16,167 matches
-
investit talentul pedagogic, organizatoric în înființarea Institutului Regal de la Saint Cyr, inaugurat în 1686, prima instituție de educație a fetelor cu un program inspirat din concepția lui Fénelon (1651-1715), scriitor și prelat, precursor al iluminismului, autorul cunoscutei lucrări cu caracter pedagogic, Tratat despre educația fetelor. Institutul de la Saint Cyr a fost o premieră în viața socială franceză. Aici sensibila Françoise se ocupa de educarea a 250 de tinere din familii nobile sărăcite. Pentru buna organizare a programului, doamna de Maintenon a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a programului, doamna de Maintenon a promovat treizeci și șase de educatoare, douăzeci și patru de asistente, a hotărât împărțirea fetelor în patru clase, a stabilit programul de instruire și educație. Experimentata guvernantă a redactat și o carte, un fel de tratat pedagogic intitulat De l'éducation des filles, în anul 1687. Marchiza de Maintenon a redactat îndrumătoare pentru educatoare și a stabilit reguli de comportare pentru eleve. Tinerele erau deprinse cu bunele maniere, cu perfecționarea exprimării, erau inițiate în arta dramatică, erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița), unde predă româna și istoria. În perioada 1957-1963 scrie, pentru sertar, majoritatea prozelor scurte care aveau să formeze volumul de debut. Devine un redutabil jucător de șah
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
evită posibile stări de tensiune sau conflict ce se pot ivi pe parcurs; actuala structură numerică a elevilor din Învățământul de masă permite integrarea? Poate educatorul să facă față unei abordări diferențiate a categoriilor de copii din clasă? 2. Perspectiva pedagogică este fundamentată pe demersul global În abordarea problematicii educației, care a devenit o perspectivă atât pentru cercetători, cât și pentru educatori. Dacă admitem că școlii Îi revine sarcina de a prelua și prelucra măcar o parte a mesajelor educației informale
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
În desfășurarea optimă a procesului didactic, și anume: cunoașterea detaliată a ambianței școlare; cunoașterea relațiilor existente În școală Între protagoniștii actului didactic; cunoașterea diferențelor individuale și a cerințelor speciale În educația elevilor; cunoașterea resurselor școlii. Un loc aparte În modernizarea pedagogică trebuie acordat relației profesor-elev. Această relație nu mai poate fi privită ca o modalitate de supunere și ascultare din partea elevilor, profesorul nu mai este doar o sursă de informații și un debitor de restricții și interdicții, el (re)devine un
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
ROȘIANU, Nicolae (10.IV.1935, Mateești, j. Vâlcea), slavist și folclorist. Este fiul Mariei Roșianu (n. Morărescu) și al lui Ion Roșianu, învățători. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, face studii liceale pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
, Valeriu (18.IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
POPESCU, Aurelian I. (24.III.1931, Jupânești, j. Gorj - 13.I.1993, Craiova), folclorist. Este fiul Nataliei (n. Motorogeanu) și al lui Ion Popescu, brigadier silvic. Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca Cernii, județul Hunedoara. Între 1953 și 1957 este student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, după absolvire funcționând ca profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
, Adrian (26.X.1920, Cernăuți - 5.X.1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
determinat autoritățile educative să susțină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinți și școală. De altfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într adevăr, misiunea socială a școlii depășește tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculum-ului școlar avâdn în vedere și faptul că mulți părinți sunt prea preocupați de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluția copiilor lor sau coerența dintre educația pe care copilul o primește în familie și
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
, Alexandru (31.VII.1950, Suceagu, j. Cluj), prozator, eseist și traducător. Este fiul Jeanei Sarca (n. Vlad), funcționară, și al lui Vasile Sarca, dulgher. Urmează școala generală în Mihăiești, județul Cluj (1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
care îi trece, pentru un leu, pe călători peste Siret (Pe Siret). Nuvelele lui T. și narațiunile mai extinse se centrează pe criza comunicării între sensibilitatea specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele nutrite de bunul cititor al vremii, clișeele, efectele melodramatice se înseriază firesc. Sunt, acestea, elemente care împiedică, în mare măsură, accesul cititorului de mai târziu la imaginea prodigioasă proiectată de F. Lucrând la Ciocoii vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar din 1981 - la Catedra de literatură română a Universității de Stat din Chișinău, deținând un timp funcția de șef al acesteia (1992-1995). Chiar de la prima sa carte, Conținut și formă în opera literară (1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
