17,219 matches
-
atitudinea mirat-conciliantă. Ia-ți labele de pe mine! Conductorul, văzînd o bătaie, ținea trenul oprit, ca nu cumva să cadă cineva pe șine. - Hai s-o tăiem, am zis. Am pornit-o spre capătul peronului. Omul s-a ridicat și a alergat după noi. L-a luat pe Roy În brațe, ținîndu-l cu Îndărătnicie. Roy nu reușea să scape de el. Omul Îl Înșfăcase zdravăn. - Ia-l pe fraierul ăsta de pe mine! a țipat Roy. L-am lovit pe tip În față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu el a doua zi, la Bickford’s, a-nceput imediat să-mi bage schema cu „să te previn În legătură cu Nick”. - Nick e urmărit acum tot timpul. Îți dai seama cînd un tip e Încolțit: nu se uită În urmă. Aleargă. Așa că vezi cui te-ai găsit să-i dai adresa și numărul de telefon. - Știu toate astea, am zis. Chris a făcut-o pe bosumflatul. - Bine, sper că știi ce faci. Acum nu-ți bag un text. O să primesc sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În fața automatului. Toată garnitura. Să plecăm azi? - Da. Mă duc să fac cura la Lexington și am nevoie de bani de autobuz. Plec În seara asta. Imediat ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cealaltă, pe contrasens. O șmecherie veche de-a gaborilor. Eram blocați. L-am auzit pe Cole țipînd: - O, Iisuse, mai am la mine un băț! Gaborii au sărit din mașină cu mîinile la pistoale, dar nu le-au scos. Au alergat spre mașina mea. Unul dintre ei, cel care Îl ochise pe Pat, avea pe față un zîmbet larg. - Unde-ai găsit mașina, Pat? a-ntrebat ăla. Celălalt gabor a deschis ușa din spate. - Toată lumea afară! A zis ăla McKinney și Cole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aceea Încă nu era bolnav, dar celule lui căutau moartea și West o știa. Voia să vîndă tot și să plece din Vale. „Mă simt Închis aici. Ai atîta de mers ca să ieși din Vale”, zicea el. A-nceput să alerge de la un proiect la altul. O plantație În Mississippi, o seră de legume În Mexic. S-a-ntors În Minnesota și a investit Într-o companie de furaje pentru vaci. A făcut-o cu bani gheață, luați din vînzarea proprietății din Vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de hop. Sudoarea mi se scurgea pe nas. Mi-am zgîriat mîinile În lemnul de pe marginile găurii. „Dacă n-ajung așa, tot o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să mă uit după ferăstrău. Nu-l găseam. Alergam dintr-o cameră-n alta, aruncînd lucrurile-n toate părțile și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Carlsbad înapoi să ia pe mama și pe Ion Pillat, ca să vie după mine la München, unde, chemând telegrafic pe bărbatul meu de la Aix-les-Bains, trebuia să ne întrunim cu toții și de acolo să luăm drumul spre țară. Toată noaptea auzii alergând pe scări și pornind în automobile ofițerii germani și austrieci, convocați la garnizoanele lor. Cu mare greutate sosiră la München cei trei din Carlsbad. Vagoa nele erau năvălite în gări, bagaje mari nu se mai primeau în Germania. Ei lăsară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Mavrocordat, începurăm călătoria cea mai riscantă, mai ales pentru mama. Era ultimul tren spre România și încă numai până la Cer năuți, unde se lega de cel pornit din Berlin cu aceeași destinație. Acolo se afla și un sleeping car. Alergai să fac mamei rost de un pat pentru noapte. Bineînțeles era ticsit, dar fiind dată vârsta și personalitatea ei nu mă îndoiam că se va sacrifica cineva. Printre călători era Waldthausen, ministru german la București, cu von der Goltz, atașatul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un compartiment întreg. Îl puse îndată la dispoziția noastră și se duse într-alt vagon. Mă instalai aici cu mama. Dar aflând că în același tren, venind din Lon dra prin Berlin, era Take Ionescu care nu mai găsise pat, alergai la el ca să aflu cele petrecute. „Vom asista la dărâmarea civilizațiunii moderne, îmi zise. Precum romanii au distrus Grecia, tot astfel Germania va distruge Franța.