158,516 matches
-
o anafora a Divanului Domnesc din 15 aprilie 1828, referitoare la o hotărnicie efectuată anterior de către spătarul Săndulache Stamatin, pentru niște părți de moșie ale vornicului Ștefan Catargiul, se menționează că într-un loc „din sus a satului Cracul, unde zic răzeșii că, iarăși, au fost piatră și că, în vremea muscalilor di pi urmă, o au luat-o niște soldați și o au întrebuințat-o la feredeul lor, au aflat 313 stânjeni gospod, iar cu stânjen prost - 318”, reieșind o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
își avea casele în cuiburi (grupări) dispersate pe sub poalele întinsei păduri din lunca Bârladului, pe fruntea terasei de vest a râului și prin unele poieni. Prin urmare, predominantă, ca fenomen natural, în întreaga așezare ar fi fost umbra la care, zice legenda, s-ar fi odihnit cândva și Ștefan cel Mare cu oștenii săi, după o grea luptă cu turcii. Poate fi găsit aici un sâmbure de adevăr, căci, în vara anului 1470, domnul Moldovei purta lupte prin partea locului cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se documentează arheologic și în scris existența în trecut a cinci biserici situate în următoarele puncte și vetre de sat: -la Siliștea, lângă actuala biserică, este încă vizibilă temelia alteia anterioare, cum am mai arătat deja; -la Tămășeni, pe locul zis Dealul Bisericii se găsesc îngropate la aproximativ 0,60 - 0,80 m vestigii de la fosta biserică, ce a funcționat până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, inclusiv cimitirul, cunoscută ca fiind biserica Corpăceștilor, despre care avem însemnări în Condicile Conăchești; - în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
comunitatea familială a Umbrăreștilor și satul Torcești, și satul atestat documentar în secolul al XVII-lea sub nume de Boziești (și cu variantele Bozăești, Bozăeni, Bozieni, Buzoesci), situat pe malul de est al rîului Bârlad, față în față, sau cum ziceau consătenii, mal în mal cu Umbrăreștii. Satul respectiv, potrivit unui plan topografic din 1841, pornea cu hotarul și locuințele de la actualul Tămășeni, incluzând și partea sudică a acestuia, cu vechea biserică și cimitirul, și urma spre sud, până în hotarul satului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unui plan topografic din 1841, pornea cu hotarul și locuințele de la actualul Tămășeni, incluzând și partea sudică a acestuia, cu vechea biserică și cimitirul, și urma spre sud, până în hotarul satului și moșiei Torcești. Este satul căruia i s-a zis până foarte recent Slobozia. Bozieștii se vor fi desprins din obștea umbrăreșteană într-o fază de avansată disoluție a devălmășiei absolute, după ce anterior se rupsese din obște comunitatea Torceștilor. Bozieștii, ca și Torceștii, a devenit stăpânire boierească cu mult înainte de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
face referire în mod explicit la Umbrăreștii-răzeși-partea din jos, este o carte domnească emanată din cancelaria voievodului Vasile Lupu, datat 28 noiembrie 1635, prin care se „face știre” unui Cristian vătav „că s-au jăluit satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu, zicându că au ei ocină și moșie, den Brălădița (Bârlovița - I. S.) pără în apa Brăladului... pănă în hotarul Umbrăreștilor”, cerându-i-se să meargă la fața locului, să cerceteze pricina și “să le facă lege dreaptă”. În document se arată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe Siret și pe Bârlovița. Umbrăreștii, ca obște străveche situată în imediata vecinătate a locurilor menționate în act, se află angajați ca buni cunoscători ai vechilor hotare megieșești. Întradevăr, când este vorba de stabilit și localizat „hotarul acelui mai-nainte zis sat Sineștii și Dumbrăvița”, se face precizarea ca el să rămână “pre unde din vechi au ținut și pre unde au hotărât Costin postelnicul cu Umbrăreștii”. Costin postelnicul, părintele marelui cronicar moldovean Miron Costin, participase cândva la o lucrare de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
