16,803 matches
-
națională În schimbul unei securități sporite și a noi oportunități? La fiecare punct de cotitură În istoria de cinzeci de ani a Uniunii, națiunile și popoarele Europei au votat În favoarea rescrierii contractului politic, conferind autoritate sporită Uniunii și, În același timp, cedând o parte din ce În ce mai mare a suveranității naționale În acest proces. Drumul către uniune a Început cu crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) În 19519. Mulți intelectuali și lideri politici europeni au argumentat că vechile rivalități economice dintre Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și dezvoltarea tehnologică, cât și de politicile ambientale 20. SEA a slăbit În mod efectiv puterea exercitată de consiliu, care era format din șefii de guvern ai statelor membre. De ce ar renunța În mod voluntar statele membre la suveranitatea lor, cedând În felul acesta mai multă putere Uniunii? Deoarece SEA a fost prezentat ca un tratat pur tehnic, plănuit să avanseze integrarea economică și fiscală, fiecare dintre statele membre găsind câte ceva care să le susțină viziunea despre rolul Comunității. Antifederaliștii, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
60% din populația Uniunii Europene, votează pentru ea. Aceasta le dă națiunilor mari - Germania, Marea Britanie, Franța și Italia - mai multă putere potențială În alcătuirea agendei legislative. Pe de altă parte, puterea Consiliului de Miniștri este oarecum redusă deoarece au fost cedate Comisiei puteri adiționale. Pentru națiunile mai mici, care favorizează o Uniune cu un caracter mai federal, constituția dă puteri sporite Comisiei Europene. Comisia deține monopolul asupra dreptului de a propune o nouă legislație, care este echivalent cu puterea de veto
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
guvernare a Uniunii Europene este transferată către aceste rețele informale de jucători, schimbând Însuși modul În care este percepută guvernarea. Vechiul model de guvernare centralizat și de sus În jos, cu standarde de performanță raționale și mecanisme de comandă-și-control rigide, cedează pasul Încet, Încet unui model de guvernare bazat pe proces, operaționalizat În rețele structurate În plan orizontal. În domeniul informației și comunicațiilor, noile tehnologii sunt motorul schimbării În domeniul politic, la fel cum au fost În cel comercial. Când densitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
devine un singur câmp global unificat, durata se reduce aproape la simultaneitate (totul fiind comprimat și accelerat), conștiința istorică este caracterizată de mari viziuni utopice, ideologii politice bine definite, proceduri birocratice bine stabilite și țeluri sociale pe termen lung, care cedează teren unei conștiințe terapeutice caracterizate de scenarii În continuă schimbare și opțiuni strategice rapide pe termen scurt. Uniunea Europeană este, așa cum am menționat anterior, o instituție politică postmodernă. Este o lume ale cărei contururi sunt În continuă schimbare, o lume a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Comerțului pot să impună sancțiuni și să forțeze observarea lor. Decuplarea parteneriatului stat-comerț a slăbit statul și i-a diminuat puterea. Curtarea de către Uniunea Europeană a societății civile este o Încercare de a-și redobândi inflența politică În era comerțului global. Cedând o parte din suveranitatea care le mai rămâne și punând de acord interesele lor cu cele ale altor state și ale OSC, statele-națiune pot să joace Împreună pe un câmp geografic mai vast și, astfel, să negocieze mai eficient termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
face compromisuri. O persoană intră Într-o rețea cu ideea că a Îmbunătăți situația Întregului este un factor esențial pentru servirea interesului individual. Cu alte cuvinte, spre deosebire de piețe, care au un caracter concurențial, rețelele sunt interdependente și cooperative. Un participant cedează o parte din autoritate grupului, nu neapărat dintr-un sentiment de bunăvoință, ci mai degrabă dintr-un sentiment al fragilității și vulnerabilității comune. Într-o lume complexă, stratificată, cu interacțiuni multiple, nimeni nu mai poate acționa singur. Ne place sau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
