158,516 matches
-
arătat Iisus. Ea a dus ucenicilor vestea Învierii. În Evanghelia după Ioan se relatează minunea Învierii și faptul că Mariei Magdalena i S-a arătat Iisus, că a dus vestea ucenicilor. Plângea lângă mormânt când Iisus i S-a arătat, zicând: "Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru". Ea a vestit minunea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru". Ea a vestit minunea Învierii. Și a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și acestea i-a spus ei". Apoi S-a arătat ucenicilor și le-a zis: "Pace vouă! Luați Duh Sfânt." (20: 17, 18, 19, 22). Au circulat și circulă numeroase variante legate de viața Mariei Magdalena. În tradiția greacă, Maria l-ar fi urmat pe Apostolul Ioan, logodnicul ei și ucenicul lui Iisus, ar fi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o, a spovedit-o, a împărtășit-o, după care a murit, în anul 431, în vremea împăratului Teodosiu cel Tânăr, la 76 de ani. Avva Zosima a înmormântat-o în pustiu, ajutat de un leu. Într-o altă versiune, Maria zisă Egipteanca ar fi fost o călugăriță fecioară la Biserica Sfântului Mormânt. Aici ar fi păcătuit cu un monah, s-a căit, s-a rugat ca un coș cu merinde să-i ajungă toată viața și a plecat în pustiu. Aici
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
casa care a zidit-o el, bucatele de la masa lui, locuința robilor lui, rânduiala slugilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui și arderile de tot ale lui care le aducea în Templul Domnului, nu a putut să se stăpânească. Și a zis regelui: "Adevărat este ce am auzit eu în țara mea de lucrurile tale și de înțelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei și iată, nici pe jumătate nu mi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor volume de poezii și de dialoguri. Poetul german Rainer Maria Rilke a apreciat mult poezia sensibilă a Gasparei Stampa. Reproducem un sonet: Cum știe cel ce-așteaptă-a fi o vreme lipsit de hrana care-n viață-l ține, cum știe, zic, a se hrăni pe sine peste puteri, așijderea din vreme Inima mea, ce-adânc și mult se teme că vei pleca, să știe se cuvine ajunul lung și foamea ei de tine să-și stâmpere din timp ca să se-ntreme. De-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de bani. Mai târziu s-a căsătorit cu Jacques Pills de care va divorța în 1956, o relație tensionată a avut cu textierul Jean Dréjac, apoi i-a întreținut și i-a răsfățat pe tinerii Georges Moustaki și Théo Lamboukas, zis și Sarapo. Cu acesta din urmă s-a căsătorit, el avea douăzeci și șase de ani, ea, patruzeci și șapte. Cele mai importante relații ale cântăreței au fost acelea cu textierii și compozitorii care, inspirați și cu talent, i-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și-ar da mâna, ar forma un lanț de mai mulți kilometri. Iar fiul ei, unul dintre cei crescuți în colonia Tribul Curcubeului Milandes, referindu-se la viața marii artiste, a spus: Dacă a avut mulți amanți, îmi vine să zic: "Bravo ei!". Celebra dansatoare, cântăreață și actriță americană, naturalizată în Franța, era adorată și admirată, era asociată unei statui de abanos, era considerată Nefertiti a zilelor noastre (lui Picasso îi aparține această sintagmă). Era admirată pentru senzualitatea, exotismul ei, pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă și urâțică iar amantul ei îi reproșa inerția de a rămâne în bordel. Vera este cea mai tăcută. Niura trăia încă drama părăsirii de către un student. Zoia păstrează figura specifică unei prostituate. Pașa a venit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind o proză a circularității temporale sau, mai bine zis, a simultaneității. Se operează cu un set de fragmente de narațiune, care corespund, fiecare, unor micromotive (un personaj, un obiect, o situație, o acțiune) și care sunt reluate, cu mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis realistă, parodierea romanului polițist, recursul la arsenalul mitului modern despre extratereștri și OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de totdeauna, înscrise sub semnul postmodernismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
străduiește să ne dea pe cât posibil iluzia că nu Homer vorbește, ci bătrânul, preotul lui Apolo; și cam așa și-a compus întreaga povestire a evenimentelor care s-au petrecut la Ilion, în Itaca și în toată Odiseea. E adevărat, zise el. Nu este vorba de povestire când se redau, fie diversele discursuri pronunțate, fie evenimentele intercalate între discursuri? Evident că da. Dar când pronunță sub alt nume, nu putem spune că își adaptează limbajul aceluia al fiecărui personaj cu privire la care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a realității? A aparenței, zise el. Arta de a imita este deci foarte îndepărtată de ceea ce este adevărat, și, dacă poate să execute totul, asta înseamnă, se pare, că nu atinge decât o mică parte din ceva, și această parte nu este decât o fantomă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi, nu înțelege nimic din realitate, nu-i cunoaște decât aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră teatrul un fenomen cu atât mai periculos, cu cât posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară celei a celorlalte