18,277 matches
-
Flandra să ceară sprijin spaniol. În timp ce se afla acolo, l-a căutat Guy Fawkes (1570-1606), un catolic devotat care a slujise ca soldat în Țările de Jos Meridionale sub comanda lui , și care în 1603 fusese recomandat pentru gradul de căpitan. Însoțit de John Wright, fratele lui Christopher, Fawkes fusese și el membru al soliei din 1603 la curtea spaniolă, pledând pentru o invazie a Angliei. Wintour i-a spus lui Fawkes că „niște buni prieteni ai lui îi doreau compania
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Ioan Zakette Doykul, Wratislav Opre și Radul Vlatislaw de Rakowicza. În ziua de 25 octombrie 1599 oștile muntene în frunte cu Mihai Viteazul venite dinspre Făgăraș au făcut joncțiunea cu trupele intrate prin pasul Turnu Roșu conduse de frații Buzești, căpitanul Baba Novac și Banul Udrea. Dacă avrigenii au reparat carele oștenilor, „întărindu-le "obezile" slăbite”, este de presupus că și racovicenii au ajutat sub o formă sau alta, dacă nu cumva s-au alăturat oștenilor domnitorului în lupta sa cu
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
al Pactului Molotov- Ribbentrop, a fost inspector la Comisariatul Norodnic pentru învățământ din RSSM. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, a făcut parte din diferite unități militare ale Armatei Roșii, fiind avansat pe rând la gradele de locotenent, căpitan și apoi maior. În anul 1943, a fost selectat împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război (aflați în pădurile de lângă Reazan) ce vor face parte din Divizia română de voluntari
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
cu totul altfel. Argentina a fost prezentă în Antarctica încă din 1902, cănd expediția suedeză Nordenskjöld, inclusiv geologul argentinian José María Sobral, a alimentat în Ushuaia și a petrecut iarnă pe peninsula. Turismul a început neoficial în anul 1933, cănd căpitanul Angel Rodríguez de pe vasul "Pampa" a invitat câțiva pasageri care se îndreptau spre Ushuaia să meargă mai departe spre "Insulele Orkney de Sud". A început formal în 1958, cănd vasul "Leș Eclaireurs" a luat aproximativ o sută de turiști în
Ushuaia () [Corola-website/Science/311123_a_312452]
-
unde descoperă (1518) în marele oraș Túmbes splendoarea și exotismul civilizației Încă. Pe 26 iulie 1529, Pizarro obține de la Carol Quintul (căruia îi adusese aur, țesături și chiar câțiva peruvieni) dreptul de a cuceri Peru, fiind numit, totodată, guvernator și căpitan general al Noii Castilii, cum va fi numită regiunea respectivă, iar celor "Treisprezece Faimoși" li se acordă titlul de hidalgos. În ianuarie 1531, Pizarro pleacă din Panama, cu cei patru frați, Hernando, Gonzalo și Juan Pizarro și Francisco Martín de
Francisco Pizarro () [Corola-website/Science/311132_a_312461]
-
grăniceri obțin prin actul imperial din 24 martie 1861 aprobarea revendicării lor. Însă lupta politică în „chestiunea districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan suprem (prefect) al districtului, candidatul grănicerilor fiind în competiție electorală cu oameni politici maghiari susținuți de cancelarul Kemény și guvernatorul Mikó. În acest scop vicarul convoacă o mare adunare a foștilor grăniceri pe 18 aprilie 1861, care decide trimiterea unei
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
pentru soluționarea și a acestei probleme, precum și pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială a districtului. În cele din urmă năsăudenii au avut câștig de cauză și în această chestiune pe 18 iunie 1861, Bohățel fiind instalat în funcția de căpitan suprem. Pentru o bună administrare a districtului și pentru că se dorea alcătuirea corpului de funcționari exclusiv din români, vicarul întocmește o listă cu „fiii districtului” cu o pregătire necesară ocupării unor asemenea funcții, pe care îi cheamă să servească interesele
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
