17,527 matches
-
discutând cu politicieni și reprezentanți sindicali. El credea cu convingere în procesul de cucerire a puterii de la Partidul Muncitoresc Unit Polonez prin negocieri și a jucat astfel un rol activ în discuțiile Mesei Rotunde, devenind unul dintre cei mai importanți arhitecți ai acordului prin care s-a decis organizarea de alegeri parțial libere la 4 iunie. La 17 august, Mazowiecki s-a întâlnit cu Lech Wałęsa, care i-a oferit postul de prim-ministru în guvernul ce urma să se formeze
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
un San Francisco aflat în ruină, în care podul San Francisco - Oakland Bay Bridge fusese închis și acaparat de cei fără adăpost - stare de lucruri descrisă mai apoi de Gibson în trilogia Bridge. Povestea a inspirat contribuția la expoziție a arhitecților Ming Fung și Craig Hodgetts, care și-au imaginat un San Francisco în care cei bogați trăiesc în turnuri cu înaltă tehnologie, alimentate solar, care privesc peste un oraș neîngrijit cu un pod în ruină. Expoziția arhitecților prezenta pe ecran
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
la expoziție a arhitecților Ming Fung și Craig Hodgetts, care și-au imaginat un San Francisco în care cei bogați trăiesc în turnuri cu înaltă tehnologie, alimentate solar, care privesc peste un oraș neîngrijit cu un pod în ruină. Expoziția arhitecților prezenta pe ecran o prezentare video a lui Gibson discutând despre viitor și citind din „Skinner's Room”. "The New York Times" a lăudat expoziția ca pe „unul dintre cele mai ambițioase și admirabile eforturi de a prezenta domeniul arhitectonic pe care muzeele
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
fost nevoie să se spargă din ziduri. Începând din anul 2002 s-a inițiat un plan de refacere al centrului istoric al Sibiului. În urma cercetărilor arheologice s-a identificat amplasamentul, adâncimea fundației statuii și a gardului înconjurător. În anul 2003, arhitectul șef al municipiului Sibiu, Szalbolcs Guttmann, care conducea lucrările de refacere a centrului istoric, și-a afirmat intenția de a îndepărta statuia lui Gh. Lazăr din Piața Mare și de a readuce statuia Sf. Ioan Nepomuk. Această intenție nu s-
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Bastioanele au fost construite pentru a întări unele puncte mai importante ale centurilor de apărare ale orașului. Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe teritoriul actual al României îl constituie bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, precum și
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri și 216 puști de cetate, care au sporit mult capacitatea de apărare a cetății. Nemulțumit de starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de apărare ale orașului. Arhitectul italian Alessandro Clippa (Alexander Klippa) a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase pentru amplasarea tunurilor, sub care trebuiau amenajate cazemate pentru
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
(n. august 1928, Ploiești) este un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul Proiect București. În 1956 devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat din Ploiești și obține, chiar la prima lui scenografie, Premiul Tineretului. În 1962 câștigă
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul Proiect București. În 1956 devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat din Ploiești și obține, chiar la prima lui scenografie, Premiul Tineretului. În 1962 câștigă prin concurs postul de prim-pictor scenograf la Teatrul Tineretului din
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Bastioanele au fost construite pentru a întări unele puncte mai importante ale centurilor de apărare ale orașului. Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe teritoriul actual al României îl constituie bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, precum și
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
poată circula. Au fost realizate săpături arheologice, zona unde s-a aflat turnul fiind decopertată. Apoi, primăria a astupat provizoriu groapa și a organizat un concurs de proiecte. Până la sfârșitul lunii septembrie 2006 au fost depuse doar două oferte ale arhitecților; acestea au fost analizate de o comisie de arhitecți, dar niciuna nu a fost agreată și s-a luat decizia să se organizeze un nou concurs. Aceasta nu s-a mai organizat însă. Poarta Cisnădiei avea trei deschideri boltite, dintre
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
s-a aflat turnul fiind decopertată. Apoi, primăria a astupat provizoriu groapa și a organizat un concurs de proiecte. Până la sfârșitul lunii septembrie 2006 au fost depuse doar două oferte ale arhitecților; acestea au fost analizate de o comisie de arhitecți, dar niciuna nu a fost agreată și s-a luat decizia să se organizeze un nou concurs. Aceasta nu s-a mai organizat însă. Poarta Cisnădiei avea trei deschideri boltite, dintre care două pentru pietoni și o deschidere centrală pentru
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
călător”". În octombrie 1937, Primăria orașului Tecuci a donat un nou teren de 790 metri pătrați în Grădina Publică pentru construirea bisericii catedrale care urma să poarte hramul Sf. Apostol Petru. Proiectul noii catedrale a orașului a fost elaborat de arhitecții bucureșteni Ion D. Traianescu și Magdalena Iacobescu-Traianescu, fiica acestuia. Piatra fundamentală a viitoarei biserici a fost pusă la 31 iulie 1938 de către Ilarion Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Lucrările de construcție au fost executate de meșterul italian Iosif Polano. Printre
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
