatuAngela, Stan Nicolae, Năsturescu Ovidiu
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
peste ureche. Am amețit, iar căciula mi-a sărit din cap în mijlocul drumului. Barbu a alergat să o ridice. N-a apucat să se aplece, că el a devenit ținta copiilor. Orbit de un bulgăre spart între sprâncene, a dus mâna la ochi. Apoi a început, îndârjit, să răspundă și el celor care îl bombardau din toate părțile. Nu a mai văzut și nici nu a mai auzit nimic. Pe asfaltul acoperit cu prima zăpadă, mașina a derapat cu zgomot, când
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
Sau poate vreți să circule ei pe stradă, ca să vă lase trotuarul vouă ? Nu vă gândiți că ar fi ei în pericol să fie călcați ? Am rămas pe gânduri. Dar asta ce mai e ? - Uite-l, nene ! Agățat cu o mână de un camion care urca pe strada din stânga, un copil cu patine și cu o sanie trasă de sfoară, cu mâna cealaltă, parcurgea pârtia de jos în sus, în viteza mașinii. Nu am avut vreme să îl opresc: într-o
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
pericol să fie călcați ? Am rămas pe gânduri. Dar asta ce mai e ? - Uite-l, nene ! Agățat cu o mână de un camion care urca pe strada din stânga, un copil cu patine și cu o sanie trasă de sfoară, cu mâna cealaltă, parcurgea pârtia de jos în sus, în viteza mașinii. Nu am avut vreme să îl opresc: într-o năvală scurtă, ceata de copii a început să-i strige :- Dă drumul, nu te mai ține de camion ! 11. Unde vă
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]