arte. Spectatorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca un legislator, toate ficțiunile care nu ar fi "favorabile virtuții". Literatura, imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească pe cetățean. "Văd (...) multe motive ca să cred că cetatea pe care am fondat-o este cea mai bună, zise Socrate, adresându-se lui Glaucon, unul din discipolii săi și principalul interlocutor în Republica, dar îndrăznesc să afirm acest lucru mai ales gândindu-mă la regulamentul nostru despre poezie. Ce regulament? De a nu admite în niciun caz această parte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ai remarcat că încercăm senzația contrară, vreau să spun de a rămâne calmi și răbdători, convinși că acest comportament i se potrivește bărbatului, și că trebuie să o lăsăm femeilor pe cea pe care tocmai am lăudat-o? Am remarcat, zise el. Dar avem oare dreptate să aplaudăm, am întrebat eu, când vedem un bărbat căruia am refuza, ce spun eu, căruia ne-am rușina să-i semănăm, și când în loc să simțim dezgust, simțim plăcere și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu se cuvine, că dimpotrivă, crede că din asta scoate profit, plăcere, și că n-ar vrea să fie privată de ele respingând întregul poem. Puțini oameni, cred eu, își dau seama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la amfiteatru. "Degeaba, zise el, îmi duceți trupul cu voi și mă instalați acolo: puteți, totodată, să-mi îndreptați către spectacol inima și privirile? Fiind deci absent, voi fi în același timp învingătorul vostru și învingătorul jocului". Ei îl lasă să vorbească și nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a respinge, a produce emoții violente (precum mila, spaima, mânia și altele de acest gen), ca și efectul de amplificare și efectele de reducere" (cap. 19). "Gândirea" este forma discursului adaptată la situația dramatică: "Este, spune Aristotel, facultatea de a zice ceea ce implică situația și ceea ce convine; acesta și este, în discursuri, obiectul artei politice sau retorice; căci vechii poeți își puneau personajele să vorbească în calitate de cetățeni, cei moderni îi fac să vorbească în calitate de oratori" (cap. 6). Gândirea este deci actul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în lacrimi: "Doamne, dă-mi-o înapoi, și ia-i pe toți ceilalți copii ai mei!" Un bărbat care o luase în căsătorie pe una din celelalte fiice ale sale se apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă: "Doamnă, zise el, și ginerii?" Sângele rece și comicul cu care a pronunțat aceste cuvinte au făcut un asemenea efect asupra acestei doamne întristate, încât ieși izbucnind în râs; toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
i se potrivește, la teatru ca și în lumea largă." Concepând teatrul ca pe o pledoarie în favoarea celor umili, Mercier are de gând chiar să plaseze acțiunea dramelor sale la spital, în închisoare, chiar la azil. "Un spital! o să se zică, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică. Da, și dacă mă vor supăra, voi muta scena la Bicêtre. Voi aduce la lumină ceea ce se ignoră, sau ceea ce se uită. Voi zugrăvi un om care uneori nu a fost decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încearcă să retrăiască, după traumatismul lagărelor de concentrare. În această piesă hotărât naturalistă, actrițele care le joacă pe croitorese cos cu adevărat veșminte pe care spectatorul le vede realizându-se. În Prefața la Iphigénie Hôtel45, Vinaver definește astfel teatrul cotidianului. "Zis și văzut. Această evidență nouă, și care se aplică dintr-o dată multor lucruri în afara picturii, ar putea face ca teatrul să se elibereze, într-un anumit sens. Să se acorde mai puțină importanță personajelor și evenimentelor prezentate, mai multă la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru incestul părinților noștri a voit pedepsire, Iar prin sângele nostru a vrut să scoată la lumină Tot ceea ce ură nesfârșită și dragoste dezbină." (n.tr.) 58 Agnition în orig. (lat. agnitio), termen
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eroi. Tema jocului-metaforă a vieții intră în supramodulate vibrații. Ce e viața dacă nu un „joc” plin de capcane „la capătul căruia așteaptă moartea sau huzurul” (Scarlat, din Veac de iarnă), un „joc” de „patimă și primejdie” (Hâncu). Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de morbide propensiuni. O subită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
observat de la început dificultatea de a reproduce în italiană litera "j", ca și în greacă și germană. Nu este deci de mirare că în hărțile și documentele medievale ia numirea de Zi (genetiv Zi-cho), sau Si (genetiv Si-ona); mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea greacă a Stolnicului Cantacuzino), Syill la Schwantz, iar aproape de zilele noastre, la Specht, Schyl. Prin urmare, s-ar părea că numele Jiului s-a păstrat ca atare din antichitatea preromană, episodul Rabon
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare, cine știe până unde! Ce zici, n-ar fi bine să cercetați cum e pe acolo, dacă mai sunt și alți oameni și cum trăiesc? Sunteți acum destui tineri, care pot s-o apuce la vale, cu Apa care Curge, către Soare-Răsare." Și așa s-a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]