158,516 matches
-
toți ceilalți de altfel iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie? RF. Ce aștept de la poezie? Greu de zis. Tot ce cunoaștem despre trecut, despre cei ce au fost, a fost scris și transmis prin literatură. Calitatea aceasta de document nu singurul, și nu numai al marilor evenimente istorice, ci și al celor mai mărunte, celor mai simple, intime
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai acasă, la Londra sau la New York? RF. Fiindcă cercul meu e compus din alții ca mine englezi care au crescut în alte țări, oameni care au venit în Anglia ca refugiați, din motive personale, cum ar fi căsătoria să zicem, și evident americani care adoră Anglia! mă simt foarte acasă la Londra. Dar casa mea e de fapt la New York, unde sunt în elementul meu. E locul meu de baștină. (Am însă mari îndoieli că voi mai locui vreodată acolo
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Woolf a ponegrit-o din răsputeri, dar n-a putut-o înlătura nici măcar din propriile romane) importantă? O tratați cu mare ironie, dar lectorul dvs. o ia foarte în serios. Vă plac cititorii care se implică afectiv? JF. N-aș zice că mă bazez numai pe intriga amoroasă, deși țin grozav la cititorii care se implică afectiv. LV. Care e cea mai mare dorință? JF. Să fiu înțeles și să predau. Cred că vreau să fie recunoscută latura etică a operei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
limba nu te apără. Trebuie să recunosc că, într-adevăr, dezrădăcinarea e miezul poeziei mele, cu toate că termenul implică o oarecare detașare, un anume ceva ce nu-și găsește locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multe, care se văd rar. Cât despre poezie, am ajuns la ea târziu, după patruzeci de ani, și din întâmplare. Nu m-am gândit niciodată că vreau să scriu probabil fiindcă nu mi se părea că aș avea ceva de zis și fiindcă habar n-aveam să povestesc. Aveam și sentimentul că e o ocupație de însingurat. Însă, de când mă știu, sunt o ființă pasivă și la voia întâmplării. Când am ajuns la poezie, mi-am dat seama că versul tocmai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu"! se află sufletul și răsuflarea ta ca lacrimile mele de dincolo de vorbe, nu lacrimi de jale, nu-s din vina ta, doar lacrimi zvântate "lacrimi de suflet" cum se zice la mine-n țară adică aici unde și sunt despre începuturile mult visate, chiar dacă mă întreb acum dacă se-mplinesc visele vreodată. Ți-aș mulțumi dar ai închis și n-am vorbe destule, nici destul de bune sună telefonul... nu erai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contemporană, când ne gândim la ritm și rimă. Virtuozitatea e și ea o plăcere în sine, și pentru autor și pentru lector, iar virtuozitatea celor cu har nu e doar ceva superficial, ci și un "ritm al sufletului", cum bine zici. Când sunt pusă să aleg între una și alta, sunt în mare încurcătură. Drept să-ți spun, problema mea e mai degrabă "iese poemul?", "e aceasta cu adevărat poezie?" Muzica nu poate lipsi, și cred că ai dreptate, poemele mele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu apreciez și criticul care pune limbajul înaintea biograficului ori ideii și care se încrede doar în ce vede el cu ochii lui. LV. De-ar fi s-o iei de la capăt, ai mai alege exilul și poezia? MK. Așa cum ziceam, amândouă m-au găsit ele pe mine, exilul pe când eram copil, poezia abia la patruzeci de ani. Poate că ceea ce ne doare cel mai tare e de fapt însuși miezul nostru și, chiar dacă ni se mai dă o șansă, tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman de tranziție în această privință. Capitolele de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic, mediat de autor. Dar pe măsură ce se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el, devin complexe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
știi bine viața universitară americană. Privești această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată, cu preocuparea sociologului sau cu o oarecare amărăciune? DL. America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și opera mea. N-aș zice că americanii sunt "ridiculizați" în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al Doilea Război Mondial, America era aliatul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și avea printre interpreți pe actorul Stacy Keach, care s-a dus mai apoi la Hollywood (Și de acolo la închisoare, dar asta e altă poveste...). Finalul acestei bucăți mi-a oferit prima imagine (fugară) a unui nud masculin. Cum ziceam, copiii New York-ului sunt precoci. Tata cunoștea și lucra cu compozitori, instrumentiști și dirijori renumiți, cum ar fi Pierre Boulez, William Bolcolm, Joshua Rifkin și Charles Rosen. Mama lui (acceași bunică despre care a mai fost vorba!) scria și ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
