16,713 matches
-
Popular al județului Suceava, a spus Comitetului Comunității: Mergeți la Rădăuți, că am trimis o adresă să vi se elibereze materialele confiscate și să vi se dea autorizația pentru repararea imobilului, iar pentru amenzi făceți imediat contestație să vi se ierte. Când Comitetul s-a dus la tovarășul Cuciureanu Gheorghe, acesta nu a vrut să audă de așa ceva. S-a făcut contestație la Judecătoria Rădăuți pentru anularea amenzilor. La prima ședință, când reprezentanții Comunității au fost audiați, președintele Judecătoriei s-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mergea la București. După câte îmi aduc aminte, represaliile au durat cinci ani, până în 1975. Între timp s-a schimbat și procurorul militar de la Constanța. Noul procuror îi eliberează o ordonanță lui Chiriță Marin, spunând că faptele milițienilor au fost iertate în baza unui decret dat de domnul Ceaușescu, potrivit căruia cei în uniforme albastre nu mai pot fi judecați. Noul procuror i-a recomandat fratelui meu să se adreseze Judecătoriei Constanța pentru despăgubiri civile. Dar și aici, colac peste pupăză
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din România. Articolul 10 din Constituție spune că dreptul la asigurarea nevoilor materiale este garantat prin pensii și ajutoare de boală. Ce fel de asigurare materială primeam eu în țară, printr-o pensie de 300 de lei? Articolul 23 spune iertați-mă că vă aduc aminte, poate nu ați mai studiat de mult Constituția , articolul 23 spune deci că statul ocrotește dreptul mamei și al copilului. Atunci de ce în cadrul acestui articol i s-a desfăcut mamei contractul de muncă în anul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fapt, fără de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat vreo celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar prin intermediul dvs., care aveți posibilitatea să-i contestați pe Reagan, Mitterrand și pe alții. Iertați-ne păcatul, măcar în aceste zile de Paști, când casele noastre miroseau a mirodenii și cozonac, și nu a sânge, praf și umilință, ca astăzi. O verișoară a pisicii brâncovenești, București, 9 aprilie 1984, difuzată fragmentar la 20 mai 1984
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se găsesc hibe, un act fals, o legătură extraconjugală, de care acum nu se prea mai face caz, iar de multe ori e vorba de oameni care au încălcat legea și cad sub incidența Codului Penal. Candidații deveniți agenți sunt iertați de infracțiunile săvârșite și lăsați în libertate, prin suspendări repetate, până la clasarea definitivă a dosarului de condamnare. Agenții șantajați de Securitate pe baza materialului compromițător sunt cei mai activi și mai periculoși, ei fiind și aceia care fac și cele mai multe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
baza materialului compromițător sunt cei mai activi și mai periculoși, ei fiind și aceia care fac și cele mai multe provocări, adică determină pe cel urmărit să facă ceva pentru care să fie arestat și condamnat. Ca recompensă, ei rămân în libertate, iertați de faptele comise și la care nu i a îndemnat niciun provocator. Informatorul operativ este separat de anchetă și detenție, care cad în sarcina altor direcții și servicii pentru a nu fi deconspirați și mai târziu recunoscuți de victimele lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deoarece suntem scoși din toate drepturile de aici suntem pe nicăieri și ai nimănui. Poate să întrebați de ce nu dăm înapoi aceste pașapoarte dar, în cazul în care noi le-am da, suntem siguri că autoritățile române nu ne-ar ierta și am suferi o viață. Plus pe lângă asta, am pierdut tot ce am avut aici și în condițiile acestea niciodată nu am mai putea recupera nimic. În ultimele două săptămâni, Serviciul Pașapoarte nu vrea să mai prelungească vizele de ședere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai puțin și mult mai prost decât ar trebui. Dar nu am putere. După o oră sau două de lucru (fără greutate, fără importanță) simt nevoia să mă culc și să dorm un secol. Eh, ce secol aș mai dormi! Iertați-mă că nu mai am talent la scris (am senzația că n-am avut niciodată). Mă doare golul din piept, locul În care au fost inimile. Poate un om să moară nu de inimă, ci de absența inimii? Sărutări lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ș7ț Cluj, 8 noiembrie 1995 Dragii mei Nicki și Cella, Încerc să justific lunga mea tăcere, deși - trebuie să recunosc! - nu e o treabă dintre cele mai ușoare; mă bizui totuși pe marea voastră putere de Înțelegere și de a ierta. Adevărul este că, de câteva luni, am fost prins În două mari proiecte, care m-au acaparat pe de-a-ntregul și m-au făcut absolut indisponibil pentru orice altceva, pentru orice formă de comunicare, vreau să spun, inclusiv pentru cea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
piedică inițială a originalității a fost depășită și pot să-l public eu, te-aș mai ruga să-mi traduci În română citatele engleze. La cele din Jurnalul lui Eliade, cu mențiunea că n-ai avut la dispoziție manuscrisul românesc. Iartă-mă, dar nu merit să mă ocup de Dialog decât În măsura În care e o publicație originală, cu contribuții reale. Niciodată n-am acceptat să devină un buletin informativ. Îți mulțumesc anticipat și te salut cu toată prietenia. șI. Negoițescuț ș5ț München
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ocup de Dialog decât În măsura În care e o publicație originală, cu contribuții reale. Niciodată n-am acceptat să devină un buletin informativ. Îți mulțumesc anticipat și te salut cu toată prietenia. șI. Negoițescuț ș5ț München, 9 iulie 1991 Dragă Norman Manea, iartă-mă de marea Întârziere cu răspunsul, dar m-au năpădit nenorocirile corporale: am căzut pe stradă din cauza unei piedici și mi-am rupt o coastă, apoi a urmat o criză de sciatică prelungită, din care abia acum sper să ies