un boier filantrop moldovean care a contribuit la formarea învățământului românesc. a fost unul din cei cinci copii ai spătarului Ioan Roșca Codreanu și al Ecaterinei Jora. A primit instrucție în casa părintească și la Institutul Vasilian din Iași. Devine căpitan în Miliția Moldovenească (1830-1832). Se îmbolnăvește de ftizie și se retrage la Moșia de la Văleni județul Fălciu, iar în 1837 pleacă la Viena unde moare în același an. Lasă prin testament toată averea sa (572 ha) în scopuri filantropice, printre
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
o unitate militară sovietică din Estonia. În anul 1974 a absolvit cursurile Școlii Superioare de Miliție din orașul Minsk. Revenit apoi la Riga, el s-a căsătorit și s-a angajat în cadrul Miliției locale. După zece ani, avea gradul de căpitan și fusese numit în funcția de șef al secției urmărire penală în cadrul Miliției din orașul Riga. Înainte de căderea Uniunii Sovietice, el avea gradul de maior al Detașamentului pentru acțiuni speciale (OMON) al Miliției din orașul Riga și îndeplinea funcția de
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
ci și la contextul în care fusese redactată. Charles Péguy se referea la afirmațiile tendențioase ale administrației și ale presei în timpul "Afacerii Dreyfus". Primul număr al revistei apărea doar la câteva luni după ce președintele Franței Ếmile Loubet îl grațiase pe căpitanul Alfred Dreyfus, care fusese condamnat pe nedrept, iar editorul spera într-o epocă în care adevărul să primeze. În mod analog, Fărcășanu spera ca volumul său să semnaleze începutul unei epoci în care guvernul și presa să-și înceteze propaganda
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
se căsătorește cu Ustinia, fata lui Calistrat, cu care a avut patru copii. În 1916 efectuează stagiul militar, fiind recrutat în Marina Militară pentru a lupta în Primul Război Mondial, unde își pierde un frate mai mare. La întoarcere, ajunge căpitan de șlep (după o altă versiune, atman, adică șef de echipă pescărească). Doi dintre copiii săi mor înecați, trupurile nefiind găsite. Două zile mai târziu, soția bolnavă de ciumă moare la un spital din Giurgiu. Ceilalți doi copii mor în
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
pentru Campionatul European. Rodrigo s-a ocupat de echipă până în februarie 2010, când s-a anunțat că locul îi va fi luat de Koldo. În septembrie 2006, Rodrigo a provocat furie multor persoane, când se pare că i-a spus căpitanului Israelului, Yossi Benayoun, că Israelul a fost „o țară de ucigași” și l-a amenințat pe Benayoun că îi rupe picioarele. Data meciurilor: 7 și 11 septembrie 2012 Adversari: și Selecțiile și golurile actualizate la: 12 septembrie 2012 ! colspan="9
Echipa națională de fotbal a Andorrei () [Corola-website/Science/311270_a_312599]
-
la 21 septembrie 1889. Începând cu 22 martie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. În prima perioadă el a lucrat în serviciul topografic, apoi în serviciul transporturilor pe cale ferată, fiind avansat căpitan la 25 martie 1893. La 2 ianuarie 1894 este mutat în statul major al Corpului IX Armată din Altona. La 9 decembrie 1895 a fost numit comandant de companie în Regimentul 21 Infanterie „de Borke” din Toruń. După un stagiu
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887, șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
a trupelor de securitate) care erau venite in Bucuresti din 21 dec si urmau să vină în sprijinul dispozitivului de apărare a aeroportului. Militarii de la Câmpina au fost îmbarcați în trei camioane și au fost întâmpinați în apropierea aeroportului de căpitanul Constantin Ionescu, ofițerul desemnat să fie călăuza care urma să-i integreze pe nou-veniți în dispozitivul de pază. Afară era întuneric, iar stațiile radio se defectaseră. Datorită lipsei de coordonare dintre factorii de răspundere și a dezinformării, operațiunea de rutină
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
Militarii amplasați în dispozitivul de apărare pe acoperișul Departamentului Aviației Civile al Aroportului Otopeni nu au știu că militarii de la Câmpina au venit să-i ajute și i-au confundat cu "teroriștii" trimiși să ocupe Aeroportul. La un moment dat, căpitanul Ionel Zorilă a tras în aer o rafală de avertisment, pentru a-i soma să se oprească pe "teroriști" . S-a iscat o confuzie și s-a deschis focul, trupele venite de la Câmpina ripostând. S-a înregistrat un masacru în