membrii ai altor culturi, copii, alte ființe vii sau planeta pe care locuim cu toții. Recunoașterea „celuilalt” este un proces dificil. Necesită cedarea unei porțiuni de hegemonie. De exemplu, cum poate Învăța un bărbat musulman evlavios sau un evreu practicant să cedeze controlul său asupra comunității și să recunoască dreptul egal al femeilor de a participa din plin la viața acelei comunități și a lumii, În general? Un lucru dificil și care probabil nu va fi acceptat cu ușurință. Dar guvernarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vreodată Tribunalului Penal Internațional să judece soldații americani pentru crime de război. Politologul Francis Fukuyama scrie că „americanii... au tendința de a nu vedea vreo sursă de legitimitate democratică superioară statului-națiune”33. Europenii sunt de altă opinie. În timp ce statele europene cedează o parte din ce În ce mai mare a suveranității lor Uniunea Europeană și organizațiilor internaționale, Statele Unite ale Americii merg În direcția opusă. Aceasta deoarece europenii simt că libertatea le este mărită prin includere și implantare cu alții, În timp ce americanii cred că transferul drepturilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și doilea stat, care, cu toate că este greu de imaginat, nu este cu totul imposibil. Chiar dacă sensibilitățile canadiene rezonează mai mult cu Europa decât cu Statele Unite ale Americii, necesitățile economice ale unei lumi a regiunilor ar putea forța Canada să-și cedeze treptat suveranitatea și să devină o prelungire a Statelor Unite ale Americii. Altă posibilitate ar fi ca ea să se alăture În cele din urmă Uniunea Europeană. În definitiv, Hawaii și Alaska s-au alăturat Statele Unite ale Americii, cu toate că sunt separate geografic de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult frontiera dintre cele două țări2. Dar absorbirea Canadei și Mexicului În Statele Unite ale Americii, care ar rezulta În crearea unui superstat, ar face Statele Unite ale Americii o ciudățenie și mai mare Într-o lume globalizată, În care alte națiuni cedează o bună parte din suveranitatea lor și devin parte a organizațiilor politice transnaționale. Este mai probabil ca cele trei țări din America de Nord vor forma o zonă de liber-schimb, dar nu vor crea nici un superstat, nici un spațiu politic transnațional. China și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cultură globalizată foarte densă cu cerințe contrarii, care le asaltează sistemul nervos central din toate direcțiile posibile. În efortul lor de a răspunde la toți acești stimuli și a acomoda toate legăturile posibile, tinerii continuă să creeze subeuri și metaeuri - cedând segmente din propria persoană fiecărei noi relații numai pentru a rămâne implicați În toate rețelele care Îi Înconjoară. Se tem de excludere. Dacă a avea proprietăți și a se bucura de autonomie și exclusivitate era condiția sine qua non a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din viața lor”, probabil ca noua generație vede viața ca pe un proces În continuă schimbare, care operează Într-o multitudine de relații de rețea. Într-o eră a conectivității globale, vechea idee a unei conștiințe neschimbătoare, independente și autonome cedează teren unei noțiuni a eului ca o istorie În curs de desfășurare, ale cărei linii de acțiune și substanță sunt complet dependente de diversele caractere și evenimente cu care o persoană intră În relație. Gergen sugerează că „etapa finală În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
bani, cadouri, temeneli, cuvinte în doi peri... Și m-au lăsat în pace... ca pe-un neserios... șmecheraș... în care nu se poate avea încredere... Asta e. Dar dacă m-ar fi strîns cu ușa, fii sigur că aș fi cedat. Octav: Nea Matei, matale ești un băiat prost... da deștept... Matei: Adică mi-o-ntorci... Bine! Mă, așa cum sînt eu, m-am descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din jurul ei a alcătuit raiaua cu același nume. Până la răpirea Basarabiei, Moldova va primi o grea lovitură prin ocuparea Bucovinei, în 1775-1776, în pofida protestelor vehemente ale domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Prin convenția din 7 mai 1775, Imperiul Otoman ceda Imperiului Habsburgic un însemnat teritoriu, ocupat de trupele austriece și după încheierea păcii de la Kuciuk-Kainargi (10/21 iulie 1774). Prin trasarea pe teren a hotarului, în 1776, din trupul Moldovei a fost ruptă o suprafață de 10.441 km2, cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
