19,182 matches
-
Am mințit... nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii. Știu că o să mă ocărască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreți, dar lasă să mă ocărască... să mă bată... Nu e mai-marele meu? Nu e stăpânul meu, de la care mănânc pâne eu și unsprece suflete? L-am mințit, dar pentru bine d-voastră, coană Joițico... Îl primiți?... Da? Zoe: (care a stat pe gânduri și n-a ascultat tirada lui Pristanda) Pe cine să primesc? Pristanda
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în seria încornoratului simpatic, deoarece refuză să creadă în autenticitatea scrisorii de amor. Stefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fixat într-un triunghi conjugal banal și tihnit, bănuit de toți.El administrează județul ca pe propria moșie având o mentalitate de stăpân medieval: e orgolios, abuziv, încalcă legea si admite micile matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru că acesta îl foloseste. Însă, de fapt, este ținut din scurt de o femeie voluntară și se multumește cu tihna burgheză pe care i-o asigură Zoe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Laie bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ți mai tace! Ori iarba nu-ți place, Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară? Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. tăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! Oiță bârsană, De ești năzdrăvană, și de-a fi să mor în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sufletească. Doar două versuri ca acestea: Pe l-apus de soare/ Ca să mi-1 omoare" vin sa anticipeze și să sugereze cu discreție tensionarea acțiunii si să tulbure apele liniștii, ale calmului copleșitor. Deodată atmosfera se precipită, când mioara dezvăluie stăpânului complotul, iar zbuciumul sufletesc ia locul calmului si liniștii din secvențele anterioare. Tensiunea sufletească crește treptat, pe măsură ce ciobanul dă oiței dispozițiile testamentare in eventualitatea că va fi omorât. Durerea, jalea și disperarea ating intensități maxime prin metafora „lacrimi de sânge
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aud cânii". De mioara sa năzdrăvană îl leagă o prietenie omenească și de aceea i se adresează cald, ocrotitor și duios. Sentimentele dintre ei sunt reciproce deoarece oița suferă cumplit la aflarea complotului și, dezvăluindu-i-1, îl sfătuiește pe tânărul ei stăpân să-și ia măsuri de apărare. . Iubitor de frumos și sensibil, el dorește să veșnicească prin cântec și de aceea o roagă pe mioară să-i pună la cap fluierele sale ce vor aminti celor rămași de trecerea sa prin
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
exprimate. Ca și în alte creații populare, se întâlnesc, ca formule specifice, dativul etic ("vor să mi te omoare", "ca să mi-\ omoare"). care intensifică participarea afectivă a autorului anonim sau a mioarei năzdrăvane, interjecțiile ("iată", "mări"), enumerațiile, repetițiile și reluările ("stăpâne, stăpâne", "mioriță laie, laie bucălaie". "fluieraș de fag", "fluieraș de soc", "mult zice" etc.) prin care se insistă asupra aspectului înfățișat. Versificația este cea specific populară: rima împerecheată sau monorimă, ritm trohaic și măsura de cinci șase silabe, ceea ce dă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ca și în alte creații populare, se întâlnesc, ca formule specifice, dativul etic ("vor să mi te omoare", "ca să mi-\ omoare"). care intensifică participarea afectivă a autorului anonim sau a mioarei năzdrăvane, interjecțiile ("iată", "mări"), enumerațiile, repetițiile și reluările ("stăpâne, stăpâne", "mioriță laie, laie bucălaie". "fluieraș de fag", "fluieraș de soc", "mult zice" etc.) prin care se insistă asupra aspectului înfățișat. Versificația este cea specific populară: rima împerecheată sau monorimă, ritm trohaic și măsura de cinci șase silabe, ceea ce dă o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ținut", "am avut", "au cunoscut", "au văzut", pentru a exprima cu certitudine un fapt care s-a împlinit, devenind etern prin îndepărtarea sa în timp. Imperativele propriu-zise ("dă-ți", "cheamă") exprimă direct îndemnul la acțiune