16,607 matches
-
o dedicație pentru Wolmar. În acest răstimp, lucrurile luaseră o asemenea întorsătură în Franța că protestantismului îi părea hotărât cel mai fericit viitor. Regele Anton al Navarrei, cedând cererile urgente ale nobililor evanghelici, își declarase disponibilitatea de a asculta un învățător proeminent al Bisericii. Beza, nobil francez și conducător al academiei din metropola protestantismului francez, a fost invitat la Castelul Nerac, însă nu a putut planta sămânța credinței evanghelice în inima regelui. În anul următor (1561), Beza i-a reprezentat pe
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
director școlar. s-a născut la 25 noiembrie 1739, în localitatea Orman, în comitatul Solnocul Interior, azi în județul Cluj. Părinții săi erau nobili români Andrei Bob din Copalnic-Mănăștur și Candida Timandi. Primele cursuri școlare le-a făcut sub îndrumarea învățătorului reformat comunal, apoi a studiat la Ocna Dej, la Jula și la Ciumăfaia. La vârsta de 11 ani a trecut la iezuiții din Cluj. De la Cluj a plecat la Blaj, fiind novice-monah. La Blaj l-a avut profesor de gramatică
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
cei catolici) consideră că - conform adevărului istoric și onestității științifice - pretinsa „cădere” a papei Liberiu trebuie să fie circumscrisă în cele mai modeste/restrânse dimensiuni. Liberiu a fost slab, fără îndoială, totuși nu și-a trădat misiunea și slujirea de învățător al adevărului creștin. O confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
devină pârloagă"”. Așa a procedat și în Țara Moților unde neștiința de carte, în rândul românilor ortodocși, era foarte mare, și se datora sărăciei și mai ales lipsei de organizare. Situația școlilor românești ortodoxe era jalnică. Lipseau localurile de școli, învățătorii, manualele școlare, și mai ales o instituție care să dea învățătorilor cunoștințele necesare. Comunicările (rapoartele) primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate. Un colegiu din Oradea poartă numele lui Andrei Șaguna. Prin Andrei Șaguna, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
de carte, în rândul românilor ortodocși, era foarte mare, și se datora sărăciei și mai ales lipsei de organizare. Situația școlilor românești ortodoxe era jalnică. Lipseau localurile de școli, învățătorii, manualele școlare, și mai ales o instituție care să dea învățătorilor cunoștințele necesare. Comunicările (rapoartele) primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate. Un colegiu din Oradea poartă numele lui Andrei Șaguna. Prin Andrei Șaguna, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a fost prima din spațiul ortodox în care laicii aveau un rol
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
menționat documentar și în anul 1177, ca o donație a regelui Béla al III-lea către capitlul din "Orod" (în prezent comuna Vladimirescu, fostă Glogovăț). Școala din Micălaca este atestată pentru prima dată la 1791 în „conscripția despre școlile Aradului”. Învățător era Gheorghe Popovici și aici învățau 60 de elevi, din care 40 de băieți și 20 de fete. În vara anului 1906 fizicianul maghiar Loránd Eötvös a efectuat experimente fizice de gravimetrie în comuna pe atunci numită "Mikelaka". Prin măsurătorile
Micălaca () [Corola-website/Science/303850_a_305179]
-
() a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător. În Primul Război Mondial
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
() a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător. În Primul Război Mondial, s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. A organizat și militat pentru
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
în mod constant - însă - citează izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect. În această secțiune, Eusebiu
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
Moldova, în apropierea ghetoului. În martie 1944, când armata română se retrăgea din acea zonă, familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko, cerându-i adăpost. Ei au rămas ascunși acolo până după război. Dosar 8207. Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra, Raionul Rîbnița. Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber, un băiat evreu care locuia cu părinții, colhoznici, în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere. În decembrie 1941, când germanii și românii au deținut controlul asupra
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan, învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
la Leșu. La această vizită poetul îi aduce nepotului său, preotul Vasile, fiul lui Leon, un gramofon și plăci cu cântece românești. Acum ar fi stat de vorbă pe tema războiului de independență, cu țăranii Ilie Strugaru și Costan Scurtu. Învățătorul G. Ciocârlă afirma poetului îi plăcea să se plimbe pe ulițele retrase ale satului. La 30 august 1908 participă la sfințirea bisericii din Măgura, unde era paroh fostul său coleg, Zaharia Bulbuc, de unde pleacă direct la Leșu, însoțit de fratele
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu este amintită și într-un document emis de Comisia județeană Năsăud de verificare a membrilor Partidului Muncitoresc Român în 1949, printre comunele în care Partidul Comunist a înființat greu organizații, datorită "“elementelor dușmănoase: preoți, învățători, chiaburi". Instalarea la putere a regimului comunist a avut drept consecință directă pentru parohia Leșu, confiscarea a 60 de hectare de fânațe, păduri și teren arabil. S-a interzis, de asemenea predarea religiei în școală. În urma pensionării părintelui Vasile Coșbuc
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
un revoluționar chinez, teoritican politic și lider al Partidului Comunist Chinez. În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui , a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză. Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez și, în această
