17,300 matches
-
Locke, puterea are În primul rând o accepțiune etică. B. Spinoza (Tratatul teologico-politică face distincția Între puterea divină și puterea umană. Pentru el, puterea umană se caracterizează prin următoarele: aă capacitatea de cunoaștere a lucrurilor prin cauzele lor; bă Înfrânarea pasiunilor și dobândirea de virtuți; că a trăi În siguranță, echilibru și sănătate. J. Locke face distincția Între puterea sufletească a individului și puterea politică, distingând În cazul fiecăreia dintre ele o anumită semnificație morală. Pot fi ele alăturate? se Întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
teme” pot fi reprezentate prin intenții de cooperare cu caracter pozitiv moral sau, dimpotrivă, prin intenții cu caracter negativ imoral: intrigă, calomnie, situații conflictuale etc. Temele pot fi pregătite anterior sub forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se dezvoltă pe fondul unor pasiuni care generează stări de tensiune interioară, neliniști, proiecte, având o importantă Încărcătură emoțional-afectivă care le Întrețin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc. Temele pot fi pregătite anterior sub forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se dezvoltă pe fondul unor pasiuni care generează stări de tensiune interioară, neliniști, proiecte, având o importantă Încărcătură emoțional-afectivă care le Întrețin și care ajunsă la un nivel de saturație se va manifesta În exteriorul persoanei În „act”. bă Al doilea element care participă la „scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
afectivă. El se raportează Întotdeauna la anumită o cauză, iar această cauză este asociată cu o dispoziție afectivă particulară care o subliniază, reprezentată prin tristețe, rușine, dorința de a se ascunde etc. Orice regret asociază ideii de vinovăție sentimente și pasiuni. Cel care regretă, recunoaște, direct sau indirect, că a greșit, fie În mod voit, fie involuntar, o greșeală comisă Împotriva sa, sau Împotriva altuia. În orice situație Însă, regretul este primul pas către acțiunea de reparație psihomorală din trecut. Apare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul lui Mefistofel. Modul În care acesta i se prezintă lui Faust apare la fel de contradictoriu (J. W. Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asupra persoanei umane duc la o modificare psihologică importantă a acesteia, cu aspecte dintre cele mai variate. În psihiatria sec. al XIX-lea, literatura engleză de specialitate vorbea despre moral insanity. În sec. XVIII aceste tulburări erau clasificate În grupa „pasiunilor morbide”. În sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
primul rând, o psihoterapie moralăi, În sensul de „Îngrijire a sufletului” (W. Jaegeră. În creștinism, terapia morală privește eliberarea omului de păcat, introducând ideea de mântuire și având ca model persoana lui Iisus. În epoca modernă, psihoterapia morală vizează sfera pasiunilor, moderarea acestora și supunerea lor principiului rațiunii (R. Descartes, B. Spinoza, M. de Montaigne, I. Kantă. Un moment important este ce al introducerii terapiei morale În practica medicală. Ea este inaugurată de Ph. Pinel, care o aplică bolnavilor psihici, constând
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asupra circumstanțelor, individul va construi strategii care, prin flexibilitatea lor, pot să-i permită să atenueze sau chiar să evite conflictele. Acesta este un semn de prudență În care intervine rațiunea. Cei care Însă continuă să se avânte, mânați de pasiuni, cad adesea victime propriei lor nesăbuințe. Succesul În viață, ca și eșecul, Își are originea În natura persoanei, În felul În care aceasta Își Înțelege propria viață, proporțional cu posibilitățile sale. Echilibrul pe care-l dă măsura tuturor lucrurilor se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul rațiunii. Aceste aspecte au fost formulate de către T. Vianu (Știința culturiiă În felul următor: revolta Împotriva autorității creatoare; ideea smulgerii de sub constrângerea legii care copleșește individul; ideea transformării lumii după propriul său chip; sentimentul că orice act
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai departe, pe cîmpurile de dincolo de marginile orașului. Grădinile de vară într-un paragraf sintetic despre petrecerile băcăuanilor, referindu-mă la locurile lor preferate, am citat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
existat însă și un public care contribuia la prosperitatea unor „întreprinzători” (termenul e de atunci) din domeniul „librăriei”: publicul „romanelor fascicule”. „Sînt peste douăzeci de mii de cititori - socotise, de asemenea, Vlahuță - cari urmăresc cu o statornicie și cu o pasiune puțin obicinuite neamului nostru fantasmagoriile acestor romane de intrigi palpitante, (majoritaea traduse - n. m.), de morți cari nviază și de crime cu atît mai înfiorătoare cu cît sînt mai misterioase. Se prăpădește mahalaua după astfel de grozăvenii și consoarta cherestegiului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit de dorința de a se travesti în călugăr. Procedeul se întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de ideală spuză/ el bate ulița cotită cam pe unde/ la geam după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemul de mîine”, un scurt-metraj bine făcut, operă a unui regizor și poet cu scriitură fină, calmă, Nicolae Cabel. După enunțarea succintă a principalelor teme bacoviene, filmul evocă mediul băcăuan, așa cum l au fixat ilustratele de la începutul secolului XX, evidențiază pasiunea lui Bacovia pentru desen și muzică, relevă existența banală, aproape anonimă, a poetului și, prin contrast cu aceasta, difuzarea tot mai