“ „Dar Anglia, ce face Anglia?“ „Anglia nu se mișcă, vin de la Londra. Sunt deciși să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oribil, căci mulți se opreau pe drum, vitele slăbite nu aveau nutreț, oamenii nici mâncare, nici adăpost. Rămâneau sărmanii lungiți pe marginea șoselei în ploaie și noroi; vremea se înăsprise și sosea iarna peste ei. Toți refugiații din Transilvania, care alergaseră cu o parte din avutul lor ca să scape de ungurii reveniți biruitori în sate și orașe, erau îndreptățiți să caute un adăpost în țara mumă pentru care manifestaseră cu entuziasm la intrarea trupelor noastre, dar unde se duceau? Ce-i
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Crăsnaru ne anunță că la orele 16 trupele germane își fac intrarea în Capitală. Oricât de preparați eram, ce lovitură! Tot ce iubeam pe lume am fi sacrificat să nu vedem Bucureștii în această clipă nenorocită, deși o speram trecătoare. Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
niște vasali. Ca să fie încartiruiți trebuiau să prezinte un bilet de la Kommandantură, dar veneau în mod arbitrar și, de nu le rezista nimeni, se instalau; mai ales în casele lăsate sub paza unei nemțoaice erau chiar îndemnați să intre. Ei alergau întâi la pivniță, se îmbătau și apoi jefuiau nu numai pentru profit, dar și pentru a devasta ca sălbaticii. Aceasta fu soarta caselor lui Take Ionescu, Costinescu, Costescu-Comăneanu, Polizu-Micșunești, Al. Băicoianu, Victor Antonescu etc. și mai ales a fratelui meu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pot crede, d-le ministru, este eforul tuturor spitalelor din București. Convenția de la Haga se opune“. „Și totuși o vor face, îmi zise. Nu se uită la nimic.“ „Dar de ce m-ai prevenit?“ „Pentru bagaje.“ Nu înțelegeam. Într un suflet, alergai la Eforie. [Costache nu păru surprins.]( Ediția a II-a, 1996, pp. 24-25. ) „Mă așteptam, îmi spuse, dar bine ai făcut să vii.“ Își aranjă îndată pe cât putu administrația și dispunerea celor 2 000 000 lei din casa Eforiei. De la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
simplu interogatoriu la poliție și, cu tot frigul, cum mă găseam în casă, pornii după ei până la colțul Căii Victoriei; mi se părea că se duce pe veci. Când la ora 7 seara am văzut că nu se înapoiază, am alergat la Lupu Costache și cu el la Tzigara. Amândoi pretindeau că n-au fost preveniți. Noaptea i-am făcut cufărul cu lucrurile indispensabile în mijlocul iernii și dimineața pornii la Kommandantură pentru a i le putea duce. Acolo, un polițist, citind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atunci autorizarea și mi-o dete. „Degeaba ați spus toate câte, aceste lucruri se discută de la guvern la guvern, dar nu cu doamnele care vin să vă ceară dreptul lor.“ Deodată i se potoli toată mânia, deveni politicos și chiar alergă la ușă, mi-o deschise cu un mare salut, pe care, de rândul acesta, eu, ieșind, nu i-l înapoiai. De la Crucea Roșie obținusem să trimit în fiecare zi lapte și apă lui Costache. Marghiloman îmi promisese că va protesta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca, în locul ei, să mă ia pe mine, din pricina stării d-nei Stolojan și a copilului. „Aceasta nu vrea să zică că n-o să fiți toate arestate.“ „Chiar mama?“ A tăcut și a lăsat ochii în jos. Am înțeles și am alergat la Petre Carp, care, după ce m-a ascultat, a izbucnit în râs și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici nu se gândesc germanii la dvs., deși au dreptul să răspundă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