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
S-a iscat o confuzie și s-a deschis focul, trupele venite de la Câmpina ripostând. S-a înregistrat un masacru în doar câteva minute, 50 de militari au fost uciși, iar alți 13 au fost răniți. Au murit printre alții căpitanul Constantin Ionescu și colonelul Ion Patraș,care nu era comandantul unității de la Câmpina, în încrucișarea de focuri nimerind și un autobuz în care se aflau mai mulți angajați civili ai aeroportului . Generalul Ghiță a fost judecat în Dosarul "Otopeni", care
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
50 de militari la Aeroportul Militar Otopeni. Conform rechizitoriului Parchetului Militar: "Masacrul s-a produs din cauza îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu de către factorii cu funcții de răspundere din MApN și MI, respectiv generalul maior Drăghin, generalul maior Ghiță și căpitanul Zorilă. Lipsa cooperării dintre forțele din fața aerogării și cele de pe acoperișul Departamentului Aviației Civile, prin neglijența generalului Drăghin, s-a tradus și în aceea că aceste forțe de pe clădire au interpretat în mod eronat rafalele de avertisment trase de către căpitanul
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
căpitanul Zorilă. Lipsa cooperării dintre forțele din fața aerogării și cele de pe acoperișul Departamentului Aviației Civile, prin neglijența generalului Drăghin, s-a tradus și în aceea că aceste forțe de pe clădire au interpretat în mod eronat rafalele de avertisment trase de către căpitanul Zorilă și au deschis primii focul" . Prin sentința nr.5 din 3 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția penală, generalul Ghiță a fost achitat, dar rudele celor uciși au formulat recurs. Astfel, la data de 19 februarie 2001
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
a intrat la Harrow în 1810. El a intrat în armată britanică la 9 septembrie 1813 în regimentul 39 de infanterie. A luat parte la războaiele napoleoniene din Spania și la campaniile din Irlanda. Sosit în Australia în anul 1826, căpitanul topograf britanic Șir Charles Șturț, întreprinde între anii 1828 și 1846 numeroase expediții în interiorul continentului, descoperind fluviul Darling și afluentul sau Bogan (1828 - 1829), fluviul Murray și Lacul Alexandrina (1829 -1830), stabilind astfel în linii generale configurația rețelei hidrografice majore
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție în Orenburg a lui Pallas, în componența căruia intrau și căpitanul Nicolai Rîcikov, gimnaziștii Sokolov, Zuev și Anton Walter (doi dintre ei au devenit mai târziu academicieni), desenatorul Nicolai Dimitriev și împăietorul Pavel Șumskii, a vizitat guberniile centrale, în particular regiunea Volgăi, șesul Caspic, Uralul, Siberia vestică, Altaiul, Baikalul și Transbaikalul
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
pescăresc Audresselles, Pas-de-Calais. A fost admis la École Spéciale Militaire de Saint-Cyr, pe care a absolvit-o în 1924 și a intrat în rândul corpului ofițeresc al armatei franceze în același an. În 1937 a fost avansat la gradul de căpitan, în august 1941 la cel de general de brigadă înar în 1943 la cel de general maior. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a alăturat Forțelor Libere Franceze. Charles de Gaulle l-a numit guvernator al Africii Franceze
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
atestat documentar la începutul veacului al XVI-lea, ca făcând parte din același mare domeniu al cetății Șoimoșului, aflat, la 1517-1518, în proprietatea aceluiași George de Brandemburg. La 1597, principele transilvan Sigismund Báthory îl donează lui Ștefan Török, unul din căpitanii săi. Mai apoi ajunge în proprietatea marelui magnat Ștefan Béthlen, pentru ca, în anul 1658, cetatea Șoimoș dimpreună cu întreg Banatul de Lugoj- Caransebeș să fie ocupată de turci. Conscripția din 1717 pomenește Curtea cu un număr de 50 de case
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
În Serviciul Armatei României” cls. I; Emblema de Onoare a Forțelor Terestre; Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]