largă prin ediții succesive și traduceri, a operei sale. Nicolae Cabel caută să descifreze în fiecare din fotograme melancolia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe acea stradă lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuvinte”. Să fie, oare, și ceva superstiție în ea? Și gustul înfrîngerii? Cert e însă că, tăcînd, Bacovia dă impresia că are aproape întotdeauna mai mult de spus decît spune. Bacovia e singurul scriitor romîn important care n-a provocat pasiuni contradictorii. El s a impus fără mari lupte. N-au existat bătălii sau campanii nici pro, nici contra. în ciuda evaluarilor diferite, nu cred că vreun critic s-a certat cu altul din cauza sa. Cînd a fost contestat, a fost, cel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost contestat, a fost, cel mai adesea, în grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la om. Or, omul Bacovia n-a strălucit și n-a sfidat. A stat aproape tot timpul în penumbră, marcat de „teama de existență”. A trăit exclusiv ca un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greșit, s-a arătat și Tudor Arghezi, cu prilejul unei conferințe despre M. Eminescu, ținută în 1943. Iată ce susținea Arghezi: "Cu femeia, Eminescu a fost numai bărbat"; "dragostea lui Eminescu e mai cu seamă sensuală, o dragoste pribeagă, de pasiune. Ea e momentană și totală în momentul ei, și se epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, continuu trăită și continuu epuizată în întregime"; ,,Dragostea lui Eminescu nu e amestecată dintru început cu visul. Visul lui începe cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care acesta redă mișcarea în evoluția personajului. Chiar și în timpul călătoriilor din tinerețe fusese atrasă de peisajele de la sud de Alpi, din Italia, Albania sau Grecia, unde scenele vizuale i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și abil deghizată, dar este prezentă în toate scrierile ei. În Alexis ea atacă în mod direct dragostea dintre persoane de același sex; în altă parte își camuflează narațiunile deghizând identitatea sexuală a personajelor sale. Aceste patru teme: clasicismul, nomadismul, pasiunea erotică și scrierea travesti (în special ca punct de plecare pentru cele mai mari tragedii umane) vor constitui esența acestei relatări biografice; cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu va prezenta
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea vieții ei, fiecare temă decurge una din alta, în ciuda suprapunerilor și reciprocităților: clasicismul din tinerețe care s-a accentuat pe măsură ce s-a maturizat; aviditatea ei ca seducătoare și călătoare; moartea ca o prelungire firească a pasiunii erotice; și în final extraordinara eliberare pe care a trăit-o după moartea lui Grace Grace, care fusese cel mai mare binefăcător al ei de pe pământ. Cum pot fi aceste contradicții combinate atât de pasionant? Iubitoare pasionată a clasicismului (1903-1929
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
noul bebeluș. Vor mai trece încă 23 de ani, nu înainte de 1926, când avea 73 de ani, cu doar trei ani înainte de moarte, până să se căsătorească pentru a treia și ultima dată. Deocamdată s-a dedicat în exclusivitate Margueritei, pasiunilor sale mai ales în timpul călătoriilor și frecventelor lui escapade amoroase. Copilul prefera să recite poezii decât să se joace cu alți copii, care nu-i câștigaseră afecțiunea, și curând s-a trezit cu puțini copii pe care să-i poată
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
compune au fost irosiți. Timpul a fost petrecut pentru acumularea experienței pe care o va folosi ulterior; nu este mai puțin irosit decât lungii ani când vinul tânăr pare că doarme în pivnițe necercetate. Yourcenar își îndrepta atenția către Fraigneau. Pasiunea ei pentru el a fost pe atât de intensă pe cât a fost de sinceră. Dacă ar fi să dăm crezare interviului pe care André Fraigneau l-a acordat lui Josyanne Savigneau în pregătirea biografiei acesteia despre Yourcenar, nu mai poate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o căsnicie fericită. Prin contrast, Lucy Kyriakos era dispusă să fie admirată. Kyriakos era foarte frumoasa soție a unui văr al lui Constantin Dimaras. Marguerite a întâlnit-o în timpul verii lui 1935 în Atena, în timp ce traducea din Cavafis. Împărtășeau aceleași pasiuni, amândouă iubeau Alpii unde vor sta împreună săptămâni, și s-au îndrăgostit nebunește una de alta. Marguerite a continuat să aibă o relație intensă cu ea până la începutul războiului. Pe fondul tuturor acestor legături amoroase, urma să aibă loc o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
noi religii și filosofii. Printre acestea s-a manifestat o reînnoită vigoare față de două tipuri antice de iubire pe care grecii atenieni le-au minimalizat: Eros, o dragoste fizică senzuală între două persoane; Agape, o dragoste mai generalizată, aproape fără pasiune pentru lucrurile acestei lumi. Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu, noua mistică platonică insista că pasiunea erotică era misterioasă din fire și incapabilă de o explicație rațională în consecință
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dragoste fizică senzuală între două persoane; Agape, o dragoste mai generalizată, aproape fără pasiune pentru lucrurile acestei lumi. Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu, noua mistică platonică insista că pasiunea erotică era misterioasă din fire și incapabilă de o explicație rațională în consecință, ea a format baza gnosticismului lor sau a celei mai profunde înțelepciuni. Pe de altă parte, noile secte ale creștinilor urmăreau să explice Agape în termeni ra
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]