15,947 matches
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 16 ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
un factor decisiv în dezvoltarea economică a sistemului solar în viitor. Mai mult, Mercur poate fi bogat în minereuri disponibile pentru extracție. Aceste minereu pot fi folosite în continuare pentru construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3,476 km) și are o densitate mai mare ca urmare a miezului de fier masiv. Prin urmare, accelerația gravitațională a lui Mercur este de 0,377 g, ceea ce este de două ori
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
milion de ani, timp în care gaura neagră atinge de 10.000 de ori masa Soarelui. Se presupune că aceste găuri negre intermediare sunt originea găurilor negre supermasive. Temperatura la suprafața unei cvasi-stele este comparabilă cu cea a Soarelui, dar diametrul lor de aproximativ 10 miliarde de kilometri le face să emită la fel de multă lumină cât o galaxie de dimensiuni mici.
Cvasi-stea () [Corola-website/Science/333830_a_335159]
-
din Nișă, în sudul Franței. a primit numele în onoarea Societății Astronomice din Franța (în franceză: "Société astronomique de France"), a cărei sigla este SAF: "Société Astronomique de France". La descoperire asteroidul primise denumirea provizorie de 1940 WA. Cu un diametru mediu de circa 23,31 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxa majoră egală cu 2,8363838 u.a. și de o excentricitate de 0,1349560, înclinată cu 14,24044° față de ecliptica.
4162 SAF () [Corola-website/Science/333887_a_335216]
-
desemnat și ca 95P/Chiron, este un asteroid cometar de tip « centaur », un corp înghețat cu diametrul de 166 km, care orbitează Soarele între Saturn și Uranus. Chiron a fost descoperit de Charles T. Kowal, la 18 octombrie 1977, cu ajutorul telescopului, cu oglinda principală de 1,2 metri, al Observatorului Palomar din California, primind provizoriu denumirea de
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
creștere neașteptastă a luminozității lui Chiron cu aproape o magnitudine, fapt care este un comportament tipic cometar. În 1989 i-au fost observate o coamă și o coadă, acestea indicând faptul că Chiron era, realmente, o cometă. Însă cu un diametru de 166 km, Chiron este cu mult mai mare decât orice altă cometă cunoscută. Se continuă, prin urmare, clasarea lui Chiron atât în rândul asteroizilor () cât și în cel al cometelor (95P/Chiron). Chiron este acum clasat ca fiind un
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
va menține pe orbita actuală, indicând că provine de mult mai de departe și că nu este de origine asteroidală. În plus, Chiron are o talie similară cu aceea a obiectelor din Centura Kuiper, care au fost descoperite. În 1998 diametrul său a fost estimat la 166 km. Este "posibil" ca orbita lui Chiron să intre în rezonanță în raport de 2:1 (cu Saturn sau Uranus ?) în următorii de ani. Este "posibil" ca Chiron să devină o cometă cu perioadă
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
au susținut acest lucru. Thales din Milet (640 î.Hr. - 550 î.Hr.) a fost un filozof grec, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor. Lui îi sunt atribuite teoremele geometrice: cercul este împărțit în două de diametrul său, unghiurile opuse la vârf ale unor drepte care se intersectează sunt egale, unghiurile de bază ale unui triunghi isoscel sunt egale, unghiul periferic într-un semicerc este un unghi drept. Thales credea că Pământul are forma unui disc. Anaximene
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru reprezentarea suprafeței terestre în plan. Hiparh a creat prima hartă precisă a stelelor realizată într-
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
al II domnea în acel moment. Astrul a fost redenumit „Cybele”, după Cybele, divinitate romană de origine frigiană. Cybele este un asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
s și are o înclinație de 3,54838537ș în raport cu ecliptica. Prima ocultație cunoscută a asteroidului "65 Cybele" a fost observată la 17 octombrie 1979, în Uniunea Sovietică (la "Ura-Tyube", în actualul Tadjikistan). Cu această ocazie, i-a fost determinat un diametru de 230 km, valoare foarte apropiată de cea de 237 km, determinată de satelitul IRAS. Observarea acestei ocultații a condus la aflarea unor indicii privitoare la existența posibilă a unui satelit natural al asteroidului Cybele, de 11 km, care orbitează
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
Hipoteciul este un strat subțire de hife strâns împletite care susține himeniul, iar sub hipoteciu se află excipulul, un strat gros de hife care nu sunt așa de strâns împletite. Această structură, similară parenchimului plantelor, dă țesutului o textură fibroasă. Diametrul hifelor din excipul este de 34 µm, iar cel al hifelor din hipoteciu este de 10-14 µm. La microscopul electronic, se pot vedea pe perișorii maro de la suprafață țepi conici. Așa-numiții "fungi imperfecti" sau Deuteromycota sunt cei cărora le