există clase în sensul englezesc al cuvântului, în ciuda lucrurilor care se tot spun. De ideea de clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la o situație materială decentă după ani de trudă și economie crâncenă. Casele pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și am comparat cablurile de susținere cu o harpă. Construcția podului a fost supravegheată zice motto-ul poemului de Emily Roebling (al cărei tată l-a poiectat) de la ultimul etaj al casei din Brooklyn Heights, unde locuia cu soțul ei invalid. 1 iulie 2005 4.14. Fiona Sampson: "Știu că nu țin de nicio școală
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Da, ai dreptate să mă vezi așa. Urăsc Turnul de Fildeș. Detest poezia care e un joc în și pentru sine. Poemele construite pe figuri de stil (chimia ca metaforă! feminismul la țară!), cu ori fără narațiune. Îmi vine să zic: Ei și? Metafora chimiei sau venitului la țară trebuie să ducă undeva, nu? Cam tot așa stau lucruile și cu măștile / rolurile / post-modernitățile. Toate pot fi interesante (și mie îmi place caracterizarea când scriu la romanul meu în versuri), dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
minunați. Mă gândesc la poete ca Ana Blandiana (mărturisesc că la ea prefer textul scris, fiindcă pot să recit eu cum vreau), Liliana Ursu, Denisa Comănescu (care nu pare să scrie prea mult în acest moment, și care e, aș zice, prea modestă), Grete Tartler, Mariana Marin, Nina Cassian, Ioana Ieronim (sunt încântată de Triumful vrăjitoarei de apă, de intensitatea și ritmul alert, de detaliul concret), prolifica și carismatica Magda Cârneci, Herta Müller (acum la Berlin), Diana Manole (la Toronto). Apoi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mic în viața mea. Ceea ce nu înseamnă că nu pun preț pe conținut: el ține însă de o lume reflexivă interioară. În această lume gândurile și experiențele sunt oarecum paralele. Evident că tot ce trăim alimentează ceea ce scriem. Dar aș zice că măcar e o întârziere înainte să pun pe hârtie ceva ce mi s-a întâmplat. Resimt însă scrisul ca pe o relaxare. Mă echilibrează. Cu atât mai mult cu cât descrie ceva diferit de ceea ce trăiesc. Ai dreptate, iubirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unuia din cele două elemente. Cred cu tărie în complexitate, chiar în paradox. Iar derută! Titlul unuia din romanele mele Waterland e ambiguitatea însăși, e un "atât... cât și", nu un "ori... ori". Sunt fascinat de granițe, sau mai bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care mă includ. Am credința că forma poetică e un respect necesar. LV. Poezia ta alunecă în multe universuri literare, printre ecouri vagi din T.S. Eliot, Auden, Wordsworth, Peter Porter și alții. Ce rădăcini literare ai și cine ai zice că ți-a influențat poezia? GS. Prima mea experiență literară adevărată a fost T.S. Eliot. Citisem mulți poeți înainte să-l găsesc pe Eliot, dar am găsit în The Waste Land un peisaj care se potrivea de minune cu ceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stabilitate multora, inclusiv mie. Bunul meu prieten, poetul maghiar Otto Orban, a făcut un mic desen care mă reprezenta, în chip de dedicație la una din cărțile lui. Desenul era un nor între Anglia și Ungaria, cu o săgeată care zicea, "Tu". Poate că așa e. În ultima parte a unicului poem lung, cel mai lung, din următorul meu volum (25 de poeme în 5 secțiuni, toate în terza rima), Anglia e distrusă de cinci apocalipse. Nu știu nici eu însumi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
grup ori trib, deci nu sunt NECESAR, cum mi-a spus odată un prieten de la BBC. Sunt o clădire pe jumătate părăginită, pe după cotul râului. M-am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că n-aș fi un zidar bun. 10 ferbuarie 2001 Abstract Contemporary British Literature. Desperado Literature is an X-ray of directions and narrative manners in British fiction and poetry, mostly contemporary, with the exception of T.S. Eliot, seen as
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ea într-un proces de expansiune datorat celebrității sale, dar și condițiilor istorice. Ocuparea Greciei de către macedoneni îi face pe mulți eleni de seamă să migreze. Printre aceștia au fost și medici. înființarea Alexandriei, la 333 de către Alexandru Macedon zis cel Mare, a atras vertiginos negustori, săraci, bogați, gânditori, artiști și, desigur medici de renume. Începe să crească renumita bibliotecă din Alexandria și în două secole de pace, înfloresc științele, artele și medicina. Hippocratismul în expansiune se inseră în noua
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
așa trebuie să dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul. Iată de ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli, pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă întregul e bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, ziceau ei, toate lucrurile bune și rele pentru om în întregul său vin de la suflet și de acolo curg ca de la cap la ochi, prietene, și mai observa el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]