16,853 matches
-
liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica. A fost redactor șef al revistei "Dacia Literară" și profesor al "Academiei Mihăileane". Kogălniceanu a intrat în conflict cu autoritățile din cauza discursului inaugural cu tentă romantic-naționalistă susținut în anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
l-au votat pe Dragomir, Unirea Urziceni s-a abținut de la vot, iar Pandurii Târgu Jiu nu a avut reprezentant la Adunarea Generală. În 1991, împreună cu Dobrescu Nicolae, a lansat cotidianul sportiv „Sportul Românesc”, care îl avea în funcția de redactor-șef pe Ovidiu Ioanițoaia. În 1997 ziarul a dispărut după ce fusese părăsit de echipa redacțională care a fondat un alt cotidian sportiv, Pro Sport. În 1998 Dragomir a lansat ziarul de scandal „Atac la persoană”, administrat de Nicolae Dobrescu. Retorica
Dumitru Dragomir () [Corola-website/Science/297318_a_298647]
-
la conacul său de la Ciucea, conform dorinței acestuia. Începuturile ziaristice ale poetului au fost legate de revista "Luceafărul", înființată, din inițiativa sa, la 1 iulie 1902, la Budapesta, alături de Al. Ciura și Oct. Tăslăuanu. Goga s-a menținut succesiv, ca redactor responsabil sau director, până în 1912. Apariția revistei "Luceafărul" s-a confundat în bună măsură cu preocupările și durerile unor tineri studenți, animați de aceleași visuri: Acești tineri ardeleni de la Budapesta știau că au datoria să apere idealurile unei întregi colectivități
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
dezvăluind încă o latură a talentului său literar. Sub conducerea sa a apărut, de la 1 ianuarie 1907, revista "Țara noastră", care a înlocuit temporar revista "Transilvania". Goga, care a condus efectiv acest săptămânal, a apărut mai întâi cu titlul de redactor, apoi și de proprietar - editor. În primul număr a publicat editorialul intitulat "„Către cărturarii noștri”", în care a afirmat că își propune să redacteze:"„o gazetă cuminte. O gazetă ridică punte între sufletele cărturarilor și ale țăranilor care o slovesc
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
au ridicat unele probleme despre trecut, scopul intelighenței, relațiile acesteia cu partidul, rolul scriitorilor și artiștilor într-un sistem în care partidul îi recunoștea doar pe cei care se conformau sau pe care uniunile de specialitate îi desemnau ca atare. Redactorul-șef al revistei Novîi Mir, Tvardovski, a fost înlăturat pentru că a publicat un poem al lui Pomeranțev. Hrușciov consideră că istoria, literatura și arta trebuiau să reflecte rolul lui Lenin și grandioasele realizări ale partidului comunist și poporului sovietic. Intelighenția
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
română fusese Anton Holban în nuvela "Chinuri". Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele "Viața ca o pradă" și "Delirul". În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul "Moromeții". Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
(n. 23 mai 1871, Târgu Frumos - d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, debutează în paginile revistei "Școala nouă" cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în București, iar peste un an, Vladimir Streinu pleacă la Paris, unde pregatește o teză de doctorat despre Rimbaud, având conducător pe profesorul Fortunat Strowsky. Încă din 1926 fusese angajat ca redactor la revista Sburătorul, în paginile căreia publică cea mai mare parte din poeziile sale. Întors în țară în 1927, este numit profesor la Găești. Acolo scoate peste un an revista Kalende, împreună cu Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru. Întreprinde
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
se stabilește definitiv în București, funcționând mai întâi la "Școala normală de băieți" și apoi la "Liceul Mihai Viteazul". Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat. Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la "Kalende", este redactor-șef la "Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde va ramâne până în 1941, când noua conducere (Dumitru Caracostea) îl concediază, împreuna cu Tudor Vianu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, din cauza
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Școala normală de băieți" și apoi la "Liceul Mihai Viteazul". Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat. Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la "Kalende", este redactor-șef la "Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde va ramâne până în 1941, când noua conducere (Dumitru Caracostea) îl concediază, împreuna cu Tudor Vianu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, din cauza orientării lor democratice. Va reveni la "Revista Fundațiilor Regale
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a "Dicționarului limbii române" (DLR). A coordonat volumele de "Studii de gramatică" (1956-1961) și "Probleme de lingvistică generală" (1959-1967).
