16,530 matches
-
e 2”". Structura originală a bisericii se păstrează în bune condiții. Stă pe o fundație de cărămidă, și este acoperită cu un acoperiș unic de șiță. Butea este ridicată din bârne fățuite din bardă, încheiate cu cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Turnul este ridicat scurt peste tindă. Planul construcției se desfășoară de la vest la est și este împărțit între pridvor, tindă, naos și altar. Pridvorul este spațios, mărit într-o etapă ulterioară cu suprafața dublă celei inițiale. Printr-un
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
anul 1997”". Structura originală a bisericii se păstrează în bune condiții. Stă pe o fundație de cărămidă, și este acoperită cu un acoperiș unic de șiță. Butea este ridicată din bârne fățuite din bardă, încheiate cu cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Turnul este ridicat scurt peste tindă, foarte probabil într-o etapă ulterioară. Planul construcției se desfășoară de la vest la est și este împărțit între pridvor, tindă, naos și altar. Printr-un portal original, cu funii groase scoase în
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
considerat dăunător datorită depozitelor mari de grăunțe pe care le face. Blana sa este apreciată și era vânat pentru ea. Specia este considerată ca fiind în siguranță deși în anumite zone europene este amenințată cu dispariția. Are un corp gros, coadă scurtă, prezintă buzunare în amândouă părțile gurii în care își depozitează hrana pentru a o transporta în galeriile subterane unde hibernează. Blana este de culoare gălbui-roșcată, cu pieptul și burta negre. Coada este scurtă. Formula sa dentală este 1/1
Hârciog european () [Corola-website/Science/322504_a_323833]
-
este amenințată cu dispariția. Are un corp gros, coadă scurtă, prezintă buzunare în amândouă părțile gurii în care își depozitează hrana pentru a o transporta în galeriile subterane unde hibernează. Blana este de culoare gălbui-roșcată, cu pieptul și burta negre. Coada este scurtă. Formula sa dentală este 1/1, 0/0, 0/0, 3/3. Este o specie nocturnă sau crepusculară. Trăiește singur în sisteme complexe de tuneluri. Se hrănește cu semințe, legume, rădăcini și ierburi dar și cu insecte, fiind
Hârciog european () [Corola-website/Science/322504_a_323833]
-
a monumentelor istorice, . Satul Basarabasa este atestat documentar în anul 1439. Tipul de plan al bisericii, cu hramul „Sf. Nicolae”, este cel dreptunghiular, cu absida în prelungirea navei, poligonală, cu trei laturi. Bârnele masive, din stejar, sunt iscusit îmbinate în coadă de rândunică, teșiturile capetelor fiind marcate, iar perechile de console, adevărate aripi, tratate prin crestături multe și mărunte ce se opresc într-un lob. O pleiadă de cruci, cu brațele în forma discului solar și decor de rozete, aninate de
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]
-
localitatea are și o biserică nouă, de zid), cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost adusă din localitatea Veța (azi dispărută), de lângă Făget, pe la jumătatea secolului al XVIII -lea. Biserica este construită din bârne masive de stejar, cioplite și îmbinate în coadă de rândunică. Portalul de vest este împodobit cu cioplituri cu motive solare și dinte de lup, iar portalul de sud cu ținte metalice forjate. Ferestrele vechi sunt mici cu deschideri doar de 0,35/0,25. Ferestrele mai noi sunt
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
apare mustăcios cu o figură hotărâtă și cruntă, cu plete mari și cușmă. Postura sa este una teatrală, cu o poziție fandată, având mâna dreaptă întinsă mimând lupta. Sabia este improvizată dintr-o coasă și mâna stângă se sprijină pe coada unei toporiști proptită de pământ. Arsenalul de armament ușor, cum sunt pistoalele ghintuite, imită moda turcească iar hangerele sunt ținute în chimirul lat. Compoziția bogată în elemente descrise foarte exact, suferă prin lipsa unei caracterizări mai elaborate și a unui
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
această familie se poate aminti ca specie înrudită mai cunoscută câneparul (Acanthis cannabina). Păsările din această familie seamănă ca mărime cu pasărea ochiul boului (pănțăruș), cu care sunt înrudite. Sunt păsări mici cu lungimea de 8 - 10 cm, au gâtul coada și aripile scurte, nefiind zburătoare bune. Picioarele sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