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
cetate în Cipru, Salamina. Neoptolemus a avut o întoarcere fericită. El a urmat sfatul lui Helenus, care l-a însoțit, de a călători pe uscat, prin Tracia. Apoi, Neoptolemus s-a întâlnit cu Ulise și l-au îngropat pe Phoenix, învățătorul lui Ahile, pe pământul ciconienilor. A cucerit "țara moloșilor" (Epirul) și a avut un copil cu Andromaca, Molossus, căruia i-a dat mai târziu tronul. De aceea regii Epirului vor spune că ei sunt descendenți ai lui Ahile, la fel
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
că vor găsi bani în casa lui, necunoscând în ce constă marea lui bogăție. Corpul neînsuflețit al regretatului Belloescu a fost depus la Casa Națională. Acolo l-a vizitat tot Bârladul, de la bătrâni până la copii și țăranii din împrejurimi, cu învățători și toți foștii lui elevi. Au fost prezente toate autoritățile Prefecturii, Primăriei, Tribunalului, Baroului, precum și magistrații, medicii, inginerii, toți intelectualii orașului și lacrimile tuturor au fost un ultim omagiu adus ilustrului concetățean. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a depus o
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
scrierii latine era obligatorie. Aceste curente au fost privite de conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe drept atacuri împotriva ființei religioase și naționale sârbești, de aceea clerul sârb a cerut ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și astăzi limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, limba literară laică este un
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Dan George Spătaru (n. 2 octombrie 1939, Aliman, Constanța - d. 8 septembrie 2004, București) a fost un cântăreț român de muzică ușoară. s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o
Dan Spătaru () [Corola-website/Science/303974_a_305303]
-
n. 6 martie 1920, Prăjești, județul Bacău - d. 19 octombrie 2006, București) a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista "Liliacul", editată împreună cu patru colegi. a urmat cursurile Școlii Normale din Bacău după care, în perioada 1941 - 1945, a studiat vioara la Academia de Artă Dramatică din Iași. A debutat ca actor
Ernest Maftei () [Corola-website/Science/304280_a_305609]
-
Națională. Între 1898-1906 a fost director al Despărțământului Timișoara al ASTRA. A fost membru fondator al Muzeului de Istorie și Etnografie din Sibiu și al societăților culturale românești: "Societatea literară Petru Maior"; "Asociația pentru cultura poporului român" din Arad, " Reuniunea învățătorilor români din Banat" aparținătoare Diecezei Aradului, "Reuniunea femeilor române" din Sibiu, Arad, respectiv Timișoara, "Societatea pentru sprijinirea teatrului român din Ungaria și Ardeal", precum și membru al Casinei Militare Timișoara, al "Societății Istorice și Arheologice Timișoara", al societății literare "România Jună
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
reface firul evenimentelor legate de trecutul acestei importante instituții. La sărbătorirea școlii ce a avut loc în luna noiembrie 1981, când s-au aniversat 250 de ani de la prima atestare documentara (1731), printre invitații de onoare a fost prezent și învățătorul Traian Popa, fost prim director după Mare Unire, adică în anul 1920 când școală și-a reluat activitatea. Printre discuții a fost și întrebarea ce știe despre arhiva veche a școlii, iar conform răspunsului arhiva a fost arsă în timpul retragerii
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
despre copilăria sa, în autobiografia din 1957 ("„Als ich ein kleiner Junge war”"). În 1913, Erich Kästner a intrat la școala pedagogică din Dresda, de unde s-a retras în 1916 cu puțin timp înainte de finalizarea cursurilor. Ar fi putut ajunge învățător. Mai multe detalii despre copilăria sa sunt redate în cartea "Das fliegende Klassenzimmer". În 1914, la vârsta de 15 ani, a izbucnit primul război mondial. Kästner a fost recrutat în 1917 și a făcut parte dintr-o companie de artilerie
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
din Federația Rusă (din 1993), deputat în Duma de Stat (din 1995), membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (din 1996). G. A. Ziuganov s-a născut într-un sat din regiunea Oriol, în sudul Moscovei. Fiu și nepot de învățători de țară, el a urmat tradiția profesională a familie: a devenit profesor de fizică, începând să predea în 1961. În 1962, a fost cooptat în Departamentul de fizică și matematică a Institutului Pedagogic din Oriol. Între 1963 și 1966 a
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
Kenneth George Aston (Colchester, Marea Britanie, 1 septembrie 1915 - Ilford, o suburbie a Londrei Marea Britanie, 23 octombrie 2001) a fost arbitru de fotbal englez. Lui i se datorează multe îmbunătățiri în arbitrajul fotbalului. În viața de toate zilele a fost învățător și militar în armata britanică. A terminat cursul de arbitri în 1936 și a făcut cariera în diviziile inferioare devenind arbitru de tușă în stagiunea 1949-50 pentru compionatele ce corespund seriilor noastre „B” și „C”. Totuși, în cronologia sa biografică
Ken Aston () [Corola-website/Science/304357_a_305686]
-
în patrie a fost primul arbitru federal, care a îmbrăcat ținuta „negru-alb”, care a devenit repede ținuta standard a arbitrilor. Următorul an tot el a fost acela care a introdus fanioanele albe pentru arbitri de tușă. În 1953 a devenit învățător (profesor) la Newbury Park School îmbunătăținduși stilul până ce a ajuns să arbitreze partide de cel mai înalt nivel. A arbitrat finala Campionatului European al Națiunilor din 1960, chiar dacă numele lui a rămas tot la fel de apăsat scris și pe paginile cele
Ken Aston () [Corola-website/Science/304357_a_305686]