159,780 matches
-
orele 10:00 la 18:00 Zile anuale închise: Lunea, 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie Intrarea este liberă Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice și educaționale pentru cei care doresc să înțeleagă mai detaliat producția de energie electrică dintr-o centrală electrică. Vizitele, de asemenea abordează tematica energiei regenerabile și includ multe experiențe simple dar educative despre electricitate. Aspecte cum ar fi sursele de energie regenerabilă, experiențele cu privire la producția internă care sunt supravegheate și executate de ghizi, care
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
18:00 Zile anuale închise: Lunea, 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie Intrarea este liberă Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice și educaționale pentru cei care doresc să înțeleagă mai detaliat producția de energie electrică dintr-o centrală electrică. Vizitele, de asemenea abordează tematica energiei regenerabile și includ multe experiențe simple dar educative despre electricitate. Aspecte cum ar fi sursele de energie regenerabilă, experiențele cu privire la producția internă care sunt supravegheate și executate de ghizi, care formează o echipă tânară
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
(în portugheză: Central Tejo) a fost o centrală termoelectrică, proprietate ale Companhias Reunidas de Gaz e Electricidade (CRGE), care a alimentat cu energie electrică întreg orașul Lisabona și împrejurimile sale. Este situată în zona Belem a capitalei Portugheze. Peiroada de activitate a fost între anii 1909 și 1972, însă din 1951 a fost folosită ca și centrală de rezervă. De-a lungul timpului a
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor electrice, s-a decis darea unei noi vieți acestei vechi centrale termoelectrice, redeschizându-se cu scopuri culturale. În anul 1986 s-a
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor electrice, s-a decis darea unei noi vieți acestei vechi centrale termoelectrice, redeschizându-se cu scopuri culturale. În anul 1986 s-a constituit prima echipă responsabilă pentru Muzeu, care în anul 1990 a deschis porțile pentru public. Între anii 2001 și
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
acestea,există diferite stiluri între instalațiile de joasă presiune și clădirea de înaltă presiune. Principiul de funcționare a unei centrale termoelectrice, se bazează pe arderea unui combustil pentru a produce aburi care, la rândul său, rotește un generator de curent electric. Acest lucru e simplu de realizat teoretic, dar în practică este necesar un set complex de mașini, circuite și logistică. În Centrala Tejo combustibilul principal a fost cărbunele, care sosea pe cale maritimă și era descărcat în piața cu același nume
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
prevenii deteriorarea echipametelor centralei. Prin urmare, aburul călătorea prin tuburi de înaltă presiune (38 kg/cm₂) până la generatoare, unde turbină transforma energie termică de aburi în energie mecanică, iar alternatorul transforma energie mecanică, care era transmisă de turbina, în energie electrică, producând curent electric trifazat de 10 500 V cu o frecvență de 50 Hz, care, după ce trecea prin stația de transformare a centralei, era distribuită către consumatori. Aburul la rândul său, dupa ce realiza lucrul în turbină, era dirijat spre
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
centralei. Prin urmare, aburul călătorea prin tuburi de înaltă presiune (38 kg/cm₂) până la generatoare, unde turbină transforma energie termică de aburi în energie mecanică, iar alternatorul transforma energie mecanică, care era transmisă de turbina, în energie electrică, producând curent electric trifazat de 10 500 V cu o frecvență de 50 Hz, care, după ce trecea prin stația de transformare a centralei, era distribuită către consumatori. Aburul la rândul său, dupa ce realiza lucrul în turbină, era dirijat spre condensator unde era
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
lungul timpului fără activitate,este de netăgăduit. A fost o mare centrală a Lisabonei și a Portugaliei până la mijlocul secolului XX. Raza de acțiune a ajuns în tot orașul Lisabona și pe Valea Tejului, iluminând străzile, casele și furniza energie electrică pentru fabrici. Fără ea, istoria Lisabonei ar fi fost diferită. Aceasta a fost partea invizibilă a expansiunii și creșterii orașului în secolul al-XX-lea, temelia industrializării regionale și prima cale ferată electrificată a țării (Lisabona-Cascais). În același timp, Centrala Tejo, a
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cu care UCP lucrează în mod direct) și memorie secundară (memorie accesibilă prin intermediul unui dispozitiv de control suplimentar). Apariția celui de al doilea nivel de memorie a fost argumentată de rațiuni economice și practice. Memoria primară este formată din circuite electrice care nu permit stocarea unor mari cantități de informații și care nu permit întotdeauna stocarea informațiilor în absența alimentării cu energie electrică. În schimb, memoria principală oferă un timp de acces foarte mic. Spre deosebire de aceasta, memoria secundară este formată din
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
doilea nivel de memorie a fost argumentată de rațiuni economice și practice. Memoria primară este formată din circuite electrice care nu permit stocarea unor mari cantități de informații și care nu permit întotdeauna stocarea informațiilor în absența alimentării cu energie electrică. În schimb, memoria principală oferă un timp de acces foarte mic. Spre deosebire de aceasta, memoria secundară este formată din dispozitive de stocare magnetice sau magneto-optice, cu un timp de acces mai ridicat dar cu posibilități de stocare de mari dimensiuni și
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