al mioarei care dorește ca stăpânul ei să se împotrivească omorului. Există însă și false imperative realizate prin formele de conjunctiv "să spui", "să pui", "să îngroape" care pun în lumină delicatețea, gingășia și discreția sentimentelor și a dorințelor celui sortit morții, exprimându-și astfel cea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Eu am fost anchetat de vechea Securitate (Siguranța - n.n.), da’ să știți că ăia au fost niște securiști mai docili... Cum să zic? Ei aveau mai multe de plătit pentru trecutul lor și acum căutau să se reabiliteze cu noii stăpâni. Îmi amintesc că mă Întrebau: „Tu n-ai discutat cu colegii tăi? Cu cine ești prieten?”. Norocul meu că am fost inspirat, așa, un noroc dat de la cer, că atunci când m-au Întrebat cu cine sunt prieten am zis: „Cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au cum, ei au În sânge această boală, odată ce au avut dreptul de viață și de moarte asupra omului, și nu se mai pot schimba. În plus, ei nu știu ce-i aia respect sau frică de Dumnezeu... El știe că e stăpânul și că poate să facă ce vrea el, că el Îi Dumnezeu. Și acu’, la ora asta, domnii securiști ce pensii au!?Și ce pensii avem noi ăștia care am făcut... Ei au mașini, vile și nu știu ce... Și noi ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Horthy, din 1921 („În ceea ce privește România, dreptul ei este tare, fiindcă n-a ieșit din război cu răpiri de teritorii, ea n-a dobândit decât ceea ce i se cuvenea“22), la justificarea istorică 16 studiu introductiv 20. Constantin Bacalbașa, „Au murit stăpânii“, Românimea, an. I, nr. 23, 25 decembrie 1918/ 7 ianuarie 1919, p. 1. 21. C.C. B. „Reforma agrară la Cameră“, Adevărul, an. XXXIV, nr. 11 537, 10 aprilie 1921, pg. 2. 22. Constantin Bacalbașa, „Ochii noștri deschiși“, Adevărul, an. XXXIV
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fracțiune a partidului liberal, iar prim-ministru Ion Ghica. Domnitorul cheamă pe șeful guvernului și-i cere să-l puie în curent cu cele petrecute. Ion Ghica răspunde că poporul Capitalei s-a revoltat, iar guvernul nu mai poate fi stăpân pe revoltă. Domnitorul răspunde că va abdica, dar că nu va abdica decât în mâinile locotenenților domnești, aceleași mâini cari i-au trecut tronul la 1866. Locotenenții domnești: Lascăr Catargiu, general Golescu și colonel Haralambie sunt chemați îndată la Palat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
l-a dat jos pe Cuza, căci nu se cheamă armată câțiva indivizi obscuri, străini de inima națiunii. Aceste cuvinte stoarse lacrimi din ochii tuturor ofițerilor ce-l auzeau, mai ales din ochii d-lui general Florescu, care nu era stăpân pe lacrimile sale în tot timpul discursurilor...“ - Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, pp. 121-122). Frumosul discurs al lui Kogălniceanu (apărut mai întâi în Poporul lui N. Bassarabescu, din 7/19 iunie 1873) a constituit o primă și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al 3-lea, dramă tradusă Nopțile râului Senei, dramă [în 7 acte], tradusă Copiii negurilor, dramă [în 7 acte], tradusă Mușchetarii, dramă [în 5 acte], tradusă Cuvântul mortului, dramă [în 6 acte], tradusă Fiul nopții, dramă [în 6 acte], tradusă Stăpânul și valetul, [com.-] dramă [în 2 acte], tradusă Omul din nimic, comedie [în 4 acte], tradusă Paiața, dramă [în 5 acte], tradusă Vrăjitoarea, dramă [în 5 acte, traducțiune] Idiotul, dramă [în 5 acte], tradusă Curierul de Lyon, dramă [în 5
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu 70 voturi contra 41 date lui Dumitru Brătianu.70 Pe numele lui Dumitru Brătianu s-au numărat toți liberalii ne-roșii, vernescanii, independenții, fracțiunea din Moldova, ai lui Manolache Costache etc. Dovada este acum făcută: partidul roșu este absolut stăpân pe situație. Încercarea cea mai importantă a tuturor celorlalte nuanțe liberale, aceea de a învinge pe Rosetti, chiar opunându i un candidat roșu, n-a izbutit. De acum situația se va dezvolta în mod logic. Toate celelalte personalități politice: Kogălniceanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Partid Național-Liberal care se înjghebase în opoziție, cu toate elementele ostile regimului conservator. Unul câte unul: Manolache Costache Epureanu, Kogălniceanu, Gheorghe Vernescu, Nicolae Blaremberg, Pake Protopopescu etc. etc., au părăsit guvernul și au intrat în opoziție. Partidul roșu a rămas stăpân al situației, întrucât dispunea de majorități parlamentare și era singurul partid bine organizat și cu ramificațiuni în toată țara.100 în preajma anului 1877 Pe când aceste frământări se petreceau în politica dinăuntru, războiul ruso-turc izbucnește în primăvara anului 1877.101 anul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