găsit pe Konon plângând și tremurând de a se vedea prizonier și asigurând că nu știa pe Mariu T. catolicit. Ele l-au pus să jure că nu va mai subscrie nimic până nu va vorbi cu ele și au alergat la Marghiloman. Acesta prezida comitetul partidului; acolo se afla și Grig. Cantacuzino. L-au chemat afară, i-au explicat că fac din această numire un mare scandal; au obținut ca Marghiloman să se retracteze, deși era foarte plictisit să ofenseze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încetară: ziua, seara, cu brutalitate dădeau năvală, sparseră, bineînțeles, ușa pivniței, se urcară pe acoperiș, răvășiră toată casa, plecând însă de fiecare dată „cu] (Ibidem, p. 91.) lucrurile ce le plăcuseră“, între altele o rochie a d-nei Stolojan. Lia a alergat acasă cu Pia, eu la Tzi gara-Samurcaș, care a venit la fața locului și, cum constată că se spărsese ușa pivniței, se scotocise cu lopata în zăpada din curte, promise o patrulă care să oprească recidiva unor astfel de neorânduieli
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Mama, revenită acasă, fu examinată de Costache, care decise să-i facă injecții pentru a o întări și îi prescrise să iasă regulat, în fiecare zi. După-amiază sosi d. Tzigara cu liberarea oficială a lui Costache. El profită pentru a alerga îndată să vadă pe Lia. Dl Tzigara ne povesti cum Ion Filitti, directorul Teatrului, numit de germani, a fost la Carp, Maiorescu și Marghiloman pentru a-i invita la deschiderea Teatrului Național. Toți au refuzat, iar Tzi gara a spus
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la noi și făcu repede aceleași gesturi ca monahele. Era foarte comic, dar așa de drăgălaș, încât ne găsi o mare veselie, iar maica stariță, înduioșată, îl luă în brațe, îl sărută și, câștigată pentru totdeauna, îi dete voie să alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă în curtea păsărilor, de unde reveni cu toate găinile după el, fără supărarea stăpânei. Maicele cele tinere îl luau pe umăr, fugeau cu el prin coridor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
colț un geamantan al lui Ionel, ridică capacul și văzu rochia, umbrela, șalul de Chantilly negru ale Elizei, le luă repede și fugi cu ele jos pe scară. Căpitanul după ea: „Nu vezi, domnule, ce-a făcut ordonanța dumitale?“ și alergă într-un suflet la George Știrbey, în vecinătate. Toate celelalte rochii scumpe de stofe și de dan tele albe au dispărut. De la Pillat, din Săveni, în fine, primise Mari uța un cuvânt scris pe nemțește. Acel bilet era numai subscris
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frontul francez. Ca de obicei, fiecare insucces era urmat de o îndârjire în contra populației civile. De rândul acesta, născociseră strângerea câinilor, și în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână își priveau opera, dar cu ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndrăzniți să ne fa ceți o asemenea propunere? îi răspunsei. Nu mă puteți sili la așa ceva, deși sunt prizoniera dvs.“ S-a retras fără o vorbă și s-a dus la Lia. Același refuz, dar mai blând. Atunci Fräulein a alergat de s a fotografiat cu Vintilică. lupte între conservatori. plebiscitul pentru carp. chemarea mitropolitului Conservatorii germanofili din București nu se mai înțelegeau defel. Marghiloman și Carp deveneau rivali și primul combătea plebiscitul care trebuia să facă pe cel de-al
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa ar fi refuzat-o - permisia de a i ajuta. Probabil a promis o mâncare bună și sol daților. Toată mănăstirea și amândouă satele, Burdușani și Piteasca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]