septembrie 1763, „pentru o moșie anume Țigănei de la ținutul Tecuciului, cum că s-au înpresurat de răzeșii de Sinești și de alți răzeși”. d - Hotarnica din 1777 a moșiilor Torceștii și Țigăneii, în care se arată că „moșia ce-i zic Țigănei, latul ei merge din Bîrloviță până în Siret și alături dispre miază-zi merge cu Sineștii, iar din sus merge alăture cu Umbrăreștii”, sate ce au aparținut totdeauna de Tecuci. e - Izvod de zestre din 1797 dat de vornicul, pe atunci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fără dată, dar ce pare a fi de pe timpul domniei lui Gheorghe Duca, întâlnim, alături de alți asemenea slujbași, adică de călărași de prin satele ținutului, pe „Simion ot Umbrărești”, desigur cel cu dania din satul Ivești, înscris în unitatea militară zisă „Suta Dabijii căpitanul”, pe „Necula ot Umbrărești”, în aceeași formațiune călărășească, și pe alții de aici, precum: „Grozav să Brateg (fratele ? său) ot Boziești”, de asemenea din „Suta Dabijii căpitanul”, „Mihăilă ot Umbrărești și pe Lazăr ot Umbrărești și Buculeiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ileana, poate copilul mai mic al marelui vornic Gavril Conachi, s-a căsătorit în anul 1802, după cum arată izvodul de zestre din 2 octombrie al acestui an, luând ca soț pe aga Alecu Callimah, „om cu învățătură și i se zicea pentru aceasta Celebi”, notează undeva N. Iorga. Primește ca zestre, printre altele, o parte din moșia Umbrăreștilor, partea dinspre apus de Siret, ce mergea până în apa Dimaciului, în hotar la nord cu Bilieștii, iar la sud cu partea Umbrăreștilor-Răzeși, parte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ei soți. Dar, așa cum am mai arătat, de cele mai multe ori era arendată, instituția arendașiei fiind în puternică expansiune la vremea respectiva. S-a păstrat unul din contractele de arendă, contract încheiat în 1829, dată la care stăpâna nu-și mai zicea Mavrogheni, ci „postelniceasa Ilinca Manu”. Din clauzele contractului desprindem înțelegerea și grija stăpânei pentru proprietatea și oamenii de pe ea. Căci nu lipsesc prevederi prin care arendașii sunt obligați să manifeste bunăvoință față de locuitori, astfel încât ei, locuitorii, „să nu se împrăștie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prilejul scoaterii la vânzare a moșiei prin licitație publică, când nu mai exista nici un motiv de a ascunde mărimea moșiei, ci dimpotrivă. După încetarea din viață a Elencăi Manu din 1875, întreaga avere rămâne fiicei sale, Ecaterina, căreia i se zicea și Catinca. Aflăm din cartea lui Const. George Manu că „Ecaterina Suțu fu unicul copil pe care îl avu văduva lui Conachi, iar Mavrogheni muri după aproape doi ani de la căsătoria cu ea”, respectiv cu Elinco Manu, mama Ecaterinei. După cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de Siret; -partea de la mijlocul moșiei s-a delimitat între ceea ce s-a numit „Capul moșiei” și apa Bârladului (cursul vechi); a fost cumpărată de Gh. U. Negropontes din Galați, el intrând și în stăpânirea acareturilor de la Tămășeni, unde se zicea și Curtea boierească; -partea de apus, din Bârlad și până la Siret, trece tot prin cumpărare, la un grec stabilit și îmbogățit pe pământ românesc, Iancu Demetriade. El a intrat în stăpânirea locului unde erau curțile boierești vechi și acareturile făcute
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respectiva întreprindere pe aceștia din urmă îi reprezenta generațiilor de urmași. Valțurile fuseseră deja demontate și luate cu câțiva ani mai înainte de distrugerea clădirii, fiind însușite abuziv de Întreprinderea de Morărit Județeană, redistribuindu-le unei mori din Cudalbi, unde, se zice, funcționează și în prezent. Desigur că toate aceste acte distructive s-au produs cu acordul autorităților locale, primar, secretar, ale căror nume sunt cunoscute localnicilor, și sub patronajul șefilor județului Galați din acel timp. S-a păstrat, legat de numele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pricină și cu mănăstirea Răchitoasa, deținătoarea până la secularizarea din 1863 a moșie Geru, după cum se vede din „Jurnalul Tribunalului Tecuci din 8 mai 1859 prin care se hotărăște ca mănăstirea Răchitoasa să urmeze cu moșia sa, Gerul, prin Călmățuiul Mic, zis și Herătăul, dându-i-se câștig de cauză în procesul ce a avut cu jupâneasa Balș, care învinuia mănăstirea că i-a încălcat moșia Torceștii”. După secularizarea moșiilor mănăstirești, boierii Balș vor fi considerat, probabil, că au o șansă mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
În legătură cu acest aspect nu este lipsit de semnificație să readucem în atenția celor preocupați de antroponimia românească faptul că locuitorii satului Siliștea din zilele noastre pomeneau mereu câte ceva despre existența unor oameni veniți în așezarea de aici, cărora ei le ziceau „turciți”, termen întâlnit și documentar și care bănuim că desemnează pe locuitorii veniți de la sud de Dunăre și pe care localnicii i-au asimilat turcilor proveniți din creștini, zicându-le „turciți”, deși erau de altă etnie, unii chiar români. Din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
existența unor oameni veniți în așezarea de aici, cărora ei le ziceau „turciți”, termen întâlnit și documentar și care bănuim că desemnează pe locuitorii veniți de la sud de Dunăre și pe care localnicii i-au asimilat turcilor proveniți din creștini, zicându-le „turciți”, deși erau de altă etnie, unii chiar români. Din punct de vedere etnic, situația este asemănătoare și pentru categoria numită în rubrică „sudeți austriicești”, termen ce semnifică oameni supuși sau depinzând de statul austriac, în număr de 11
