17,970 matches
-
Face câțiva pași cufundat în el. Înalță capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți!" continuă și vocea lui crește, se aprinde, vorbește repede, cu patimă, strigă fără să țină seama de Tăutu, care face eforturi disperate să se țină după el. "Această țărișoară! V-a apărat! Zid v-a fost! Strajă v-a fost! Ungariei! Poloniei! Creștinătății! V-a fost bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mai... Îmi promiți? o întreabă rugător și se înseninează când vede că Maria își șterge lacrimile și dă din cap. Și... și mergi la Hotin... Promiți?... Te rog! îi spune din nou cu speranță, privind licărul de bucurie se aprinde în tristețea lacrimilor ei. E bine Maria... Ești cuminte... Îți mulțumesc... Și acum, înainte de plecare, să ne cerem unul altuia, iertare... Iartă-mă Voichițo... și o îmbrățișează. Altfel nu se poate... Ai grijă de tine... Voichița se repede, sărută mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de maluri... Arzi ca focul... Ți s-au aprins crierii... Prea-ți pui cenușă pe cap. Ai luat pe umerii tăi toată povara. Te-au lăsat singur... Toți... Era numai crucea ta? Tu ai urcat singur Golgota... Și ai îngenuncheat sub greutatea crucii... Nu crezi că e prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a fost pentru mine "proba focului". M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văd! Vin! Vin! Cu miile! Urcă potecile! Te caută! "Ei sunt în tine! Tu ești în ei!" Se adună! Vin, Ștefane!! strigă el. Vin!! strigă din nou și deschide ochii. Vin!!... Ce spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu! Vor buciuma! Când ai trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putem face? se întreabă pe sine și începe să dea ocol chiliei, agitat, bântuit de gânduri. Și totuși... mormăie el, încolțindu-i o geană de speranță. S-ar putea totuși... De ce să nu se poată?... Se poate foarte bine! se aprinde el, iluminat. Da! Da!... Știu ce putem face! Să vină! Să buciume numai! Să buciume! Ah, numai de-ar buciuma! Vor buciuma! Sunt pe drum! Te caută! Vin! Ștefan se uită lung la Sihastru, se repede la el, îl apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care intră în biserică de a-și face cruce îndoind simultan, din mers, un genunchi îmi displace, mi se pare, nu știu de ce, ipocrit), altădată într-o zi obișnuită, când înăuntru nu era aproape nimeni și când am reușit să aprindem câte o lumânare (prima oară n-am găsit locul de unde se cumpără și nici n-am văzut lumânări aprinse: poate la ei nu e obiceiul, ne-am zis...). Vizita de despărțire a fost mai tristă decât prevăzusem, din cauza unui porumbel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvânt, părea complet absent, cufundat în sine; cu capul coborât în piept, nu se uita nici în dreapta, nici în stânga. Și totuși, ceva i-a atras, la un moment dat, atenția. Treceam prin Crângași și undeva, pe un șantier probabil, oamenii aprinseseră un foc, pentru a se încălzi (era neobișnuit de rece pentru o zi de primăvară) sau poate pentru o altă nevoie, legată de meseria lor (se pare că ceea ce ardea era un butoi cu smoală). T. a întors încet capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu impresia, cu certitudinea că vizita la Goma (care tocmai se muta într-o altă locuință) a fost înregistrată și că, din acest motiv, securitatea l-a condamnat la moarte. Chiar așa! În vara anului următor, îmi amintesc, mai discutam aprins cu el, încercând să-i risipesc exageratele temeri. Coborâsem din autobuzul 131, venind împreună de la Casa Scânteii, în Piața Unirii, plină de lume și gălăgie la acea oră de după-amiază, și acolo, în înghesuială, praf, mizerie, tot încercam să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele aprinse, orbitor, în atelierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de lei și jumătate de kilogram de ulei pentru candelă. Rămân singur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre mine că sunt copilul secolului, copil al necredinței și al îndoielii deocamdată, ba chiar și până la (știu acest lucru) piatra de mormânt. Ce cumplite chinuri m-a costat și mă costă și acum această sete de credință, care se aprinde cu atât mai puternic în sufletul meu, cu cât mai multe argumente am împotriva ei. Și totuși, Dumnezeu îmi trimite câteodată clipe în care sunt întru totul liniștit; în aceste clipe iubesc și mi se pare că sunt iubit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
coborî mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grijă Milostivului Dumnezeu i-a îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne închinam la icoane și aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului Ea este patronată de greci. În biserică se coboară pe trepte. Cred că sunt peste 30 de trepte până la Sfanțul Mormânt. Pe lațurile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-o pe Sf. Fecioara Maria. Sunt icoane mari și frumoase cu chipul celor înmormântați. Iar mormintele sunt acoperite cu catifea grena și garnitură galbenă. Cand coboară lumea la Sfanțul Mormânt se oprește și se roaga și la aceste morminte și aprind lumânări. Apoi coborî la Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Aici se oficiază zilnic Sfântă Liturghie. Chiar pe Sfanțul Mormânt. Deasupra lui. Slujba este de două ore: 6-8 dimineață. Și seara se face vecernie zilnic. Se vede prin geamul care protejează
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să redau tot. Biserică este construită după modelul bisericilor din Orient. Este ridicată deasupra peșterii care adăpostește Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujba e lumină iar restul semiîntuneric. Oricum, nu cazi pe scări, pentru că se mai vede câte un pic. Și de acolo e grijă lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respiră. Ne oprim în curtea în care a fost judecată. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această curte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vede foarte bine prin sticlă. Mulți pelerini mai strecoară acatiste prin râma de protecție. Deși greu, dar se poate. Am îngenuncheat și aici toți, părintele David ne-a citit o Sfântă Evanghelie, apoi toți ne-am rugat în taină, am aprins lumânări și am lăsat acatiste la preoții greci de aici. Cu mari emoții și transformați de toate câte am văzut pe Golgota coborâm treptele. Piatră Ungerii Piatră Ungerii este aproape de intrarea în Sfântă Biserică, în interiorul bisericii. Să știți, dragii mei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Domnului, mai este o ușița cu o icoană a Maicii Domnului. Pe acea ușița, ca un gemuleț aș putea spune, este lipită icoana Maicii Domnului. Acel gemuleț are el taină lui. Deasupra mormântului sunt multe candele. Sunt și lumânări de aprins pe Sfanțul Mormânt. Ai un fel de vas pe care il pui să ardă fără să curgă ceară pe Sfanțul Mormânt. Mai este și o vaza cu flori, crini albi și... atât. Cam atâtea se pot vedea cu ochii trupești
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aflat Crucea Mântuitorului. Acolo este altarul Sfintei Cruci cu Sf. Constantin și mama sa, Elenă. Este frumos marcat în mozaic locul unde a fost Crucea pe care a fost răstignit Domnul. Poți îngenunchea, săruta locul, te poți ruga și poți aprinde o lumânare. E foarte mișcător acest loc sfânt. E sfințit prin Sfântă Cruce a Domnului. Crucea este ca o statuie pe un soclu înalt, iar pe părțile Crucii împăratul Constantin și mama sa Elenă. Pe pereții peșterii sunt icoane mari
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]