Noua statuie urma să-l reprezinte pe Gheorghe Lazăr în picioare, iar soclul va fi și el unul nou. Locul amplasării noii statui urma să fie la câțiva metri mai departe de vechiul amplasament, înspre Curtea de Fier, acolo unde arhitecții considerau că statuia va fi pusă mai bine în valoare de perspectiva pieței. La 30 iulie 2006, după finalizarea lucrărilor de renovare a Pieței Mari, a fost amplasată o statuie nouă din bronz a lui Gheorghe Lazăr, care a fost
Statuia lui Gheorghe Lazăr din Sibiu () [Corola-website/Science/323992_a_325321]
-
toate gradele universitare până la cel de profesor (1967). În 1954 se căsătorește cu Jeanna Păcurariu (n. 25. 12. 1925 - d. 12. 02. 2014), șef al redacției de matematică a Editurii Academiei Române. Fiul lor, Dan Păcurariu (n. 21. 11. 1961) este arhitect și profesor la Universitatea Hyperion din București. În anii 1963 - 1964, este profesor la Universitatea Sorbona din Paris, iar între anii 1965 și 1967 la Universitatea din Viena. În perioada 1967 - 1975 este decan al Facultății de Filologie a Universității
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
frescă a războiului”, la care a colaborat cu pictorii Dem. Iordache și Gheorghe Vânătoru, pe schițele pictorului Gheorghe Labin. În prezent, pe locul ocupat odinioară de Palatul Artelor este amplasat Mausoleul din Parcul Carol, realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu. În anul 2006, Romfilatelia a pus în circulație o serie de timbre cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la "Expoziția Generală din parcul Carol", formată din 6 timbre și o coliță, prezentând imagini ale
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
ai săi ca spioni. Cel mai cunoscut exemplu a fost cel al Proiectului Manhattan în care rețeaua a fost acuzată de transmiterea către sovietici a planurilor pentru bomba atomică; Julius și Ethel Rosenberg au fost condamnați și executați ca principali arhitecți ai acestui plan. Examinarea ulterioară a cazului lor arată că, deși Julius era fără îndoială vinovat, unele dintre dovezile împotriva lui Ethel erau contradictorii și posibil false. Până în august 1919, la doar câteva luni după înființare, PCSUA avea 60.000
Partidul Comunist din SUA () [Corola-website/Science/319963_a_321292]
-
(amintit în unele scrieri și ca „vila din Kiseleff”) este locuința din București a Regelui Mihai I al României. Palatul a fost proiectat în 1930 de către arhitectul Duiliu Marcu într-o combinație de stil maur și brâncovenesc. A fost construit în 1936 pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesă a României, prima fiică a Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria a României, soră a
Palatul Elisabeta () [Corola-website/Science/319977_a_321306]
-
importante domenii, din patrimoniul privat al Familiei Regale mai fac parte unele proprietăți imobiliare care au o mai mică însemnătate. Palatul este resedința de stat a Familiei Regale de azi. Ansamblul arhitectonic a fost proiectat in anii 1930 de tânărul arhitect Marcu, structura fiind deopotriva armonioasă cât și încarcata de simboluri ale trecutului si prezentului. Palatul, o combinație de stil maur cu cel brâncovenesc, este înconjurat de Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti. Palatul a fost dat în folosința Regelui Mihai
Reședințele Casei Regale a României () [Corola-website/Science/319981_a_321310]
-
lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi. Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci si ca spatiu expozitional pentru opere de artă. Casa era deschisă o zi pe săptămână pentru publicul amator de artă încă de la terminarea construcției, în 1942. Donația s-
Muzeul Zambaccian () [Corola-website/Science/315900_a_317229]
-
Heydar Gholi Khan Ghiaï-Chamlou, cel mai adesea doar (n. 1922, Tehran d. 1985, Cap d'Antibes, Franța) a fost un arhitect iraniano - francez, cu contribuții notabile la implementarea arhitecturii moderne în Iran. Absolvent al cunoscutei École des Beaux-Arts, din Paris, în 1952, Heydat Ghiai, cunoscut ca un pionier al arhitecturii moderne din Iran, a realizat, printre altele, clădirea , Hotel Hilton, mai
Heydar Ghiai () [Corola-website/Science/315904_a_317233]
-
pionier al arhitecturii moderne din Iran, a realizat, printre altele, clădirea , Hotel Hilton, mai multe gări, cinematografe, variate clădiri civile și guvernamentale, precum și mai multe spițele. În calitate de profesor de arhitectură la din Teheran, Ghiai a educat mai multe generații de arhitecți moderni.
Heydar Ghiai () [Corola-website/Science/315904_a_317233]
-
Iași), format dintr-o capelă mortuară unde a fost înmormântat poetul Vasile Alecsandri (1821-1890). El a fost construit în perioada 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, în curtea conacului de la Mircești. Planurile monumentului au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, membru de onoare al Academiei Române. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul de clasificare . În această listă nu se specifică anul construcției. Poetul
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
sprijinul Ministerului Artelor, a fost construit un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești în curtea conacului de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția lui s-a îngrijit arhitectul Alexandru Popovici, iar interiorul a fost pictat de Paul Molda. La data de 19 mai 1928, "într-un cadru restrâns și fără mult fast" - după cum
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția lui s-a îngrijit arhitectul Alexandru Popovici, iar interiorul a fost pictat de Paul Molda. La data de 19 mai 1928, "într-un cadru restrâns și fără mult fast" - după cum relatează articolul ""La cripta lui Vasile Alecsandri"" publicat în ziarul "Universul" din 23 mai 1928
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]