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
le sunt o clasă de medicamente folosite în tratamentul bolii hipertensive. Scopul terapiei antihipertenisve constă în reducerea complicațiilor posibile ale hipertensiunii sanguine. Presiunea crescută a sângelui în teritoriul arterial, în special în arterele cu un diametru mai mic de 1 mm, creează premizele bolii ischemice cu manifestările sale de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Există mai multe clase de medicamente antihipertensive, care ajută la scăderea valorilor tensiunii arteriale prin diferite metode. Printre cele mai folosite
Antihipertensive () [Corola-website/Science/333183_a_334512]
-
alte cuvinte, pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epoca. a lăsat un "Traité du nivellement", publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire. Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, "Picard", a fost denumit în onoarea lui "Jean Picard". Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constanței solare asupra încălzirii globale. Picard a
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
retina la întuneric. Protocolul ERG la copilul de peste 4 ani: este vorba de același protocol ca și la adult. Durează ceva mai puțin de 10 minute, ERG practicat cu electrozi corneeni sub anestezie locală în ambianță diurnă și pupilele dilatate (diametrul mai mare sau egal cu 6 mm), sub cupolă de Ganzfeld. Un traseu este obținut, electroretinograma. Acest traseu permite să se analizeze răspunsurile scotopice și fotopice. Îndeosebi sunt studiați timpii de reacție și valorile electrice extreme. Acest examen servește la
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
În astrofizică, raza solară este unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
În astrofizică, raza solară este unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică de circa 109 ori raza Pământului sau aproape de 10 ori raza lui Jupiter. Ea variază ușor între cei doi poli și ecuator din cauza rotației, care a creat o aplatizare de ordinul a 10
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
Ea variază ușor între cei doi poli și ecuator din cauza rotației, care a creat o aplatizare de ordinul a 10 părți la un milion. Vezi articolul 1 E9 m pentru distanțe similare.<br> Satelitul SOHO a fost utilizat pentru măsurarea diametrului Soarelui cronometrând tranziturile lui Mercur în fața Soarelui, în 2003 și 2006 (următoarele tranzituri vor avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
Mercur în fața Soarelui, în 2003 și 2006 (următoarele tranzituri vor avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și ele să permită estimarea diametrului solar. Tehnicile actuale cele mai performante permit evaluarea mărimii diametrului solar cu o precizie de plus sau minus 35 de kilometri.
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și ele să permită estimarea diametrului solar. Tehnicile actuale cele mai performante permit evaluarea mărimii diametrului solar cu o precizie de plus sau minus 35 de kilometri.
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
următoare, al organizației European Southern Observatory (ESO). Amplasamentul ales se află la altitudinea de 3.060 m, pe vârful muntelui Cerro Armazones, în Deșertul Atacama din Chile. Cu o masă de 5.200 t și o oglindă reflectoare principală cu diametru de 39,3 m construită din 798 de elemente hexagonale, telescopul va permite observarea fazelor inițiale ale sistemelor planetare și detectarea apei și a moleculelor organice în discurile protoplanetare din jurul stelelor în devenire. Primele lucrări au început, oficial, la 19
European Extremely Large Telescope () [Corola-website/Science/333317_a_334646]
-
Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română: Variabilă luminoasă albastră), care se caracterizează prin mari erupții, înainte de a evolua spre stadiul Wolf-Rayet. Steaua Pistol este o hipergigantă variabilă albastră, cu un diametru de de kilometri, temperatura sa atinge K, iar ea este de 150 de ori mai masivă. Se găsește la 26.000 de ani-lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee, în constelația Săgetătorul. Totuși, influența rotației și absența datelor privitoare la înclinația
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar și masei puțin mai mari (cu 3,7%). Steaua are un diametru cu 11% mai mare ca al Soarelui și o temperatură foarte apropiată: 5757K, spre deosebire de 5778K pentru Soare. Planeta orbitează la o distanță de 1,046 u.a., adică cca. 5% mai mare ca distanța orbitală medie a Pământului, are o
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]