aceasta, memoria secundară este formată din dispozitive de stocare magnetice sau magneto-optice, cu un timp de acces mai ridicat dar cu posibilități de stocare de mari dimensiuni și cu facilități de păstrare a datelor și în absența alimentării cu energie electrică. Memoriile care nu sunt capabile să rețină date în absența alimentării cu energie electrică se numesc volatile, termenul opus fiind de non-volatile. Funcționarea unui sistem de calcul cu o arhitectură ierarhizată a sistemului de memorie se bazează pe ideea de
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
timp de acces mai ridicat dar cu posibilități de stocare de mari dimensiuni și cu facilități de păstrare a datelor și în absența alimentării cu energie electrică. Memoriile care nu sunt capabile să rețină date în absența alimentării cu energie electrică se numesc volatile, termenul opus fiind de non-volatile. Funcționarea unui sistem de calcul cu o arhitectură ierarhizată a sistemului de memorie se bazează pe ideea de păstrare a informațiilor într-un mediu de stocare de mare capacitate (memorie secundară), cu
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
accesul la informații a UCP se utilizează unul sau mai multe nivele de memorie cache (nivelul 1 - on-chip cache si nivelul 2 - on-board cache). Memoria cache este implementată la nivel de UCP sau de sistem prin intermediul unor circuite de memorie electrice cu timp de acces foarte mic (mult mai mic decât al circuitelor care formează memoria principală) și care intermediază accesul la informații a UCP. Cu cât timpul de acces a unui circuit de memorie este mai mic cu atât prețul
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
acestora: memorie internă (în interiorul microcontroler-ului), memorie externă (sistem). Toate aceste unități de memorie se află ierarhic la nivel de memorie principală. Implementarea fizică diferă între memoria program și memoria de date, cele două tipuri de memorie fiind implementate cu circuite electrice de memorie volatilă - circuite de memorie RAM (memoria de date) și circuite de memorie non-volatile - circuite de memorie ROM (memoria program). Utilizarea memoriei de tip ROM, în cazul memoriei program, asigură non-volatilitatea informațiilor în lipsa memoriei secundare.
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
până sus, care intra în același fronton și forțândul să crească. In rama arcului rotund, inscripționat pe plăci, se poate citi: „1909 / CȘs Reunidas de Gaz e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” („1909 / CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
deschideri), care ”sprijină” restul fațadei. Fațada Sălii de Mașini merită o atenție specială. Dintre toate, ea prezintă mai multe motive decorative și mai multe aspecte legate de modernism, cum s-a întamplat la primitiva Centrală Tejo și la cele mai multe centrale electrice de epocă, (poate pentru că sala de mașini era inima care genera energia produsă în centrală), dar fără să intre în contradicție cu estetica setului. La baza acesteia se găsesc câteva diferențe în comparație cu alte fațade, peretele fiind îmbrăcat cu piatră cioplită
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
secolului al-XIX-lea, Lisabona, imaginea a ceea ce s-a întâmplat în principalele orașe Europene, era un oraș în plină expansiune și consumul de electricitate a ținut, deasemenea, ritmul cu urbanizarea orașului: în primul rând, înlocuind gazul în iluminatul public, apoi motoarele electrice au început să câștige treptat avantaj în industrie și în cele din urmă casele cele mai bogate, au început epoca de uz casnic a energiei electrice. În capitala Lusitană, existau două centrale care furnizau electricitate în oraș: Centrala de Avenida
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
ritmul cu urbanizarea orașului: în primul rând, înlocuind gazul în iluminatul public, apoi motoarele electrice au început să câștige treptat avantaj în industrie și în cele din urmă casele cele mai bogate, au început epoca de uz casnic a energiei electrice. În capitala Lusitană, existau două centrale care furnizau electricitate în oraș: Centrala de Avenida (1889) și Centrala de Boavista (1903). Numele lor erau strâns legate de locurile unde erau instalate; a fost din această cauză că în timpul fazei de început
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de scurtă durată, deoarece, odată construită, în documentele oficiale și pe fațada centralei, ea a adoptat numele râului (fluviului) care i se potrivea-Centrala Tejo. Micile centrale existente în capitală (Avenida și Boavista) au devenit insuficiente prin creșterea cererii de energie electrică și, pe lângă aceasta, erau situate în cartierele puternic urbanizate producând intense impacte ambientale pentru persoane și fără spațiu pentru mai mult decât previzibilele extinderi pe care noua industrie de electricitate l-e prezenta. Pentru aceste motive, la începutul anului 1908
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
intense impacte ambientale pentru persoane și fără spațiu pentru mai mult decât previzibilele extinderi pe care noua industrie de electricitate l-e prezenta. Pentru aceste motive, la începutul anului 1908, compania care deținea concesiunea de producție și distribuție a energiei electrice în Lisabona, Companiile Reunite de Gaz și Electricitate (CRGE) au luat hotarârea de a construi o nouă centrală termoelectrică în Lisabona. În autorizația de exploatare s-a cerut permisiunea pentru a instala “o nouă stație generatoare de energie”, situată într-
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
au alăturat mai târziu încă cinci cu o mai mare putere de vaporizare. Astfel, în 1912, când tot echipamentul a fost instalat, vechea Centrală Tejo dispunea de cincisprezece mici boilere Belleville și cinci grupuri generatoare care furnizau electricitate la rețeaua electrică a orașului Lisabona. În ceea ce privește exteriorul, clădirea care adăpostea acest extins set de mașini, prezenta un fel de arhitectură caracteristică micilor centrale electrice de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, așa-numite “fabrici de electricitate”. Planul său corespundea cu o navă longitudinală acoperită cu
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]