această situațiune în 1812, a fost, în actul oficial de cesiune, dobândită de către Rusia de la Poarta otomană, dar în realitate răpită de la legitimul și adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către acel ce nu avea drept s-o cedeze la acel ce nu avea drept s-o ia”. M. Eminescu În cursul secolului al XVIII-lea, Imperiul Rus și-a extins teritoriul prin cuceriri succesive spre nord-vest și vest, ajungând la Nistru: 1739 - prin pacea de la Belgrad, obținea Azovul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a lungul râului Ialpuck până la înălțimea Sărățica și se va termina la Katamari [Cotu Morii] pe Prut. În amonte de acest punct, vechea frontieră dintre cele două imperii nu va suferi nici o modificare”. Se preciza în articolul următor că „teritoriul cedat de Rusia va fi anexat Principatului Moldova, sub suzeranitatea Sublimei Porți”, după cum art. 22 se referea la statutul celor două principate române, care rămâneau sub suzeranitatea Porții, dar protectoratul rusesc era înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri. Europa, prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
primea insulele alcătuind Delta Dunării, Insula Șerpilor, sandgeacul Tulcea și teritoriul situat în sudul Dobrogei, până la o linie cu punct de plecare la est de Silistra și sfârșitul la Marea Neagră, la sud de Mangalia. Guvernul român a fost nevoit să cedeze teritoriul respectiv de dincolo de Prut, fără a fi semnat vreun act formal de cesiune. În octombrie 1878, autoritățile române s-au retras din cele trei județe; nici un alt consimțământ nu a fost obținut de la statul român. Imediat după anexare, administrația
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu a mai putut fi oprit, dar trebuiau depășite numeroase obstacole. Rada ucraineană a emis pretenții asupra Basarabiei sau a unor părți din aceasta, ceea ce a provocat protestele energice ale unor organizații moldovenești. Pe la mijlocul anului 1917, perioada romantismului revoluționar a cedat locul realității; naționalitățile din Rusia treceau la organizarea practică a vieții naționale. La Congresul popoarelor din Rusia, desfășurat la Kiev, în septembrie 1917, Teofil Ioncu, membru în delegația românilor din Basarabia din partea Partidului Național Moldovenesc, a precizat: „Mulți ați auzit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
un vast teritoriu al Europei, de la Atlantic până la est de Varșovia, când Uniunea Sovietică ocupase sau era pe cale să ocupe noi teritorii la granița sa de vest, România - nu numai complet izolată, dar și direct amenințată - a fost nevoită să cedeze, sub imperiul forței, Basarabia, nordul Bucovinei și o porțiune din fostul județ Dorohoi, mai mult chiar decât se prevăzuse în protocolul secret. Notele ultimative sovietice din 26 și 27 iunie 1940 au survenit la câteva zile după ce Franța semnase, la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
va integra în „noua ordine”, atunci „sfârșitul va fi, mai devreme sau mai târziu, posibil chiar în foarte scurt timp, distrugerea României”. Sub presiunea directă a Germaniei și Italiei, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940 era rupt și cedat Ungariei horthyste teritoriul din partea de nord-vest a României, cu o suprafață de 43.500 km2 și o populație de peste 2,6 milioane de locuitori, în majoritate români. La Viena s-a hotărât și cedarea părții din sudul Dobrogei numită Cadrilater
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
din 1856...”. Prin articolul următor, România primea de la Turcia insulele alcătuind Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea, până la o linie ce trecea de la est de Silistra și ajungea la Marea Neagră, la sud de Mangalia. Guvernul român a fost nevoit să cedeze teritoriul respectiv (în istoriografie a fost numită „a doua răpire a Basarabiei”) fără a fi semnat vreun act formal în acest sens. În cele trei județe a fost reluată politica de rusificare, dar nu au putut fi șterse cu totul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ale celor două puteri vor putea intra, ieși și naviga pe toată întinderea acestui fluviu, dar vasele de război rusești nu vor putea niciodată să urce pe Dunăre decât până la confluența cu Prutul. Art. V. Majestatea Sa Împăratul tuturor Rusiilor cedează și restituie Sublimei Porți Otomane partea din Moldova care este situată pe malul drept al Prutului, precum și Valahia Mare și Mică, cu toate cetățile și starea actuală, cu orașele, târgurile, satele, așezările de orice fel și tot ce cuprind și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]