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se înscrie în alte coordonate decât acelea date de documentele considerate specifice domeniului avut aici în atenție. Poate rezultă din respectivul fapt aprecierea că nu putem emite valori științifice în profilul dat bazându-ne exclusiv pe aspectele surprinse în documentele zise „de referință”, avem în vedere pe acelea ades și excesiv folosite în lucrări de sinteză precum: Situația demografică a Moldovei în secolul al XIX-lea, Satele răzeșești din Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, Structura proprietății funciare în Moldova la mijlocul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care transferă acest drept de stăpânire. Or, ar fi absurd să realizăm că poate rezulta venit dintr-un loc de moară fără existența instalației de măcinat, singura ce atrage luarea vămii, numită uium, aducătoare de venit. Iată un exemplu tipic, zicem noi, în această privință. Când în 1686 ianuarie 20, o familie din satul Boziești, compusă din „Anița, ce-au fost a Dimei, fata Rusandei, nepoata lui Deli Gheorghe” cu feciorii ei, face zapis lui Ion Racoviță prin care scrie, „am
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea de dinainte a șeii calului, pusă pe spinarea bidiviului și care purta nunele de oblânc. Cultivarea meiului (mălaiului), căruia la noi i se zicea și păsat, s-a practicat în vechime, destul de intens, din moment ce respectiva plantă s-a păstrat până în perioada interbelică. E adevărat că, cu multă vreme în urmă, luaseră mare amploare culturile de păpușoi (acesta este termenul folosit de localnici până foarte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sădite în vetre. Ar fi demn de reținut și faptul că, în documentale vechi, locurile pe care se făceau lucrări de grădinărie se numeau saduri, evident că de la verbul a sădi. Apicultura, domeniu de activitate căruia în trecut i se zicea albinărit, iar celor ce se îndeletniceau cu îngrijirea și înmulțirea stupilor li se spunea prisăcari, sigur de la prisacă, locul unde se aflau așezați stupii, numiți popular știubeie. În această chestiune am putea să ne mărginim la câteva exemple contemporane nouă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
am putea să ne mărginim la câteva exemple contemporane nouă, prin care să arătăm preocupări ale localnicilor în această meserie, așa cum erau Sava Milea, Ion Bordei din Siliștea, Alexandru Teleoacă la Torcești și fiica sa, Aneta Sandu (Coana moașă îi ziceau localnicii), la Slobozia, Ion Răducanu din Umbrărești etc., cunoscuți crescători și îngrijitori de albine în perioada interbelică și postbelică, până la colectivizare. Poate că ar fi suficient să venim cu câteva date din această perioada interbelică, date în legătură cu o stupină comunală
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vieții. Ce păcat că oamenii zilelor noastre, într-o prea mare majoritate, nu găsesc timp și nici nu consideră necesar de a se opri măcar cât de puțin din goana cotidianului spre satisfacerea doar a plăcerilor materiale, nu se opresc, zic, în fața acestor minuni ale trecutului materializate acum în obiecte de folosință muzeistică prea puțin căutate și prețuite la justa lor semnificație, ca să nu zic ignorate cu totul. Probez cele afirmate cu starea concretă a pieselor adunate din așezările străvechi umbrăreștene
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măcar cât de puțin din goana cotidianului spre satisfacerea doar a plăcerilor materiale, nu se opresc, zic, în fața acestor minuni ale trecutului materializate acum în obiecte de folosință muzeistică prea puțin căutate și prețuite la justa lor semnificație, ca să nu zic ignorate cu totul. Probez cele afirmate cu starea concretă a pieselor adunate din așezările străvechi umbrăreștene. A trecut peste un sfert de veac de când au început a fi puse în fața specialiștilor în arheologie și istorie atât locurile, cât și vestigiile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai 1795, slujitorul său, Ștefan Brebul, îl informează și-i propune o soluție în legătură cu un „țigan, anume Onofrei cojocariu cari am fost aici la, Perieni, și, ducându-să în gios la Umbrărești, au luat pi fata lui Dudă țiganu. Și acum zice că nu poate trăi acolo de răul soacră-sa. Să roagă la mila dumitale să aibă voie să vie iar la Perieni, fiindcă, și-au aratu aici la Perieni și el esti cojocariu și ar fi bini să șadă mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]