cel Mare”". Dezvelirea statuii s-a efectuat cu ceremonial militar, intonarea imnului de stat și oferirea unor buchete de flori liderilor comuniști aflați la eveniment. După anul 2000, lipsa de interes față de acest monument a dus la degradarea acestuia. Sub coada lui Voitiș (armăsarul voievodului) a crescut un puiet de mesteacăn, care și-a întins rădăcinile pe sub plăcile de travertin. În august 2008, când orașul Suceava aniversa 620 de ani de la atestarea documentară a urbei, iar Festivalul de Artă Medievală „Ștefan
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava () [Corola-website/Science/316947_a_318276]
-
externi, în special către Occident. Acest lucru a condus în scurt timp la colapsul total al pieței produselor de larg consum din România, și implicit din Brașov. În această situație, statul a raționalizat alimentele și bunurile de consum, conducând la cozi lungi pentru produsele de bază. În acest mediu de prăbușire economică și de împuținare dramatică a alimentelor a izbucnit revolta de la Brașov, în data de 15 noiembrie 1987. Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
velniș ("Ulmus laevis"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), arțar ("Acer platanoides") sau scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"). Aria protejează o specie floristică de origine ponto-anatoliană, cunoscută de localnici sub denumirea populară de mărgelușă ("Sophora jaubertii"). Aceasta vegetează alături de coada șoricelului ("Achillea millefolium"), firuță ("Poa angustifolia") sau cucență ("Digitalis lanata").
Rezervația botanică Korum Tarla () [Corola-website/Science/328911_a_330240]
-
trei fanfare. Jumbo era transportat pe o platformă specială trasă de 16 cai și împinsă de doi elefanți. Jumbo era descris în afișe și fluturași ca fiind un animal de dimensiuni extraordinare: „Trompa lui e de mărimea unui crocodil adult, coada e la fel de mare ca piciorul unei vite, iar urmele pe care le lasă pe nisip amintesc de urma lăsată de un om foarte obez care s-a aruncat de pe o clădire foarte înaltă”. Barnum, pentru a înteți interesul față de noua
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
din fața locomotivei pe Tom Thumb. Această versiune, deși intens mediatizată, nu corespunde mărturiilor celor prezenți la momentul accidentului. Până dimineață, trupul lui Jumbo a fost atacat de vânători de suvenire din St. Thomas. Aceștia au tăiat smocuri de păr din coadă, au rupt bucăți din colții animalului și au tăiat o parte semnificativă din urechile lui. Când s-a trezit și a văzut trupul mutilat al elefantului, Matthew Scott a căzut victimă a unui acces de isterie. Barnum a dat în
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
și foarte multe știri. Familia s-a decis să plece în oraș dar o aglomerație le încurcă călătoria. Dintr-odată o motocicletă de poliție îi agață oglindă și 3 elicotere văzute pe cer.Si apăruse o mașină de gunoi secerând coadă de mașini și Gerry o băgaseră în a 5-cea. Într-o intersecție mașină a fost proiectată pe asfalt și toți au ieșit cu răni ușoare. Și numai un virus care se numea molima făcea din oameni, zombi. Cum n-au
Ziua Z: Apocalipsa () [Corola-website/Science/328981_a_330310]
-
pasăre răpitoare de zi, protejată, din ordinul falconiformelor (Falconiformes), familia Accipitridae. În România este pe cale de dispariție, fiind răspândită doar în regiunea Dunării și în Delta Dunării. Este de talie mare (80-100 cm, de mărimea unui curcan), cu corpul cafeniu, coada albă, ciocul galben puternic, lung, drept, încovoiat spre vârf și picioare galbene, la fel ca și degetele; unghii negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor. ul este corpolent
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
degetele; unghii negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor. ul este corpolent și cu o talie mare, are o silueta masivă caracterizată prin o anvergură mare și o coadă scurtă cuneiformă. Codalbul are o talie mare, 70-90 cm lungime (între curcă și curcan), cu o anvergură a aripilor de 200-250 cm. Femelele, cu o greutate 4-6,9 kg, sunt mai mari decât masculii, care cântăresc 3-5,4 kg. Penajul
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
greutate 4-6,9 kg, sunt mai mari decât masculii, care cântăresc 3-5,4 kg. Penajul este de culoare brun închis (cafeniu), cu excepția capului și bazei gâtului care sunt mai deschise. Păsările bătrâne au capul și gâtul alb. Adulții au o coadă albă. Aripile sunt mari în formă de "ușă de hambar". Capul este mare și ciocul foarte masiv. Ciocul este brun-negricios la tineri, galben la adulți; puternic, lung, drept, încovoiat brusc spre vârf. Picioarele sunt galbene, la fel ca și degetele