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suferit, tot public, nu În intimitate, de pe urma acelor simpatii. Ipoteticul dialog cu Zaciu mă trimitea Înapoi la Jurnalul său, unde chestiunea morală se situa În centrul judecării atâtor abdicări din perioada național-socialismului ceaușist, dar chiar și dinainte, de vreme ce nu putuse ierta un incident incomparabil mai mărunt, atacarea lui Călinescu În presă de către un tânăr numit Vicu Mândra (Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
teribilă amărăciune, care s-a transformat apoi Într-o adevărată criză depresivă. Nu mi-am revenit Încă. Încerc să-mi regăsesc micul, fragilul echilibru de acum un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga ieremiadă și să crezi că Îți port aceeași curată prietenie, cu regretul, evident, că enorma distanță nu ne permite să ne revedem și să dialogăm direct. Îți urez tot binele și Îți strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
păzească liniștea pentru neliniștita și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce a continuat, În același fel. „Sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Însoțitorul diplomatului exprimând, probabil, opinia amândurora: „Ro-mâ-neș-teee?!... Poate să vorbească și În ungurește! Tot nu mă interesează!”. Într-adevăr, impertinența mea de a reprezenta România și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare Întrebării lui Sorescu, sperând că firescul mă va proteja și În cursul dezbaterii. Nu vroiam ca incidentul „diplomatic” să-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a avantajat. Deloc nu l-a avantajat. Înainte de plecare, s-a oferit să-mi publice intervenția la București, În Literatorul. Un gest de prețuire și curtoazie, evident, chiar de curaj, dacă mă gândeam la „răii” care nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele revistei nu mă atrăgea, Îmi parveniseră destule opinii sarcastice despre noua publicație. A rămas să ne revedem dimineața următoare la o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de ce n-ar fi luat și Însușirile sale? „Și-un vultur foarte rău i-a dat/ Să-l escaveze la ficat.” Foarte rău, Într-adevăr!... „Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum să reacționeze la rana cu care fusese
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Maladia, care mă Împiedică să mă deplasez și să lupt pentru Progres, se află Într-o criză acută și urâtă, astfel Încât mă văd silit să renunț la plăcerea rară de a fi Împreună. Îl rog pe onor Președintele Juriului ca, iertându-mă, să transmită confraților scuza mea Întristată Împreună cu mulțumirile și prietenia lui Paul Georgescu. 25.XII.’81 Militantul comunist din anii ilegalității, arestat, interogat cu brutalitate (și condamnat la moarte, pare-se) de autoritățile antonesciene, devenit după 1944 un „oficial
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Concluzia avea să vină, Însă, abia Într-o scrisoare primită la New York În 1992: „Cum de nu l-am mirosit deja În vara aceea la Predeal pe Ceaușescu?... Să te căsătorești de trei ori, asta se mai Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și legionarii lui, ca o fantomă obsedantă a vinovăției sale. Se simțea înconjurat spiritual de legionari și în exteriorul și în interiorul țării, de cei care ar fi stat gata de moarte în jurul tronului, dacă nu ar fi făcut greșeala de neiertat, să-i ucidă ca pe niște câini, în frunte cu Căpitanul. Era prea slab însă ca să fie în stare să se rupă de nefasta Duduie, Esthera lui, care fusese de fapt inspiratoarea acestor crime oribile, măcar în ultimul moment. Spre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui, semne de viață. Iată răspunsul pentru atâția curioși ce-și exprimă dorința de-a se înscrie într-un cuib. în cuib nu te înscrii ca în „Frontul Renașterii” sau în „Partidul Națiunii”, la primărie. Aceste partide - „Dumnezeul să le ierte” - au înscris în 24 de ore milioane de membri. Acolo nu ți se cerea decât cerneală, condei și să pui degetul dacă nu știai scrie, sau puteai să trimiți vorbă dacă alte treburi te împiedicau de-a lua parte personal
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comuniștii nu au pus în libertate pe toți cei arestați, iar legionarii, sub masca organizării și refacerii legăturilor spre „pacificare”, au refăcut în parte organizația legionară, punând-o pe picior de luptă. Desigur că acest lucru nu i l-au iertat comuniștii lui Nicolae Petrașcu și Vică Negulescu. De aceea au fost condamnați la muncă silnică pe viață împreună cu cei 17.000 de legionari arestați în mai 1948, care au primit diferite pedepse. Dar regimul nu s-a mulțumit numai cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât una pe plan metafizic; păcătuise de neiertat neamul românesc: o mică parte, direct, criminalii, iar ceilalți, cei mulți, prin pasivitate față de uciderea elitei care trebuia săi conducă destinele în timpul furtunii deslănțuite peste lume. Acum pentru restabilirea echilibrului moral trebuia o anumită cantitate de jertfă-suferință sau poate profeția
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a zis: „ Cred că pe viitor nu o să apelez la astfel de servicii, dar eram prea istovit după toate exercițiile pe care le am făcut în după amiaza asta.” Am simțit că mi se rupe inima: „ Vă rog să mă iertați, Domnule Profesor!” „Popicule (așa îmi spunea când mă alinta), te-am obosit și pe tine prea mult, dar nu port nici o vină.” După o pauză începu să ne spună: „Să știți că ce suferim noi acum se aseamănă cu ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]