opinia lor în legătură cu comportarea întru câtva ciudată a șefului statului autocrat rus („...amândoi miniștrii nu și pot ascunde oarecare îngrijire pe care le-a cauzat o atitudinea împăratului. Din această atitudine dânșii au căpătat impresia că împăratul se consideră ca stăpân al țării“ - Memoriile, vol. X, p. 4). La 26 mai/7 iunie principele Carol l-a vizitat pe împăratul Alexandru la Ploiești; aici, șeful poliției secrete ruse, referindu-se la proiectata vizită a țarului la București, s-a arătat neliniștit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Văcărescu. Prefect al poliției a fost Enăchiță Văcărescu“ (Id., ibid., an. XXXV, nr. 11 648, 26 martie 1922, p. 2.). șirul. Fleva simțea și el același lucru, simțea că nu-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea-i bocitoare Strigă ne-ncetat: Oh!... țara e zbuciumată De
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile etc. mă umplu de silă. Dacă a fost bine sau rău, frumos sau urît, nu mă hazardez să sintetizez totul într-o vorbă. Cel cinstit și stăpîn pe judecata sa va deduce singur, după comparații minuțioase. J.-H. Rosny aîné spunea: „Trecutul se deformează cu atît mai mult cu cît recurgem la amintiri. La fiecare evocare adăugăm un element falsificator, care rămîne. Pentru a păstra amintirile, întregi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît de fidel!, mină de susceptibilități, depozit de orgolii. A devenit gînditor și ceva mai rezonabil cînd i-am declarat că nici eu nu recunosc în el întotdeauna pe omul cu farmec și umor (cum pretinde), relaxat (deși afectează relaxarea), stăpîn pe sine în toate împrejurările (de-ar fi să-mi amintesc numai episoadele cu „izbucniri ale glandelor” la care eu însumi am fost de față). Nu fără o alintare de superioritate, la sfîrșitul discuției, mi-a întins mîna. Am convenit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
refuz să-l înțeleg. *A murit un om pe care nu l-am cunoscut direct, dar ale cărui articole le-am citit mereu, de-a lungul anilor, ca pe un „breviar”: academicianul Octavian Fodor, medic și eseist clujean, un moralist stăpîn al „justei măsuri”. El însuși om de carte, actorul Virgiliu Florescu, fost pacient de-al său, mi l-a lăudat cîndva cu o mare însuflețire. E nu numai impresionantă, ci și exemplară demnitatea cu care a știut să treacă „dincolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frig ca ăsta?”, m-am interesat. „Despre ce-o să facem la vară. La ștrand, el o să se dezbrace chiar la margine, iar eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cunoștința de la mare a familiei mele, care după rugăciune devenea un om obișnuit, glumea, juca fotbal etc. Spunea despre celălalt preot din comună că-i „dugos”, adică aspru, morocănos. Nu voia să fie asemenea lui. „Trebuie să slujești unui singur stăpîn, lui Dumnezeu”, mi-a replicat el ferm. Cred că în privința abnegației, ca să nu zic habotniciei, nu-i prea trec prea mulți înainte. Mi-a mărturisit, îmbujorîndu-se, că în acești ani de cînd e despărțit, deși „a avut ocazia”, nu s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le opunea mun ca încrîncenată, împinsă către perfecțiune. Regizor și director al Teatrului de Animație, era (nu prin studii, ci prin atitudine) una din figurile marcante ale intelectualității băcăuane. Ne-am stimat reciproc, în mod constant. Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși îmi pare azi o fantomă. *Aseară, lungă discuție telefonică (peste un sfert de oră) cu Mihai. Inevitabil, am ajuns și la polemica sa cu I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]