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
Picioarele sunt galbene, la fel ca și degetele cu unghii negre, mult curbate. Jumătate din lungimea picioarelor sunt acoperite cu pene. Puii au o culoare mai închisă (smântâniu până la maro-cenușiu), ajungând treptat la penajul adult în 5-6 ani. Ei au coada și ciocul întunecate, iar coada are o bandă terminală închisă la păsările subadulte înainte a se înălbi. Specia este răspândită predominant în Norvegia și Rusia (mai ales în Siberia), care dețin împreună >55% din populația europeană, populații importante se află
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
ca și degetele cu unghii negre, mult curbate. Jumătate din lungimea picioarelor sunt acoperite cu pene. Puii au o culoare mai închisă (smântâniu până la maro-cenușiu), ajungând treptat la penajul adult în 5-6 ani. Ei au coada și ciocul întunecate, iar coada are o bandă terminală închisă la păsările subadulte înainte a se înălbi. Specia este răspândită predominant în Norvegia și Rusia (mai ales în Siberia), care dețin împreună >55% din populația europeană, populații importante se află în sud-vestul Groenlandei, Danemarca, Suedia
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), coada șoricelului (din specia "Achillea impatiens"), rotoțele albe ("Achillea ptarmica"), joldeală ("Serratula wolffii"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), garofiță ("Dianthus superbus"), orhidee ("Dactylorhiza majalis"), stânjenel sălbatic ("Iris sibirica"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus") sau taulă ("Spiraea salicifolia").
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
mai multă vegetație decât în celealte zone deșertice ale Israelului. Tipici sunt arbuști de pustiu (Atriplex halimus, Haloxylon), din preajma surselor de apă, lângă care se aciuiesc unele animale ca rozătoare de tipul porcilor spinoși Hystrix și al șobolanilor Nesokia cu coada scurtă, șacali, manguste etc. Caracteristice regiunii Arava, asemănător cu peisajul de savană sunt crângurile de acacia, însoțite de planta semiparazită Loranthus acaciae, și de fauna lor specifică, care include variate specii de la molia acaciilor și până la antilopa de Neghev. Acacia
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
fost eliminate necesitând orice tip de armură. Cu toate acestea, chiar și atunci când Vegeta nu își pierde armura, el este întotdeauna văzut purtând mănuși albe și cizme albe în luptă în Dragon Ball Z. Vegeta a avut de asemenea o coadă în timpul primului Saga din Dragon Ball Z dar a fost tăiată de Yajirobe. Părul lui Vegeta nu crește în lungime. El îi afirmă lui Bulma într-un episod din Saga Perfect Cell, că părul unui Saiyan pur-sânge nu se schimbă
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
hungarica", specie protejată prin acceași "Directivă a Consiliului European" - 92/43/ CE din 21 mai 1992 - anexă I-a, cunoscut și sub denumirea populară de "stânjenel de stepa"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), didiței ("Pulsatilla montană"), ruscuța de primăvară ("Adonis vernalis"), coada șoricelului ("Achillea setacea"), gâscarița ("Arabis hirsuta"), asparagus ("Asparagus officinalis"), prazul-cu-cap-rotund ("Allium sphaerocephalon"), flămânzica ("Draba nemorosa"), garoafa ("Dianthus giganteus"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), alior ("Euphorbia cyparissias"), iris ("Iris aphylla"), colilie ("Stipa pulcherrima"), cimbrișor (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens ssp
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
Halley). Ea este cea care posedă cea mai scurtă perioadă: 3,3 ani. La trecerile sale cele mai aproape de Soare, magnitudinea sa culminează la circa 5, prezentând un nucleu înconjurat de nebulozități și, în cel mai bun caz, de o coadă foarte scurtă. Nucleul cometei Encke este de 4,8 kilometri. Când a fost descoperită, în 1786, de Pierre Méchain, niciun calcul al orbitei sale nu a putut fi efectuat din cauza observațiilor insuficiente. Calcule ulterioare au arătat că ea trecuse cel
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
ambele sexe). În restul sezonului, petele albe dispar iar pieptul devine roșu închis-brun. Are capul mic cu ochi rotunzi de culoare maro închis. Pe frunte prezintă o creastă și o dipsersie de pene albe filoplume care coboară pe gât, spate, coadă și părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]