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
care nu a luptat pe front nici măcar o zi, își permite, tocmai pentru a scuipa lăturile de pe trecutul său duplicitar și a se curăța de mizeria burgheză în fața comuniștilor, să scrie despre martirul poet Radu Gyr.” La "Lumea Românească", angajase redactori comuniști urmăriți de Siguranță. „Scriam cu pistolul pe masă și mă mir și astăzi cum nu s-a găsit atunci un nebun să-mi găurească țeasta”, scria Zaharia Stancu. În detenție, s-a remarcat printr-o grevă a foamei, ce
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
anului, apare revista "Azi", avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciți: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. "Azi" a apărut până în 1940. Este și redactor la "Credința". 1934 - Alcătuiește "Antologia poeților tineri" cu o postfață de Ion Pillat, un adevărat eveniment literar. 1937 - Împreună cu Constantin Clonaru editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la "Fapta" lui Mircea Damian; redactor la revista "Flacăra" (din 1948), apoi la revista "Viața românească" (unde a devenit redactor-șef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Este totuși o perioadă tristă în viața scriitorului, tatăl său fiind arestat ca fost ofițer
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la "Fapta" lui Mircea Damian; redactor la revista "Flacăra" (din 1948), apoi la revista "Viața românească" (unde a devenit redactor-șef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Este totuși o perioadă tristă în viața scriitorului, tatăl său fiind arestat ca fost ofițer, mama fără nici un venit, iar sora exclusă de la studii (cu greu a fost reintegrată
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista "Caiete Critice".<ref name=bio3>
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
readaptare. Este reintegrat pe post de cercetător științific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secția Artă Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din București în 1967 și membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 și 1976 este redactor la Editura Cartea Românească. După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989 , și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
dar nu a reușit. Pe baza notelor acestui examen s-a transferat la Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză) a aceleiași Universități prin transfer admis de Ministerul Învățământului. După terminarea facultății în 1961 a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”. Din 1964 până în 1975 (când rămâne în SUA) a lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză) a aceleiași Universități prin transfer admis de Ministerul Învățământului. După terminarea facultății în 1961 a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”. Din 1964 până în 1975 (când rămâne în SUA) a lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
Autorul insistă asupra acestei "rupturi" nefericite de tradiția românească strălucită, în gândire și literatura, din anii interbelici. În scrisul sau se simte stilul "vechii școli", ceea ce îi va conferi o anume particularitate față de confrații mai puțin vârstnici. A lucrat ca redactor la Editură de Stat pentru Literatură și Arta, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
american Vachel Lindsay (prieten cu Carl Sandburg și Edgar Lee Masters). Între 1947 - 1951 a devenit editor al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966. A condus timp de 20 de ani, din 1971, Cenaclul de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
două articole virulente: "Criza culturii" și "Criza omului" în ziarul "Jurnalul de dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
facultatea de filologie a Universității din Timișoara, secția engleză-franceză. Este profesor universitar la catedra de limba și literatura engleză a Universității din Timișoara, unde predă cursuri de literatură engleză și americană. Este doctor în litere al Universității din București. Este redactor-șef al revistei Orizont și editorialist politic la România literară și la Evenimentul zilei. Debutează în revista "Orizont" în 1979, iar în volum în anul 1989. Din 1981, corector, tehnoredactor și ulterior redactor la aceeași revistă, iar în 1990 devine
Mircea Mihăieș () [Corola-website/Science/297605_a_298934]
-
în litere al Universității din București. Este redactor-șef al revistei Orizont și editorialist politic la România literară și la Evenimentul zilei. Debutează în revista "Orizont" în 1979, iar în volum în anul 1989. Din 1981, corector, tehnoredactor și ulterior redactor la aceeași revistă, iar în 1990 devine redactor-șef. În anul 1991 a lucrat timp de mai multe luni în redacția revistei The New Republic. Din 1993 deține rubrica săptămânală "Contrafort" în revista "România literară". Burse de studiu la Woodrow
Mircea Mihăieș () [Corola-website/Science/297605_a_298934]