1983; Marian Barycz [Virgil Ierunca], Pitești, Varșovia, 1985; Emil Cioran, Na szezytach rozpaczy [Pe culmile disperării], Cracovia, 1992; Antologia poezji rumunskiej [Antologia poeziei românești], Varșovia, 1989 (în colaborare). St.V. KÁNTOR Erzsébet (10.II.1938, Cluj), traducătoare. După absolvirea Liceului Pedagogic din orașul natal (1955), își continuă tot aici studiile la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1965. Este profesoară de limba și literatura română la câteva școli generale, apoi, din 1967, într-un liceu clujean. Colaborează cu traduceri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
În acele povestiri (Platon, Phaidon, 114 D-115D). Ulterior, Platon separa universurile mythos-ului și logos-ului, Încredințându-l pe cel dintâi poeziei și atribuindu-i celui de-al doilea sarcina de a obține „adevărul”. În acest fel, negându-i mitului funcția pedagogică pe care pe care i-o Încredințase tradiția greacă, elevul lui Socrate punea În discuție cultura tradițională și fundamentele ei religioase. În sfârșit, Aristotel, abordând rolul mitului În tragedie, Îi refuza funcția exercitată pe scenă de educare și Întărire a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolului al XX-lea pentru înfăptuirea unirii cu românii din Regat. „Înaintarea în cultură” era scopul major al societății și pentru atingerea lui s-a recurs la variate mijloace: organizarea de manifestări artistice, elaborarea de lucrări cu caracter științific și pedagogic, efectuarea de traduceri din literaturi străine, scrierea de discursuri patriotice. Statutul îi obliga pe membri să participe regulat la ședințele ordinare și extraordinare, obligație extinsă și asupra participării la corul ce funcționa în cadrul societății. La una din ședințele festive (24
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
Tel Aviv), prozator. S-a născut în familia unui cultivator de tutun. Primele clase le face în localitatea de baștină, după care urmează Liceul „Vasile Lupu” din Orhei. Luptă pe front în al doilea război mondial, la întoarcere absolvind Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor la „Țăranul sovietic” și la „Moldova socialistă”, a colaborat la emisiuni literare radio. În 1973 se stabilește în Israel. V.-W. este autor al unor volume de proză scurtă, majoritatea pentru copii: Anicuța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
în filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Își desfășoară cariera de profesoară de limba franceză și de limba română la Școala Normală „Azilul Elena Doamna”, apoi la Școala Centrală de Fete și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București. Alcătuiește mai multe lucrări de metodică și manuale pentru toate clasele secundare. Colaborează cu articole și eseuri la „Arhiva românească”, „Boabe de grâu”, „Convorbiri literare”, „Lamura” ș.a. Preocupată de viața și opera lui Vasile Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
trece, în 1948, la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. După un an, timp în care a fost elev la Școala Militară de Ofițeri din Sibiu, este trimis de oficialități la Chișinău, împreună cu părinții. În 1951 și 1952, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor-șef la „Tinerimea Moldovei” și la „Chipăruș”, apoi membru în comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. B. debutează editorial în 1955, cu volumul La pădure, cuprinzând versuri destinate copiilor. Acelorași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
confesiunile evident false, persecuția fățișă a anumitor indivizi și categorii sociale nu erau deloc făcute să-i convingă pe observatorii străini de buna-credință a procedurilor judiciare sovietice. Dar procesele-spectacol din blocul comunist nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comanda lucrări coregrafului american William Forsythe pentru un public german entuziast), subvențiile pentru artă În Franța aveau ca scop conservarea și etalarea tezaurului național: celebra exception culturelle. Era un adevăr general acceptat că marea cultură păstra În Franța o funcție pedagogică; canonul teatral, mai ales, era inculcat sistematic prin programa națională de Învățământ. Jane Brown, directoarea unei școli londoneze care le-a interzis elevilor În 1993 să meargă cu clasa la reprezentația piesei Romeo și Julieta (pe motiv că piesa este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cuie. La Începutul secolului XXI, plăcile, muzeele și memorialele dedicate victimelor nazismului Împânziseră Europa Occidentală, de la Stockholm la Bruxelles. Câteva, cum am văzut, erau versiuni Îmbunătățite sau „corectate” ale monumentelor existente; multe erau noi. Unele aspirau deschis la o funcție pedagogică: Memorialul Holocaustului deschis la Paris În ianuarie 2005, combina două entități mai vechi: Memorialul martirului evreu necunoscut și Centrul pentru documentație contemporană evreiască. Cu un zid de piatră pe care erau gravate numele a 76.000 de evrei deportați din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
îl face cu o contribuție privitoare la rolul lui Onisifor Ghibu în reorganizarea învățământului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. Demersurilor acestuia în domeniul educației și al instrucției le atribuie o substanță iluministă, în programul de reformă pedagogică al lui Ghibu fiind accentuată dimensiunea formatoare a învățământului. În acest context este pusă în valoare contribuția lui la istoria cărților de școală. Incursiunile în viața culturală ardeleană V. le va continua prin încercarea de a reconsidera tipăriturile coresiene în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]